Food, Lifestyle

Rețete culinare , rețete tradiționale sau rețete personale !

food,goodfood,mancare,ciorba,retete,recipes,romanian food,soup,pork,turkey,culinar

Că tot se apropie febra pregătirilor culinare de Crăciun și Revelion, să vorbim despre mâncare. C-așa e tradiția la români:

nicio sărbătoare /peste mâncare nu sare!

Nu încerc să dovedesc lumii cât de bună gospodină mi-s, numai că astă-seară pe când puneam de-o ciorbă , mă întrebam asa, în sinea mea: oare, mai gătește careva o ciorbă așa, ca mine?!

Fie că e o ciorbă de porc, ciorbă de curcan sau ciorbă de rață, pornesc cu câteva ingrediente standard. Apoi, mai adaug și altele în funcție de timpul disponibil și de starea de spirit în care mă aflu.

Regula nr. 1 : Când te-apuci să faci mâncare, uită de griji și supărare!

Și-acum, să începem!

Deci și prin urmare, este important ca numita ciorbă să conțină și oase, altfel nu se poate!

 

Ciorba fără oase

n-aduce foloase,

O sorbi să te afli-n treabă

și-ți întoarce foamea’n grabă!

 

Pun oasele+carnea preferată în apă, la fiert. Am o oală mai mare(10l +) special făcută pentru preparat ciorbe, invenția personală a minunatului meu soț. Deci, e unicat…

Îmi fac de lucru prin bucătărie până dă în fiert, cu maaare grijă să spumez cum trebuie negreala aia care iasă deasupra apei!

Apoi, pregătesc legumele:

– încep cu ceapa, ea e prima pusă-n oală -> să tot fie vreo 3-4 cepe medii, tocate mărunt

– curăț rapid și un morcov mai mare, o rădăcină de pătrunjel și încă una de păstârnac(mai mică)

– o bucată bună de țelină

– vreo 2 cartofi(dacă vreau)

– o mână de linte verde

– încă o mână de fasole verde(sau mazăre dacă am la’ndemână)

– un picuț de sare(fără iod), piper și vreo 2 foi de dafin

Și ingredientele pe care le-am adăugat de vreo câțiva ani încoa’, inspirată fiind de bucătăria asiatică: un cartofior de ghimbir curățat de coajă doar + câțiva căței de usturoi curățați.

Mai aștept oleacă până fierb dânsele un pic mai mult, apoi mai pun și bulion făcut de mine(și câteva roşii cherry coapte pe jumate, pe care am avut grijă să mi le culeg din grădină, înainte de a da bruma) + ardei gras roșu/kapia.

Urmează câteva buchețele de conopidă, o bucățică de varză murată tăiată mărunt(uneori mai pun și un pic de zeamă de varză), o mânuță de fidea + vreo câteva bucăți sfărâmate de “trufa săracului” sau “trâmbița morților” , bine uscată . Înainte să descopăr ciupercile, foloseam șofranul – ca și condiment special.

Și, la finalul finalului, după ce trag din priză oala , adaug nelipsitul leuștean verde!

Notă: Atenție, toate ingredientele sunt puse “după ochi” și după pofte, niciodată nu respect un anumit gramaj! Și să nu aud de otrăvurile alea “concentrat de legume cu multă sare”!

Ei, ce ziceți, voi faceți la fel?!

Cultura, Ganduri Cuantice, Notite, Psy

Bancuri, glume , poante cu INFJ -iști !

confusion,what,ce, mirare,confuzie,misunderstanding,people,infj,personality

Frazele neterminate , au sfârșituri derutante!”

