Amintiri, Cultura, Food, Ganduri Cuantice, Lifestyle, Poezii

Ardei iute la murat cu Amintiri din copilărie

ardei iute,hot,Capsicum,peppers,red,chili,capsaicina,paprika,cayenne,plant,fruit

Operații… culinare!

Ca să nu mă iuțesc rău
Cu ardeiul din dotare
Folosesc, chiar de mi-e greu,
Mănușile chirurgicale!

 

Am făcut cunoștință cu ardeiul iute acum mai bine de 35 de ani, pe când eram prea mică de dus la școală, la pomana bunicului din partea tatălui, care “a murit de plămâni“-  boală făcută pe front, în timpul războiului,  cu care s-a luptat mulți ani la rând pe timp de pace.

Țin minte o masă întinsă și lungă cât bătătura casei, plină cu strachini de pământ cu felurite feluri de mâncare, linguri de lemn, sticle din sticlă cu țuică și vin; femei, bărbați, tineri, copii, cu toții sorbicăind și pleoscănind printre vorbe, glume și “D-zeu să primească“…

-Cine are curajul să muște din ardeiul ăsta până la jumate’ ?!

-Hai, băăă… ia de mușcă!

-Nuuu!!!

Și uite așa a început preludiul… cu o hârâială provocatoare între copiii de la pomană.

Ori că m-am făcut eu prea ghizdavă să arăt că pot ori că eram prea curioasă ca să știu care-i treaba cu ardeiul ăla, cu toate că am înțeles că e o acțiune destul de periculoasă, am mușcat!

Știu doar că, pentr-o fracțiune de cuantă era să ajung pe lumea-ailaltă! Am plâns apoi, după ce mi-am venit în fire și n-am mai vrut să stau la masă cu copiii ăia, nu pentru că au fost ei răutăcioși, ci pentru că ardeiul a fost prea iute. Eram de o încăpățânare pe-atât de mare pe cât îmi era și cumințenia, de aia am și refuzat acel pătrățel de ciocolată pe care încerca unchiul meu să mi-l bage în gură ca să-mi mai stingă din supărare.

Sunt ani de-atunci, destui și iată că nici până acum nu m-am împăcat prea bine cu iuțelile, per general. Nu, n-am nevoie de Freud ca să-mi spună că “mi se trage” din copilărie, vreau doar să încerc să mă împrietenesc mai bine cu capsaicina, cu senzația asta de “îmi ia gura foc“.

 

Peace&Love, iar focul să vină din inimă și nu din gură!

You Might Also Like