Carti, Citate, Cultura, Recomand

Să nu-l uităm pe Culianu! Ar fi un mare păcat împotriva spiritului …

freedom,remember,hero,humanity,people,culture,identity,romanian,writers

“Ţara m-a umilit şi sacrificat destul şi s-a sacrificat prea puţin pentru mine şi pentru dumneata. Dacă cineva are vreo vină pentru schilodirea minţii dumitale, aceasta este aşa-zisa Ţară şi derbedeii care încă o conduc. Cere-le lor umilinţă şi sacrificiu, nu mie!”

“Trebuie să ai un mit în viaţă, o poveste pe care o descoperi şi din care trăieşti şi la care revii în momentele cele mai întunecate ale existenţei.

“Tăcerea, supunerea, obedienţa, înseamnă moarte lentă, înseamnă păcat, păcat împotriva creaţiei, păcat împotriva spiritului.”

“Românii mult prea rar şi-au preţuit libertatea şi demnitatea umană atât de mult încât s-o plătească cu moartea, nedreptatea, sărăcia voluntară şi umilinţele unei naţiuni dispreţuite. Fiecare are numai ce merită.”

‘Dacă prezentul românesc este astăzi confuz, există o consolare: viitorul va fi şi mai confuz. Se cuvine să avem un pesimism moderat: după ce a trecut euforia revoluţionară, apare evident că ţara nu va putea fi educată şi guvernată de incompetenţă.”

Fără o cultură solidă care să pună ordine în haosul semnelor, România va sfârşi într-un nou dezastru. Va trebui oare să aşteptăm – şi cât? – ca noile puteri politice să înţeleagă importanţa culturii?
Ca ele să se străduiască a promova un învăţământ corect, circulaţia şi discutarea ideilor, o presă bună şi liberă pentru a informa şi a răspândi ştiinţa?”

“Cultura e şcoală, sudoare, efort, rigoare a limbajului şi a ideii. Ea trebuie făcută la locul respectiv, cu nuiaua, cu toiagul, cu zăhărelul. Din munca supraomenească a multor refulaţi, obsedaţi, asceţi, oameni infecţi şi fără simţ social, se naşte din când în când un creator căruia îi scapără în cale ideea.
Dar invers, dintr-o sumă de artişti talentaţi nu se poate naşte o cultură, iar ceea ce nu este nu poate nici renaşte, fiindcă renaşterea sa nu e decât umbra nimicului.”

“Cultura e o chestiune de şcoală, de tradiţie, de uimire şi efort neclintit. România nu are şcoală, nu mai are tradiţie, nu cunoaşte uimire, se fereşte de efort. Stagnează.
Luminile, câte mai erau, se sting una după alta. Rămâne un stil greoi de funcţionari culturali refuzaţi de idee şi fecundaţi de partid, de omizi intelectuale care rod fără discriminare toate frunzele ce li se pun în faţă.”

culianu,eliade,writers,history,religions,people,humanity,identity,freedom,romania

“Sper să nu sfârşească din nou în ură şi în teroare, din pricina incapacităţii de a folosi semnele democraţiei…mizeria crescândă a maselor(mizerie materială şi morală).
Fundamentalismul afirmă că motivele mizeriei sunt mentalitatea profitului şi imoralitatea femeilor, ceea ce duce Ia surparea instituţiei fundamentale a omenirii:” familia“.

“Cred, într-adevăr, că distrugerea culturii române operată de comunism a fost totală. Dar am încredere nemărginită în potenţialul creator al generaţiilor de mâine. Dacă viitorul politic şi social al României nu mi se pare deloc limpede, cred însă că în haosul actual se nasc fermenţii unei libertăţi creatoare care-şi va da, desigur, roadele în cultură.”