O tipă INFJ super-sexy, la prima întâlnire:
Ea( un pic rușinată): – Știi ce mi-aș dori cel mai mult acum?!
El: – Spune-mi, te rog!
Ea: – Mi-aș dori atât de mult să știu… dacă ai…
El(așteptând continuarea): – Da?!
Ea: – Mi-aș dori atât de mult să-ți văd…
El(nelasând-o să-și termine fraza): – Mmmm, da?! Serios?!
Ea(impresionată): – Nu-mi vine să cred, ți-ai dat seama ce-mi doresc?
El(zâmbind triumfător): – Eu?! Cum să nu! Hai la mine acasă!
Ea(plină de entuziasm, în drum spre casa lui): – Deja mi-o imaginez… cred că e foarte mare, nu?!
El(simțindu-se precum un super-macho): – Daaa….hi-hi!
Ea(visătoare): – Aș sta toată ziua în ea, n-aș mai face nimic altceva, pe atât de mult îmi place…
El(excitat): – Wow!!! Eșți exact pe gustul meu!
Ajunși acasă la el, ea-nerăbdătoare: – Ok, arată-mi-o!
El, înnebunit de dorință, se desface la pantaloni…
Ea, alarmată, îl întreabă: – Dar, ce faci… unde e?!
El, cu mâna în pantaloni: – Aici , draga mea…
Ea(înmărmurită): – BIBLIOTECA?!!!

Cultura, Ganduri Cuantice, Poezii, Reflectii

Noua Revoluţie a românilor : Evoluția!

people,revolution,humans,society,science, art,animals

Fac parte din acea generație, a cărei primii ani din viață și de școală au fost formați și consumați de către comunism.

Trebuia să fim cuminți și ascultători, să punem mâna pe carte(dar numai pe cele de la școală), să muncim ca niște sclavi și pe deasupra, să mai fim și voioși și sănătoși – cumva îndatorați și cu plecăciuni recunoscători regimului și părinților care ne-au făcut.

O ideologie care ne îndemna să ne sfârtecăm sufletul, să ne ciopârtim toate acele încrengături care duceau către spiritual, artă și creativitate,  pasiuni interzise.

Și o sumedenie de:  “Nu ai voie!”, “Nu avem” și “Nu se poate”  înșirate pe bandă rulantă parcă,  îndrugate pe repeat mai de toată lumea.

Chiar și acum, după zeci de ani, tot mă mai irit când văd acele tăblițe pe care scrie “Accesul Interzis!”  da, știu, “sechele ceaușiste”…

Tot ce e posibil să fie vorba și de o traumă  adânc înrădăcinată în sufletul inocenței infantile.

Suntem acea generație care a “scăpat la țanc” din gheara nehămesită a creaturii fără nume,  salvați fiind de  Revoluția din ’89, de care nu știam încă să ne bucurăm.

Ne putem declara pur și simplu niște hibakusha ai regimului comunist (hibakusha este unul din cuvintele limbii japoneze cu cea mai întinsă arie de cunoaștere pe toate continentele. Hibakusha înseamnă “supraviețuitor al bombardamentelor atomice”).

 

“Iluzie”

Cu capul  prin nori de ceață

orbecăim prin marea de confuzie

a lumii obscure și mizere

ce sufletul ni-l cere!

 

Trebuie să fii puternic, să fii încrezător și capabil de a te cunoaște pe tine însuți! Trebuie să cauți fără încetare – să te cauți,  să te documentezi și informezi, să găseșți adevărul și să te găsești pe tine.

– Trebuiesc atât de multe și timp n-avem, spun alții…

– Dar ce-ți pasă ție de “alții” , e viața ta – faci ce vrei  și cum vrei! Sunt la modă atâtea citate în privința asta și toată lumea le repetă și le admira , chiar le văd aproape zilnic pe FB!

-Hm…așa e azi, da, “new age” rules. Modă- consumerism, materialism și egoism, obscenități și vulgarism…

 

“Oldie but Goldie”

Mă simt cam  învechită

precum un vin uitat de ani

Ce speră a fi descoperită

De oameni buni și nu de bani!

 

“Hope!”

De ce, tristețe,

de ce și milă

se contopesc ?

De ce, tăcere,

și bucurie

în mine cresc?

 

Oh, cât de mult și-a dorit subconștientul meu să scape din acea nebuloasă cancerigenă mâncătoare de suflete blânde și calde, morale și cu mult bun simț, de caractere virtuoase , de sentimente și  emoții profunde… Recunosc: nu prea-mi place cum “sună” fraza asta prea “melo-dramatică” dar o las așa, așa cum mi-a venit de prima dată, fără retușuri și alte ștersături /tăieturi sau copy-paste…

 

Libertate! Bucurie! Viață!

