Browsing Category

Cultura

Cultura, Ganduri Cuantice, Notite, Reflectii

Cuvinte și filosofie japoneză. Dintre “Ikigai” și “Tsundoku” , cel mai mult am auzit de “Hara-kiri”

-Dacă nu-mi găsesc ikigai-u’ și nu scap de  tsundoku, să-mi fac hara-kiri?!

-What?!

carti,books,anticariat,old,vintage,biblioteca

Acum câțiva ani, aveam obiceiul de a mă duce în fiecare duminică prin Târgu’ de vechituri, ăla de lângă fabrica de cauciuc.

Lume multă, samsari cocălăriți și oameni de la țară și de peste tot,  lucruri vechi și noi,  tarabe cu mici usturoiați și gogoși îmbibate în ulei rânced, calabalâcuri, tot ce vrei și ce nu vrei găseai pe acolo – un fel de mică Indie.

Singurul loc în care scăpam de înghesuială, miros de fum și răgâiala celor ghiftuiți, era taraba cu cărți.

De acolo mă aprovizionam mereu cu câte-o carte, două, trei sau chiar mai multe, în funcție de buget și de reducerea pe care mi-o făcea bătrânul anticar.

Că doar era vorba de cărți vechi, deja citite sau chiar destul de vechi și necitite vreodată, pentru că aveau foile netăiate.

Îmi făcusem un fel de pasiune din a cumpăra tot felul de cărți care îmi păreau mie interesante la acel moment, dar pe care nu am reușit să le citesc până acum.

Și uite-așa, a trebuit să-mi mai cumpăr un raft – două pentru că nu mai aveam pe unde să le mai așez, cu toate că, mai am vreo trei rânduri  înalte așezate direct pe podea .

kindle,reader,books,online,carti,amazon

Dar mie îmi place și-așa, că-s mai la îndemână. Am un rând de cărți și la capu’ patului, astea pe care le răsfoiesc mai des, iar deasupra lor stă mândru: Kindle -u’ , reader’ul meu pe care mi-am lipit un abțibild cu o gărgăriță roșie ca să-l pot diferenția mai ușor.

Deci, cam asta ar însemna “tsundoku” : o pasiune de a cumpăra multe cărți pe care n-o să apuci să le citești pe toate.

“tsunde”= a îngrămădi lucruri + “oku” = a le lăsa o vreme sau “doku”= a citi

“Expresia tsundoku sensei apare în texte din 1879 şi se referă la scriitorul Mori Senzo. Cel mai probabil, a fost folosită în sens satiric şi face referire la un profesor care are multe cărţi, dar pe care nu le citeşte niciodată”, explică Gerstle.

Limba română nu are un sinonim perfect pentru “tsundoku” , dar ar putea fi definit ca și bibliofilie sau dependenţă de cărţi.

„Chiar și atunci când cititul pare imposibil, prezența cărților cumpărate produce o bucurie atât de mare, încât achiziționarea mai multor cărți decât cineva poate citi nu e nimic altceva decât sufletul care încearcă să atingă infinitul”, a spus Edward Newton, autor, editor și colecționar a 10.000 de cărți.

japan,asia, japonez,ikigai,filosofie,happy,joy,japanese secret,long life

Și-acum despre “Ikigai” : motivul pentru care te trezești în fiecare dimineață sau altfel spus: “aspirația fiecărui individ de a-și descoperi și de a-și urma propriul scop în viață”.

 

Doi spanioli, Hector Garcia (Kirai) și Francesc Miralles au studiat și trăit acest concept de “ikigai” și-au scos o carte: “Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită” , pentru a ne face și nouă cunoscută această filosofie de viață a japonezilor.