“De sus, ai văzut mai bine decât toţi ceilalţi ce se întâmplă aici jos, printre oameni mărunţi măcinaţi de propria lor prostie şi duşi de nas de o forţă satanică.
România suferă de cronică lipsă de inteligenţă, iar la aceasta nu există alt medicament decât inteligenţa însăşi.
Trebuie însă administrat repede, căci altfel pacientul, care de mult horcăie în agonie, sfârtecat de călăi, va sucomba definitiv înainte de a intra pe masa de operaţie.”

Acestea sunt doar câteva citate din Ioan Petru Culianu adunate cam cu greu din marea grădină a internetului de azi!

 

 

Carti, Citate, Recomand

Despre Efectul Nocebo și puterea gândurilor negative !

information,media,news,internet,tv,nocebo,placebo,fake,people

Recomand: “Misterul nocebo” – carte scrisă de către doctorul Patrick Lemoine, psihiatru specializat în explorarea și tratamentul tulburărilor de somn!

Informația a devenit, de asemenea, un soi de otravă pe cât de lentă, pe atât de incontrolabilă și contradictorie. Un medicament capabil să te facă dependent, stresat și, în cele din urmă, bolnav!
Este oare posibil ca, din cauza disperării induse, mijloacele de comunicare în masă să declanșeze și ele epidemii, pandemii și să fie chiar la originea unor noi probleme sanitare ?
Când vom asista la tentative de suicid din cauza unei supradoze de știri ? Vom vedea oare cazuri de cancer din cauza informațiilor contraindicate și repetitive ?
Lumea noastră s-a transformat într-un laborator gigantic, unde cobaii umani s-au instalat ei înșiși într-un labirint fără ieșire; va trebui ca într-o bună zi să înțelegem că un univers în stare de criză financiară permanentă de mai bine de 35 de ani, pradă terorismului, războaielor, foametei, sărăciei, cataclismelor naturale, pe deasupra condamnat să se reînsuflețească, totul fără nicio speranță de rezolvare, favorizează maladia, face medicamentele mai puțin eficace, le transformă în produse toxice.
Ar fi poate timpul să reflectăm la asta, nu ?
Eu visez la o gigantică perfuzie mediatică de optimism. Știu, o să mi se spună că nu am decât să mă abonez la Point de Vue, Gala sau Voici ! Dar nu ridicolul ucide, ci fiica sa, deriziunea.”

“Mijloacele de comunicare în masă pot, în anumite condiții, să aibă efecte inverse față de ceea ce era prevăzut. Cu cea mai bună-credință din lume, dorind să-i informăm pe oameni cu scopul de a preveni anumite procese nocive, putem să îmbolnăvim o populație întreagă.
Anunțând la nesfârșit, sprijinindu-ne de imagini, toate relele din lume, de la prăbușirea Turnurilor Gemene la grajdurile vanitoase ale vacilor devenite nebune, de la masacrele din Darfur la finanțele din timpul crizei bancare, de la catastrofele umanitare la oamenii năpăstuiți, ajungem în cele din urmă să favorizăm infarctele, infecțiile, boala Alzheimer, depresiile suicidare, cancerele, epidemiile de tot felul și cine mai știe ce.
Credeți că exagerez, că presiunea lumii moderne și a multiplelor sale mijloace de comunicare în masă poate fără îndoială să angoaseze, să dea insomnii, să te facă nervos, ba chiar depresiv, dar în niciun caz să favorizeze maladii palpabile, organice ? Vă amăgiți.”

“Să vedem cum este posibil să favorizezi cancerul numai prin mijloace psihologice și care țin de mediul înconjurător, luând ca punct de plecare ipoteza acestei cărți: supraabundența de stimuli stresanți repetați (de exemplu, la om, informații catastrofice) furnizați indivizilor care nu au niciun mijloc de a le înțelege, așadar de a le controla prin combaterea sau evitarea lor, este susceptibilă să-i îmbolnăvească fizic.”

S-a constatat  că forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive , 90% față de 50% !