 

Citate, Cultura, Ganduri Cuantice, Reflectii

Puterea imaginației . ” De vânzare : Vestă antiglonţ. Neterminată ! “

spider,paianjen,black,bulletproof,nicht,inspiration,imagination,creative,book,story

Tu ce faci când descoperi o pânză de păianjen atârnată prin colțul camerei în care locuiești:

1. Prima reacție , nu e mirarea?! (Ohohooo?!)
2. Apoi, încruntarea, nervozitatea.(Hmmm, ce cauți tu aici?!)
3. Și următorul pas nu e, cumva, distrugerea?! (Na! Acum e curat!)

Cam asta ar face majoritatea oamenilor normali dar, cum eu fac parte din altă categorie, am evitat cu intenție pasul 3.

Mi-am ridicat telefonul de pe birou, i-am tras imediat o poză, apoi m-am gândit că ar da bine și o povestioară …dar scurtă, una cât mai scurtă.

Așa mi-am amintit de marele Ernest Hemingway cu a lui “cea mai scurtă(dar și tristă) poveste din lume” .

Apoi, am avut o revelație cum că, nu întotdeauna o imagine face cât o mie de cuvinte. Pentru că este foarte important și numărul de cuvinte din care este alcătuit dicționarul fiecărui observator!

Și pentru că acum totul se glazurează cu un pic de cuantică(știință la modă) și filosofie, ca un fel de “taofizică” a literaturii moderne, nici eu nu mă pot lăsa mai prejos, și încerc să-mi pun la bătaie spiritul de observație, imaginația, informația adunată de până acum ș.a.m.d. și ies în față cu cea mai scurtă – dar veselă – povestire de până acum(a mea, normal, că doar nu cea “din întreaga lume”)!

Ce a ieșit? Uite!

light,spider,room,imagination,creative,image

Povestioara mea + Poza cu pricina

“De vânzare: Vestă antiglonţ. Neterminată!” ,

versus “cea mai scurta povestire din lume“, a lui Ernest Hemingway:

“De vânzare: pantofi bebeluşi. Niciodată purtaţi.”

Există şi o legendă care sună cam aşa:

“pe când lua masa la restaurantul Luchow’s, împreună cu alţi câţiva scriitori, a pretins că poate să creeze o povestire de numai şase cuvinte. Desigur, ceilalţi l-au luat în ras. Hemingway le-a spus să pună zece dolari în mijlocul mesei. Dacă eşua, se angaja să le plătească aceeaşi sumă. Dacă reuşea, urmă să îşi păstreze tot potul. A însemnat rapid şase cuvinte pe un şerveţel, pe care l-a înmânat apoi mesenilor. Aceştia au recunoscut că îşi merită banii de pe masă. Era o povestire cu introducere, conţinut şi încheiere!”

Istoria povestirilor foarte scurte începe acum mai bine de 2.500 de ani, cu “Fabulele lui Esop”, însă cel care le-a consacrat în literatura universală a fost Ernest Hemingway: în 1925 publica 18 foarte scurte povestiri în volumul “In Our Time”.

Și câteva citate, bineînțeles(dar nu ale mele, ați înțeles):

“Scriu o pagină genială şi 91 de pagini mizerabile. Şi încerc să arunc mizeriile la gunoi.”

“Când eram mic mi se spunea: aşteaptă să te faci mare şi ai să vezi tu. Acum sunt mare şi nu văd absolut nimic.”

“Nu e nimic nobil în a fi superior unui alt om. Nobil e să fii superior celui care erai tu ieri.”

Oamenii cumsecade, dacă te gândești puțin la asta, au fost mereu oameni veseli.”

“Bărbații întotdeauna vor o femeie nouă: pe cea mai tânără sau mai matură sau pe cea, de care n-a mai avut. Dacă ești brunetă ei vor o blondă, iar dacă ești blondă ei vor o roșcată. Așa sunt ei creați și nu puteți să-i învinuiți pentru asta. Ei au nevoie de o droaie de soții, dar e foarte greu pentru o singură femeie – să fie o droaie de femei.”

Mergând pe bicicletă înveţi cel mai bine geografia unei ţări.“->Mai bine de atât nici că se putea! Recunosc adevărul din spatele vorbelor. La fel am pățit-o și eu, deci e confirmat 100% !

Dar asta e o altă poveste, tot scurtă … pe altădată(va urma).