Trebuie să ne concentrăm pe mărirea timpului pe care îl petrecem realizând activități care ne fac să intrăm în starea de flux, în loc să ne lăsăm angrenați în activități care ne oferă o plăcere imediată ca mâncatul în exces, abuzul de droguri și alcool sau îndoparea cu ciocolată în fața televizorului.” (pag. 72)

”În realitate, în limba japoneză nu există un cuvânt care să se refere la acțiunea de a se pensiona, cu semnificația exactă de ”retragere definitivă din activitate”, așa cum avem noi în Occident. După cum afirmă Jan Buettner, jurnalist la National Geographic și mare cunoscător al țării nipone, ”a avea un scop în viață este atât de important în această cultură, încât tocmai de aceea nu există conceptul nostru de pensionare”. (pag. 16)

Odată ce ți-ai descoperit ikigai-ul, trebuie să-l urmezi și să-l cultivi în fiecare zi pentru a da un sens existenței tale. În momentul în care viața ta are o semnificație, activitatea cea mai de rutină devine un flux plăcut, tot așa cum caligraful se află în fața pânzei sale ori bucătarul pregătește cu dragoste sushi, chiar și după jumătate de secol, comesenilor.” (pag. 168)

katana,harakiri,samurai,seppuku,japan,tanto,wakizashi,sake,ronin

Tsundoku îmi dă un ghiont și mă îndeamnă s-o cumpăr, dar nu suficient de tare încât să trec la  hara-kiri .

Toată lumea cred că a auzit de hara-kiri, chiar și nepotu’miu de 9 ani știe .

Azi se juca cu o bâtă prin curte și zicea că e o “katana” . Mă făcu curioasă și începui să-l descos ca să văd ce știe el despre treaba asta și într-adevăr știa ceva despre samurai  din desenele animate la care se uită el.

Și-acum mă întreb și eu, de ce oare, filosofia de viață a românului e atât de diferită față de cea a japonezilor și de ce, instinctual, suntem atrași și absorbim doar  partea negativă, de violență a celorlalte filosofii?

 

 

Peace&Love & Ikigai !

Cultura, Poezii

Femeia silicon

femei,silicoane,woman,silicones,fals,fake,carbon,human,sexy

Bei, mănânci și o duci bine ,
Cât siliconul te ține
Că acușa-i expirat
Și domnia s-a încheiat!

Carti, Cultura, Recomand

Povestea ” Fata babei și fata moșneagului ” de Ion Creangă , convertită la modernism

carti,povesti,story,books,old story,basme

“Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului.

Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei.

Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea. Ș-apoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau.

Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.”

Când se duceau amândouă fetele în club, seara, fata moșneagului nu se încurca cu una-cu două, ci turna pe gât câte-o tejghea plină de shoturi într-o noapte, pe când fata babei deabia țuicănea și ea dintr-un pahar toată noaptea.

Apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârleaz și-i zicea fetei moșului să-și ciuruie ea fustele mai întâi că va sări și ea… și dusă se făcea.

“Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră vițeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste.

Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău… că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de la casă;

Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uită în coarnele ei, și ce-i spunea ea, sfânt era.” Fiind foarte amărât de câte-i spunea baba, chemă fata și-i zise:

– Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculți, că ești rea de gură și înnărăvită și că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu… c-o fi Anglia, Italia, Germania, vezi și tu cum au mai făcut și altele.

Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!… dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni sau Fifty Shades îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi.

Atunci, biata fată, necăjită și cu lacrimi în ochi, plecă de acasă în lumea largă.

Și merse ea cât merse pe-un drum, până ce, din întâmplare, îi ieși înainte un Computer, prăfuit, murdar și neîngrijit. Și cum văzu pe fată, îi zise:

– Fată frumoasă și harnică, fie-ți milă de mine și mă grijește, că ți-oi prinde și eu bine vrodată!

Atunci, fetei i se făcu milă și luând computerul în brațe, se apucă de videochat.

– Ciao bella, fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă, că ți-oi prinde și eu bine vrodată! aude ea, din nou, o voce tremurândă a unui biet Moș, așezat ca un sfânt lângă   Fontana.

După ceva vreme, plecă mai departe și iaca ce vede în depărtare: un păr încâlcit și năclăit de parcă ziceai că e cățaua lu’ nea Ion din vale. Așa i se făcu milă de sosia lui Bob Marley, că-l și ajută să-și aranjeze claia de păr fumegândă.

Apoi se mai  întâlni și cu un Pește frumos și deștept, pe care îl ajută să-și găsească balta.

Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci. Dar nu-și pierdu nădejdea și merse tot înainte până ce dădu de un cartier frumos, luminat cu felinare  roșii, cu vitrine mari și curate în care se oglindeau niște păpuși care păreau adevărate.

amsterdam,red,free,erotic,moulin rouge

Când se-apropie de o vitrină ca să se dumirească mai bine, numai iaca, o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zise:

-Da’, ce cauți prin aceste locuri, copilă și cine ești?

-Cine să fiu mătușă… Ia, o fată săracă din România, pot zice; numai Cel-de-Sus știe câte-am tras și câte-am îndurat până am nimerit aici, la casa dumitale.

Stăpân caut și umblând din loc în loc, m-am rătăcit, așa că rogu-te, fie-ți milă și sălășuiește-mă și pe mine în astă noapte.

-Sărmana fată! zise bătrâna. Ai nimerit tocmai în  Olanda, iar aici e Amsterdamul. Dar slujește tu la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea.

– Bine măicuță, dar nu știu ce trebi am să fac!

-Ia să-mi lăi copilașii, care dorm acum, și să-i hrănești dis-de dimineață , până mă întorc eu de la biserică.

După cum plecă bătrâna, fata se și apucă de treabă, mai întâi se aranjă oleacă, se diretică și ieșii afară ca să-i strige pe copii.

-Copii, copii, copii! Veniți la mama sa vă lăie!

Și când se uita fata, ce să vadă? Strada se umplu cu tot soiul de jivine mici și mari, albe , galbene și negre; unele cu chelie și burta umflată, altele cu păr lung și barbă de căpcăun, unele zbârcite și învechite de timp, alcool și diverse fumuri, altele atât de scârboase încât ți se făcea rău numai când te uitai la ele.

Însă, tare în credință și cu nădejdea la D-zeu, fata nu se sperie, ci le ia pe câte una și le lăie și le îngrijește cât nu se poate mai bine.

Când a venit baba de la biserică și a văzut că toate trebile au fost bine făcute, s-a umplut de bucurie și i-a zis fetei să se suie în pod și să-și aleagă de acolo o ladă, care-a vrea ea și să și-o ia ca drept simbrie.

Zis și făcut, fata își alese lada cea mai veche și urâtă, pentru că știa ea ce știa.

Misiunea fu îndeplinită și cu ceva parale în buzunar, fata se hotărî să se întoarcă la casa părintească, tot pe drumul pe unde venise.

Când, pe drum, iaca și Peștele o aștepta cu o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, în semn de mulțumire.

Apoi, merse mai departe și dădu de sosia lui Bob Marley. Își aplecă dredurile către ea și-i zise să-și ia de acolo câte cuie îi poftește inima.

Mai departe, ajunse și la Fontana, unde fu răsplătită cu toată averea moșului pe care-l îngrijise, lăsată prin testament după moartea acestuia.

În final, ajunse și în țară, iar Computerul grijit de dânsa o aștepta cu un  card plin , cu pin cu tot.

Mulțumită de atâta răsplată, fata îl luă și plecă acasă, cu mult mai vioaie.

comoara,bogatii,treasure,bijuterii,gold,aur,diamante,diamond,greed

Văzând atâtea bogății și averi la fata moșului, baba a rămas opărită și nu știa ce să mai facă de ciudă. Fata babei și-a luat inima în dinți și a zis:

-Las’ ,mama, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc și eu mai multe!

Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. Merge și ea cât merge , tot pe acest drum, pe unde fusese fata moșului; se întâlnește și ea cu Computerul, cu Sosia lui Bob Marley, Mosu de la Fontana, cu Peștele; dar ea le răspundea cu ciudă și bătaie de joc:

-Da’ cum nu?! Că nu mi-oi feșteli eu mânuțele tătucuței și a mămucuței! Că eu sunt o fată inteligență, deșteaptă și frumoasă, nu vedeți?! Eu vreau să devin o fată independentă și liberă, nu mă pretez eu la așa munci și scârboșenii! Să vă fie rușine!

O lăsară în pace și-și văzu de drum până ajunse la vitrinele roșiatice din Amsterdam. Dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește.