De altfel, s-a constatat că avertismentele medicale, anunţurile cu privire la riscuri, epidemii sau boli grave produc o înrăutăţire a stării de sănătate a publicului.
Sugestiile negative induc aşteptări anxioase şi, într-un final, chiar la îndeplinirea sugestiilor.
Efectul nocebo este bazat pe un instinct primar. El este generat de frică. Odată captiv în efectul nocebo, o persoană poate acţiona complet iraţional.
Efectul nocebo se manifestă şi somatic. Poate că surmenarea, oboseala cronică, ulcerul, bolile cardiovasculare nu sunt 100% rezultatul dietei sau suprasolicitării. Poate că stilul de viaţă nu se referă doar la mîncare şi sport, ci include şi un fel de igienă mentală despre care nu se vorbeşte prea mult.

Umanitatea a știut mereu să reacționeze, să facă față, să iasă din cele mai grele situații. Să-i acordăm încredere, să aplicăm câteva rețete simple, să luăm distantă și, mai ales, să învățăm din nou să râdem.”

Trebuie să râdem de toate ?
“Într-o bună zi, cetățenii anticei Abdera l-au pus pe Hipocrat, cel mai mare medic al tuturor timpurilor, să-l examineze pe Democrit, un filosof celebru considerat foarte ilar. A fost fără îndoială prima expertiză psihiatrică din toate timpurile. Acești oameni cumsecade erau neliniștiți în legătură cu sănătatea mintală a filosofului Democrit, pe atunci un locuitor foarte în vârstă, dar celebru, al frumosului lor oraș.
În fiecare zi, el cobora în port și se prăpădea de râs. Un râs de nepotolit, de nestăpânit. Irezistibil !
După ce discutase cu Democrit, Hipocrat a înțeles că acesta din urmă nu era deloc nebun. Ceea ce tocmai observa era comedia umană, forfota furnicilor bipede. Activitățile din port unde se vedea cum erau descărcate mărfuri inutil extrase și transportate din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii îi păreau atât de ridicole încât nu meritau nimic altceva decât ilaritatea.
O prefigurare afurisită a transporturilor noastre aeriene moderne de fructe în afara sezonului.
Democrit, precursorul economiei durabile ! Nevoia de distanțare fată de absurditatea eforturilor umane este cea care traduce râsul filosofului.
Hipocrat a fost profund impresionat. Când i-a părăsit pe locuitorii din Abdera contrariați, le-a mulțumit cu efuziune pentru că i-au permis să-l întâlnească pe acest personaj care se dovedise, spunea el, „cel mai înțelept om din lume”.
Putem râde de toate, nu cu oricine, desigur, iar umorul este fără îndoială mijlocul cel mai puternic de a scăpa de disperarea condiției umane sortite neantului. Optimismul este cu siguranță cel mai puternic dintre toate medicamentele, iar eu încerc să absorb o doză bună în fiecare zi.”

Citate, Cultura, Poezii, Reflectii

Putem râde de toate dar nu cu oricine !

enough,stop,humanity,hand,people,red,spirituality,earth

M-am săturat

M-am săturat de conflicte’nchipuite
De parcă, dacă și promite
De conspirații, stat pe loc,
De viață grea și nenoroc!

M-am săturat de tot și toate
De pandemii, război, dreptate
De cine, care, cum, de ce
De prea mult nou și ordine!(22.04.2020)

 

“Avem o stringentă nevoie de speranță în aceste vremuri de descompunere generală și de dezordine haotică, avem nevoie de conducători morali ai omenirii. Calitatea societății și a statului derivă din starea de spirit a individului(stare spirituală și morală).”

