Browsing Category

Poezii

Cultura, Poezii

Povață : – Nu umbla cu bot de rață , pune mâna și învață !

sexy,bike,girl,skirt,woman,bicycle,future

În “-re” minor!

Văzui azi niște fecioare pe biciclete călare
Aranjate, fandosite, sexy și provocatoare
Pentr-o vârstă nu prea mare!
Și mă fulgeră ideea, nostradamică teroare,
Cum că peste câțiva ani, biclele vor fi uitare
Silicoane, “feicuri gen” or să aibe în dotare
Si-apoi ce vor călări, va fi fără de valoare!

Cultura, Poezii

Ai curajul ca să fii cel care ești? Sud sau Nord?

busola,nord,sud,north,south,humanity,conscience,constiinta,people,existentialism,philosophy

Busola Conștiinței

Ai curajul ca să fii cel care ești?
Sau mereu încerci să te ferești
De adevărul ce-l ascunzi cu disperare
Într-un colț din subconștientul care
Își consolează neputința până la uitare
de Sine!

Ai curajul ca să fii cel care ești?
Să fii eroul tău din cartea de povești
Pe care-o scrii în timpul ce-l trăiești
Cu monștrii, zombii și balauri
Cu zâne, prinți și flori de lauri
Să mori cu sufletu-npăcat
C-ai înțeles ce ți-a fost dat
să Ai!

 

Citate, Cultura, Poezii

Totul despre Starea de Greață a României: cauze, simptome și tratament cu George Pruteanu!

wolf,lup,libertate,freedom,liber,life,family,education,spirit
“La noi, dar şi aiurea, în lume, se produce “sudamericanizarea” culturii. O mână tot mai restrânsă de oameni au parte de fineţurile ei, în timp ce marile mulţimi sunt ţinute în sărăcie spirituală tot mai accentuată şi îndreptate pervers spre “divertismentul” grobian, spre frivolitatea nulă a aşa-zisei “distracţii” (entertainment), spre deşănţat şi lubric.”

[DEȘĂNȚÁT, -Ă, deșănțați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Dezordonat, destrăbălat (în vorbă, în obiceiuri sau în port), dezmățat. ◊ (Substantivat) Ea știe numai de o deșănțată, nebuna aceea de Suzana, care ne-a făcut neamul de rîs. CAMIL PETRESCU, T. I 157. ♦ (Despre lucruri și acțiuni) Care iese din limitele bunei-cuviințe, nerușinat, cinic. Bălmăji pe nas popește… un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. 2. (Despre lucruri) Ciudat, bizar, straniu, nelalocul lui, deșucheat. Zvonul… era însă așa de deșănțat, încît nici un cap cuminte nu voia să-i deie crezare. SADOVEANU, Z. C. 337. Sfîrșind această deșănțată cuvîntare, merse în mijlocul bisericii. NEGRUZZI, S. I 149.

LÚBRIC, -Ă, lubrici, -ce, adj. Excesiv de senzual; libidinos. ♦ Care ațâță senzualitatea; excitant, lasciv; obscen. – Din fr. lubrique, lat. lubricus.]

“Cultura elitei o duce bine, dar cultura de masă s-a degradat înfiorător, infestată de grosolănie, sexualitate de mahala, umor grobian, “j”mecherie, agramatism, ignoranţă. În casele de cultură sunt cazinouri, în căminele culturale – crâşme. Cărţile sunt de 7 ori mai scumpe decât în 1989. Televiziunile oferă 0,01% cultură. Se urmăreşte, parcă, îndobitocirea acestui neam. Asta e situaţia. ”

“Felul de a fi al tinerilor de azi e un amestec pe care l-au format: 70% televiziunile, 20% anturajul, 10% familia şi şcoala. Cu asta am spus şi ce e de îndreptat.”!!!

“Ar trebui ca Statul, prin toate mijloacele de care dispune, să instituie un cult al culturii şi al bunei-cuviinţe, un cult al civilităţii şi al bunelor moravuri.” -februarie 2004

Lupul şi câinelepoezie scrisă de marele poet, dramaturg şi prozator francez Jean de La Fontainetradusă de George Pruteanu

Un lup numai piele şi os,
se-ntâlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată –
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.

-Depinde numai de tine
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu’ vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.

Păi, şi ce-aş avea de făcut anume?
– Mai nimic: latri la lume –
la cerşetori, la şleahta răpănoasă,
da’ niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpâna,
iar stăpânului, să-i lingi mâna,
iar în schimb, el îţi dă oase,
împieliţate, frumoase,
başca zgrepţănări drăgăstoase.

Lupul deja se visa boier
şi era într-al nouălea cer,
când, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gâtul câinelui, o rosătură.

– Auzi, dulăule, da’ ce-i cu urma aia lată?
– Bah, o nimica toată!
– Nimica-nimica, da’ de unde vine?
– E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
– O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!

– Ei bine, da, e de la zgardă,
de la lanţul cu care sunt legat.
– Legat? Cum adică?
Nu poţi să fugi în lung şi-n lat?
– Păi, nu prea… Dar ce contează!
– Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-aşa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paişpe să mă rup!

Zicând astea, jupânul lup
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă – şi fuge şi-acum.”

“Pledez pentru igienă. Şi grosul societăţii româneşti contemporane e compus din oameni cu un bun-simţ al igienei moral-mentale. Nu vreau ca minoritatea grobiană să aibă putinţa de a influenţa.” Pruteanu

P.S. Citim și-apoi gândim!