În loc să facă și ea cum a făcut fata moșului cu copiii, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și durere.

Apoi s-a urcat și ea în pod să-și aleagă o ladă care-i place și o tuli îndărăt către casa părintească și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu-i fure careva lada.

Și când ajunge la Computer, frumoase bijuterii din aur, bitcoini, diamante strălucitoare și teancuri de euroi și dolari stăteau așezate pe dânsul.

Dar când dădu să se apropie ca să ia dintr-ânsele, veni repede Peștele care-o arse iute și iaca, nu mai putu să mai  ia nimic.

În sfârșit, după atâta chin și suferință, ajunge acasă la mă-sa dar și aici nu le-a ticnit bogăția.

Căci, deschizând cu nerăbdare lada, văzu o mulțime de balauri și dragoni pictați pe interiorul capacului , iar în goliciunea ei, undeva mai jos, stătea gravat cu litere mari:

Made în China” !!!

Și uite așa, fata moșului a rămas liniștită și aranjată pe viață , ca femeie de afaceri respectabilă și de succes, cu nenumărate bogății, case luxoase și mașini bengoase .

Pe când, fata babei a trebuit să se milogească la niște cămătari de un împrumut mare de bani, pe care l-a cheltuit pe haine frumoase, operații estetice, silicoane prin sâni și coapse, unghiuțe, genuțe și alte falsuri gen , cu scopul de a pune  și ea mâna pe  un moș bogat.

 

 

The End!

 

 

 

Cultura, Poezii

Enigmă

spirit,soul,suflet,om,human,constiinta,consciousness,mind

Așa mi-a fost dat ca să fiu
de cine, chiar nu știu…
și nici gândirea, nici credința
nu mi-au spus
aici cum am ajuns. (12.1.2019)

Cultura, Ganduri Cuantice, Poezii, Reflectii

Am o mare nedumerire despre Diogene,  Empatie și Papuci

diogene,filosof,philosopher,people

Empatia poate fi definită ca abilitatea de a recunoaște, percepe și a simți direct emoțiile celorlalte persoane sau capacitatea de a te pune în pielea celuilalt sau “put oneself into another’s shoes” !

-Încearcă, tu, să te pui în papucii lui Diogene!

-Cum să te pui în papucii lui Diogene, dacă omu’ umbla mereu desculț?!

-???

O altă întrebare:

-La Diogene o fi venit vreodată Moș Nicolae?

Sau:

-Cum “să-i dai papucii” lui Diogene?!

Și încă una, de actualitate:

Când Elon Musk l-ar întreba pe Diogene dacă poate să facă  ceva pentru el, acesta i-ar răspunde:

1. “Da, dă-te la o parte din lumina soarelui!”

sau

2. “Da, dă-ți la o parte racheta și mașina din lumina soarelui”?

 

Diogene, filosoful,
azi, nu și-ar mai găsi rostul
gaz de lampă n-ar avea
prin piețe dac-ar umbla;
la nebuni l-ar interna
sau câinii îl vor mânca!(10.12.2018)

Din înțelepciunea lui Diogene:

Când a fost întrebat de ce oamenii dau de pomană cerşetorilor, dar nu dau filosofilor, a răspuns: „Fiindcă se gândesc că într-o zi pot să fie şi ei şchiopi sau orbi, dar niciodată să ajungă filosofi“.

După plecarea regelui, Diogene spăla nişte linte pentru o supă, Un ucenic cu darul parvenirii, de- al lui Socrate, îl vede şi-i zice:
-Dacă învăţai să linguşeşti pe Alexandru, azi nu mâncai linte!
-Dacă tu ai învăţa să mănânci linte, nu l-ai mai linguşi pe Alexandru!

Cineva l-a întrebat ce a câştigat din studiul filosofiei, iar el i-a răspuns următoarele: „Dacă nu altceva, cel puţin pot fi pregătit pentru orice soartă“.

Fu întrebat din mulţime, care-i timpul cel mai potrivit pentru a lua prânzul.
“Pentru bogat-când vrea el; pentru cel sărac- când are ce!”