“E nevoie de o mare înnoire spirituală, care nu poate fi oferită nimănui de-a gata, ci trebuie ca fiecare să și-o obțină singur! Formulele vechi, care și-au avut cândva valoarea, nu pot fi aplicate din nou, necritic, căci adevărurile veșnice nu se lăsă transmise mecanic, ci trebuie să renască din nou, în fiecare epocă, din sufletele omenești. ” -> C.Jung “Puterea sufletului

„Dacă am şti că fiind violenţi contra altora, această violenţă va fi resimţită realmente fizic de către noi înşine, atunci am face să dispară dintr-un elementar egoism această violenţă. Dacă am şti că făcând război, acesta se traduce fizic prin propria noastră moarte, atunci am face să dispară din acelaşi elementar egoism, războiul…” ->Basarab Nicolescu

“Putem râde de toate, nu cu oricine, desigur, iar umorul este fără îndoială mijlocul cel mai puternic de a scăpa de disperarea condiției umane sortite neantului. Optimismul este cu siguranță cel mai puternic dintre toate medicamentele!”-> Patrick Lemoine

Citate, Cultura, Lifestyle, Poezii, Reflectii

Omul Nou , Noua Lume și Noua Ordine Mondială … a și să nu uităm de Apocalipsă !

snake,eggs,humanity,human race,universe,earth,mythology,new world,reborn,rebirt,renewal,art,paintings

Omul Nou

Omul cel nou
se zbate în ou
gata să iasă
când lumea fricoasă
se-ascunde în casă!(20.04.2020)

Omul este prin natura sa o fiinţă socială.” – Aristotel

În viziunea lui Voltaire, izolarea de societate îl degradează pe om: „Cel care ar trăi cu desăvârşire singur, afirma filosoful, ar pierde facultatea de a gândi şi de a se exprima… ar izbuti cel mult să se transforme în animal.”

Rasele omeneşti au trăit întotdeauna în societate. Toţi oamenii care au fost descoperiţi în ţările cele mai inculte şi cele mai îngrozitoare trăiesc în societate, ca şi castorii, furnicile, albinele şi multe alte specii de animale”.

În natura omului modern, biologicul şi socialul sunt strâns legate între ele şi se manifestă la etapa actuală a dezvoltării sale istorice, în primul rând, prin instinctul reproducerii şi păstrării descendenţilor, necesitatea comunicării, prieteniei, dragostei, în exprimarea emoţiilor, formarea normelor sociale de convieţuire ş.a.”. Nu s-a văzut nicio ţară unde ei(oamenii ) să trăiască stingheri, unde bărbatul să se întâlnească cu femeia numai din întâmplare…, unde mama să nu-şi mai recunoască copiii după ce i-a crescut, unde oamenii să trăiască fără familie şi fără societate”.

Urmează o mare schimbare în lume, deci să fim pregătiți cu trup și suflet … sau ce-or mai rămâne din ele!

Citate, Cultura, Notite, Poezii

Încotro se îndreaptă lumea când din case va scăpa?

question,criza,istorie,history,politics,crisis,corona,humanity

Mai “-ăm” ?

 

Mai amânăm, mai așteptăm,
continuăm să ne văităm
sau încercăm să învățăm
problemele să rezolvăm?

“Crize economice au existat și în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condițiile istorice care îi conferă unicitate. Soluțiile deci nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România și guvernanții de atunci, ca și cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plății lefurilor, reduceri de salarii (“curbele de sacrificiu”). A fost marea neșansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegații de agricultori, veniți la Mangalia, unde el își petrecea concediul, pentru a se plânge de situația grea în care se aflau, fiind presați de bănci să-și achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuși: “Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lamuririlor mele, că el e «desperat», i-am spus, glumind: «Nu; fiindcă aici e casa mea, colo e marea; dacă erai în adevăr desperat, la mare te duceai»”. Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de “măsurile de austeritate”, un colonel, șef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanțe în guvernul Iorga, și l-a întrebat: “Din soldați am făcut hoți, din ofițeri, pești, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?“.

Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internațional. Sunt convins că și acum va fi la fel.

