Browsing Category

Poezii

Citate, Cultura, Poezii, Reflectii

Putem râde de toate dar nu cu oricine !

enough,stop,humanity,hand,people,red,spirituality,earth

M-am săturat

M-am săturat de conflicte’nchipuite
De parcă, dacă și promite
De conspirații, stat pe loc,
De viață grea și nenoroc!

M-am săturat de tot și toate
De pandemii, război, dreptate
De cine, care, cum, de ce
De prea mult nou și ordine!(22.04.2020)

 

“Avem o stringentă nevoie de speranță în aceste vremuri de descompunere generală și de dezordine haotică, avem nevoie de conducători morali ai omenirii. Calitatea societății și a statului derivă din starea de spirit a individului(stare spirituală și morală).”

“E nevoie de o mare înnoire spirituală, care nu poate fi oferită nimănui de-a gata, ci trebuie ca fiecare să și-o obțină singur! Formulele vechi, care și-au avut cândva valoarea, nu pot fi aplicate din nou, necritic, căci adevărurile veșnice nu se lăsă transmise mecanic, ci trebuie să renască din nou, în fiecare epocă, din sufletele omenești. ” -> C.Jung “Puterea sufletului

„Dacă am şti că fiind violenţi contra altora, această violenţă va fi resimţită realmente fizic de către noi înşine, atunci am face să dispară dintr-un elementar egoism această violenţă. Dacă am şti că făcând război, acesta se traduce fizic prin propria noastră moarte, atunci am face să dispară din acelaşi elementar egoism, războiul…” ->Basarab Nicolescu

“Putem râde de toate, nu cu oricine, desigur, iar umorul este fără îndoială mijlocul cel mai puternic de a scăpa de disperarea condiției umane sortite neantului. Optimismul este cu siguranță cel mai puternic dintre toate medicamentele!”-> Patrick Lemoine

Citate, Cultura, Lifestyle, Poezii, Reflectii

Omul Nou , Noua Lume și Noua Ordine Mondială … a și să nu uităm de Apocalipsă !

snake,eggs,humanity,human race,universe,earth,mythology,new world,reborn,rebirt,renewal,art,paintings

Omul Nou

Omul cel nou
se zbate în ou
gata să iasă
când lumea fricoasă
se-ascunde în casă!(20.04.2020)

Omul este prin natura sa o fiinţă socială.” – Aristotel

În viziunea lui Voltaire, izolarea de societate îl degradează pe om: „Cel care ar trăi cu desăvârşire singur, afirma filosoful, ar pierde facultatea de a gândi şi de a se exprima… ar izbuti cel mult să se transforme în animal.”

Rasele omeneşti au trăit întotdeauna în societate. Toţi oamenii care au fost descoperiţi în ţările cele mai inculte şi cele mai îngrozitoare trăiesc în societate, ca şi castorii, furnicile, albinele şi multe alte specii de animale”.

În natura omului modern, biologicul şi socialul sunt strâns legate între ele şi se manifestă la etapa actuală a dezvoltării sale istorice, în primul rând, prin instinctul reproducerii şi păstrării descendenţilor, necesitatea comunicării, prieteniei, dragostei, în exprimarea emoţiilor, formarea normelor sociale de convieţuire ş.a.”. Nu s-a văzut nicio ţară unde ei(oamenii ) să trăiască stingheri, unde bărbatul să se întâlnească cu femeia numai din întâmplare…, unde mama să nu-şi mai recunoască copiii după ce i-a crescut, unde oamenii să trăiască fără familie şi fără societate”.

Urmează o mare schimbare în lume, deci să fim pregătiți cu trup și suflet … sau ce-or mai rămâne din ele!

Citate, Cultura, Notite, Poezii

Încotro se îndreaptă lumea când din case va scăpa?

question,criza,istorie,history,politics,crisis,corona,humanity

Mai “-ăm” ?

 

Mai amânăm, mai așteptăm,
continuăm să ne văităm
sau încercăm să învățăm
problemele să rezolvăm?

“Crize economice au existat și în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condițiile istorice care îi conferă unicitate. Soluțiile deci nu pot fi identice în cazul unor crize. Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România și guvernanții de atunci, ca și cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plății lefurilor, reduceri de salarii (“curbele de sacrificiu”). A fost marea neșansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu. A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegații de agricultori, veniți la Mangalia, unde el își petrecea concediul, pentru a se plânge de situația grea în care se aflau, fiind presați de bănci să-și achite datoriile. Iată relatarea lui Iorga însuși: “Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lamuririlor mele, că el e «desperat», i-am spus, glumind: «Nu; fiindcă aici e casa mea, colo e marea; dacă erai în adevăr desperat, la mare te duceai»”. Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de “măsurile de austeritate”, un colonel, șef de unitate, s-a dus la Constantin Argetoianu, ministru de Finanțe în guvernul Iorga, și l-a întrebat: “Din soldați am făcut hoți, din ofițeri, pești, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?“.

Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internațional. Sunt convins că și acum va fi la fel.

Adevărul este că mari finanțiști nu am avut decât doi: Eugeniu Carada și Vintilă Brătianu. Nu am avut și nu avem mari competențe financiare, capabile de elaborarea soluțiilor de criză. Guvernanții de astăzi vădesc o gândire rudimentară: “să taie”, să reducă salariile și să sporească taxele. Un mare plan de investiții, de relansare a economiei nu există. Să așteptăm, așadar, scrâșnind din dinți, sfârșitul crizei pe plan mondial.”

Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee.O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în fața globalismului, a capitalismului de cumetrie și a clientelismului politic, abandonând funcția de ghid spiritual al națiunii.

Astăzi constatăm că industria este lichidată, agricultura este la pământ, sistemul de sănătate în colaps, învățământul în criză, individualitatea României pe plan internațional, dispărută. Criza economică nu a făcut decât să agraveze relele care au precedat-o. Incompetenți, guvernanții nu au știut să atenueze șocul crizei ce ne-a lovit. Dacă România profundă se zbate în dificultăți și deznădejde, clasa politică prosperă. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, șase locuințe; te întrebi ce vor fi făcând în ele), vile în țară și străînătate, mașini de lux etc. s-au strâns in proprietatea clasei politice. Știam că avuția este rezultatul unei activități economice. Acum vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogățire.

Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea românilor au permis clasei politice să-și bată joc, nepedepsită, de țară. Poporul român duce lipsă de spirit civic.

Pe român nu-l interesează situația generală. Dacă prin fin, naș, cumnat, amic etc. și-a rezolvat pasul lui, restul ducă-se știm noi unde! Moștenirea multiseculară a lui hatâr și bacșiș a rămas atotputernică. Cum să îndrepți o țară când cetățenii ei se gândesc fiecare la sine, și nu la binele comun?! Astăzi asistăm la situații și mai dramatice. Românii pleacă – din nevoia de câștig – să lucreze în Spania sau Italia, unde sunt tratați, știm cu toții în ce fel și în ce mod, să lupte în Afganistan. Energii și vieți se irosesc astfel în beneficii străine. Nu poți să-i condamni: mai bine să lucreze pentru străini decât pentru noii ciocoi postdecembriști, care îi tratează cu un dispreț suveran.

Astăzi nu ne mai însuflețește nici un ideal mobilizator.
În perioada interbelică, Cioran ar fi vrut ca Bucureștiul să devină Bizanțul sud-estului Europei. Și, fără nici o exagerare patriotardă, ar fi putut deveni. Astăzi nici nu vrem, nici nu putem să ne afirmăm. Economic, România a devenit o piață de import. Nu cunosc vreun produs românesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. În politica externă, am dispărut de pe harta diplomatică a Europei.
În plan cultural, scriitorii români așteaptă, în continuare, Nobelul… În stadiul actual, cred că sectorul în care România ar fi putut să se manifeste cu șanse de succes era cel cultural-științific. Din nefericire, guvernanții postdecembriști și-au bătut joc de învățământul românesc, supus la tot felul de “reforme” și “programe” inepte și distructive.
Dacă, din rândul elevilor sau studenților, au ieșit elemente de valoare, ele fie au plecat în străinătate, fie au dispărut în mediocritatea din țară. Aveam șansele să fim Bizanțul Europei de Sud-Est. Am rămas însă la periferia Europei.” – interviu cu istoricul Florin Constantiniu, membru titular al Academiei Române (8 aprilie 1933 – 13 aprilie 2012)

 

Cultura, Poezii, Reflectii

Cumpăr artă sau arta de a cumpăra ?

art,buy,arta,humans,humanity,question,existential dilemma, trouble,poetry,poezii,funny

Schimb de marfă

Oamenii mici n-au înțeles nicicând
ce-i arta
dar le-a plăcut, în schimb, să fie frați
cu cearta
și când te miri că vor și ei
ceva
din ce-ai făcut cu sufletul și mâna
ta,
să știi că nu-i decât un moft!

pe munca ta n-ar da un zlot
doar s-ar încrede către alții
că sunt bogați, deștepți, frumoși
și că artiștii sunt ratații!

Arta de a cumpăra e tot artă, nu-i așa?!