Prin faţa butoiului trece un drumeţ care-l întreabă cât timp face până în cetatea vecină. Neprimind nici un răspuns, o ia la picior. După un timp, se aude strigat din urmă. Înţeleptul alerga de zor să-i spună că ajunge în patru ceasuri.
– Şi nu puteai să mi spui când te-am întrebat?
-Nu. Că nu ştiam cât de repede mergi!

 

Peace&Love cu Diogene!

Cultura, Poezii

Poeziisiversuri.com – cele mai tari comentarii și cea mai bună sursă de umor

poetry,poezie,versuri,comentarii,comments

N-ai cum să nu râzi când dai de  așa “perle”… și m-apucă râsu’ plânsu’ când văd că din miile de comentarii lăsate pe site nici nu știu căruia să-i dau “approve”. Oare, de ce?!

Perle, moluște, bijuterii, prostii…

 

Câteva exemple (poeziisiversuri.com) :

“…mam simtit fuarte emotionanta de tuata poiezia.uameni a-r trebui sa anvete de l-a gandaceiii care nu fac rau la uamenii. – comentariu lasat de Alia pentru poezia “Gândăcelul” de Elena Farago.

In reply to Alia : “…gagic-o,tu sti poiezi..ai literatur-a an tine..teas citi o dat-a….sa sti!”- Geany

 

“e bună poezia dar autorul e prost tare frate”- loldol123123: “Noaptea de mai

“Jmeker vă salut Nicole emi și toi coleghi mei” – Pitic: “Toamna

“MOR !!!!!!!!!!!!!!1 Am mai mult de 30 de poezi de transcris!!!!
Trec în a 5 a și doamna ne a dat prea mult! Nci nu mai am timp să ies din casă !!
Mama e o vacanță perfectă ! NNNNNNNNNÎIIIIIIIIIIÎCCCCIIIIII NUUUUUU EEE vvvaaaaăaaccccaannnnnnnnttttttttttttttaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!” – Anonima: “Primăvara

“Oameni de atunci făceau sex?”- Sexoasa : “Rugămintea din urmă

“bună mă numesc bianca sunt în clasa a 8 a și vreau să mă ajutați dma profesoara de română mi a dat poezia toamna de george coșbuc și trebuie să fac o compunere în care să descriu ca poezia este opera lirică vă rog să mă ajutați pt că am tema pe mâine mulțumesc” – Bianca: “Toamna”

“eu cred că mama e cel mai sfînt lucru de pe pămînt. Dar tata e pea 2 loc. De oarece mama ne dă mai multe.” – Scorpion: “Făptura mamei

“Este o poezie SF….cred că dacă s-ar face un film cu tema acestei poezi, ar avea mare succes. Desigur este o poezie de dragoste, gelozie, infidelitate, dar pe mine latura ei SF mă fascinează și cuvintele adânci din versuri…ce să spun, este genial” – Ovidiu: “Luceafărul

 

Peace&Love cu perle naturale de cultură…

Citate, Cultura, Ganduri Cuantice, Reflectii

Obiceiuri, tradiții, credințe și superstiții de Ziua Lupului sau Sfântul Andrei

usturoi,garlic,usturoi romanesc,sfantul andrei,iarna,lup

Noaptea strigoilor

Unge-mă cu usturoi
Ca să nu mă fac strigoi,
Când lupul va încerca
Să muște din carnea mea.

Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Conform istoricilor bisericeşti, Sfântul Andrei a fost martirizat în cetatea Patras din Grecia de astăzi, prin răstignire cu capul în jos pe o cruce în formă de X, numită „crucea Sfântului Andrei“.

Potrivit unor istorici şi teologi, Sfântul Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciția), dar şi în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre.

wolf,moon,strigoi,lup,luna

Se mai zice că Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creștinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României.

Să ne întoarcem la origini, izvoare, la “matca râului ceresc” cum zice și Lucian Blaga cu a lui “gândire magică”.

Să ne căutăm identitatea din magicul, mitologia românească, din aceste tradiții și obiceiuri care ne-au mai rămas , încă.