Adevărul este că mari finanțiști nu am avut decât doi: Eugeniu Carada și Vintilă Brătianu. Nu am avut și nu avem mari competențe financiare, capabile de elaborarea soluțiilor de criză. Guvernanții de astăzi vădesc o gândire rudimentară: “să taie”, să reducă salariile și să sporească taxele. Un mare plan de investiții, de relansare a economiei nu există. Să așteptăm, așadar, scrâșnind din dinți, sfârșitul crizei pe plan mondial.”

Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee.O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în fața globalismului, a capitalismului de cumetrie și a clientelismului politic, abandonând funcția de ghid spiritual al națiunii.

Astăzi constatăm că industria este lichidată, agricultura este la pământ, sistemul de sănătate în colaps, învățământul în criză, individualitatea României pe plan internațional, dispărută. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. Incompetenți, guvernanții nu au știut să atenueze șocul crizei ce ne-a lovit. Dacă România profundă se zbate în dificultăți și deznădejde, clasa politică prosperă. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, șase locuințe; te întrebi ce vor fi făcând în ele), vile în țară și străînătate, mașini de lux etc. s-au strâns in proprietatea clasei politice. Știam că avuția este rezultatul unei activități economice. Acum vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogățire.

Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice să-și bată joc, nepedepsită, de țară. Poporul român duce lipsă de spirit civic.

Pe român nu-l interesează situația generală. Dacă prin fin, naș, cumnat, amic etc. și-a rezolvat pasul lui, restul ducă-se știm noi unde! Moștenirea multiseculară a lui hatâr și bacșiș a rămas atotputernică. Cum să îndrepți o țară când cetățenii ei se gândesc fiecare la sine, și nu la binele comun?! Astăzi asistăm la situații și mai dramatice. Românii pleacă – din nevoia de câștig – să lucreze în Spania sau Italia, unde sunt tratați, știm cu toții în ce fel și în ce mod, să lupte în Afganistan. Energii și vieți se irosesc astfel în beneficii străine. Nu poți să-i condamni: mai bine să lucreze pentru străini decât pentru noii ciocoi postdecembriști, care îi tratează cu un dispreț suveran.

Astăzi nu ne mai însuflețește nici un ideal mobilizator.
În perioada interbelică, Cioran ar fi vrut ca Bucureștiul să devină Bizanțul sud-estului Europei. Și, fără nici o exagerare patriotardă, ar fi putut deveni. Astăzi nici nu vrem, nici nu putem să ne afirmăm. Economic, România a devenit o piață de import. Nu cunosc vreun produs românesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. În politica externă, am dispărut de pe harta diplomatică a Europei.
În plan cultural, scriitorii români așteaptă, în continuare, Nobelul… În stadiul actual, cred că sectorul în care România ar fi putut să se manifeste cu șanse de succes era cel cultural-științific. Din nefericire, guvernanții postdecembriști și-au bătut joc de învățământul românesc, supus la tot felul de “reforme” și “programe” inepte și distructive.
Dacă, din rândul elevilor sau studenților, au ieșit elemente de valoare, ele fie au plecat în străinătate, fie au dispărut în mediocritatea din țară. Aveam șansele să fim Bizanțul Europei de Sud-Est. Am rămas însă la periferia Europei.” – interviu cu istoricul Florin Constantiniu, membru titular al Academiei Române (8 aprilie 1933 – 13 aprilie 2012)

 

Cultura, Poezii, Reflectii

Cumpăr artă sau arta de a cumpăra ?

art,buy,arta,humans,humanity,question,existential dilemma, trouble,poetry,poezii,funny

Schimb de marfă

Oamenii mici n-au înțeles nicicând
ce-i arta
dar le-a plăcut, în schimb, să fie frați
cu cearta
și când te miri că vor și ei
ceva
din ce-ai făcut cu sufletul și mâna
ta,
să știi că nu-i decât un moft!

pe munca ta n-ar da un zlot
doar s-ar încrede către alții
că sunt bogați, deștepți, frumoși
și că artiștii sunt ratații!

Arta de a cumpăra e tot artă, nu-i așa?!