“Ordinea se deteriorează neîncetat, ajungând în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, în Noaptea Strigoilor, la starea simbolică de haos, cea de dinaintea creaţiei. (Ion Ghinoiu, Sărbători şi obiceiuri româneşti, 2004).

Și pentru că mereu am fost o curioasă, mă întreb și-acum: oare, numele de “Pricorici” să vină de la acel “pricolici” , întâlnit în vechile tradiții?

“Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care își părăsesc trupul în timpul nopții, se rostogolesc de trei ori și capătă înfățișare de lup sau de altă vietate (câine, porc cal, bivol, pisica, șarpe, broasca). Spre deosebire de vârcolaci care călătoresc prin văzduh, pricolicii se deplasează pe pământ. Ei nu se întrupează în vietați sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, rândunică, albina). Adesea, sunt oameni din sat recunoscuți după înfățișarea și comportamentul animalului pricolici. Trăiesc puțin, cât lupul sau animalul în care se metamorfozează. Într-una din legende pricoliciul este un tânăr căsătorit care, mergând pe drum cu soția, se face nevăzut, revine sub formă de câine și se repede s-o muște. Nevasta să se apară cu brâul și îl alungă lovindu-l cu secera. În final, pricoliciul este recunoscut după scămele catrinței rămase între dinți. În alte legende pricoliciul este fratele cel mic care pleacă de acasă și este recunoscut tot după scămele hainelor rămase printre dinți. O dată pe an, în Noaptea Strigoilor (29 – 30 noiembrie), s-ar întâlni cu strigoii morți, care își părăsesc și ei mormintele, pentru a-și alege, prin luptă, stăpânul. Pe timp de iarnă ar intra în haita lupilor, ia conducerea și ataca oamenii și turmele de vite.”

 

Peace&Love și dă-ți cu usturoi!

 

Carti, Cultura, Ganduri Cuantice, Notite, Recomand, Reflectii

Incredibila asemănare dintre Calul Troian și Catedrala Mântuirii Neamului, m-a lăsat mască!

cal troian,horse,troia,homer

Orbiți de strălucirea unui nou șiretlic , ne dăm foc singuri la  zdrențuroasele aripi care ne-au mai rămas!

Să ne reîntoarcem la Homer, la ale lui poeme eroice “Iliada” și “Odiseea” .

“Trecuseră aproape zece ani, muriseră cei mai de seamă luptători din ambele tabere, dar războiul pentru frumoasă şi bogată cetate Troia nu se mai sfârşea…
Văzând Ulise că nici după zece ani aheii nu izbutiseră să treacă de zidurile Troiei, născoci un vicleşug.
Puse meşteri pricepuţi să întocmească un cal uriaş de lemn, apoi îl umplu cu soldaţi şi îl lăsă noaptea la porţile cetăţii.
În zori, aheii se prefăcură că se întorc la ei acasă, dădură foc corturilor, se urcară pe corăbii şi plecară de la ţărm.
Troienii băgară calul în cetate şi se puseră pe băut, bucuroşi că au scăpat de urgia războiului. Pe când zăceau beţi, noaptea, un grec furişat dinainte în cetate deschise uşa tăinuită din burta calului.
Oştenii ahei săriră afară şi deschiseră porţile cetăţii, pe care intrară oştile plecate cu corăbiile şi revenite la ţărm.
În noaptea aceea Troia fu arsă până în temelii, iar troienii care scăpară de la moarte deveniră sclavi.”

Nu trebuie decât să citești, să urmărești firul acțiunii, intriga și-apoi să-ți faci o părere personală.

catedrala mantuirii neamului, biserica,romania

Oricine poate să facă o analiză simplă își va da seama de câte asemănări există între acele “povestioare”  și realitatea noastră , de azi, în România.

O bombă cu telecomandă, dar cine are acces la buton și când va exploda, numai “al de sus” o știe!

Să învățăm să gândim , e singura noastră apărare!

Exercițiu de gândire :

Se dau două proverbe românești. Citiți-le cu atenție și apoi reflectați!

  •  “cainii latra, ursul trece.”
  •  “Nu toţi cei care latră sunt câini, şi nici toţi cei care vorbesc, oameni.”

 

Peace&Love, oameni buni… gândiți!