Browsing Category

Lifestyle

Food, Lifestyle

Ați mânca sau ați mâncat vreodată pui de baltă pane?

“De gustibus non est disputandum”

pui de balta pane, picioruse de broasca,retete

Am mâncat broaște, da! Dar nu din alea, râioase, cum tinde creierul obișnuit să creadă ci, din alea comestibile și gătite.

Și-acum ce-o să faci, începi să mă judeci sau îți spui: “gusturile nu se discută” și treci peste, ca Dorel.

Nu știu câți olteni gét-begét ar fi dispuși să încerce aceste delicatese, ținând cont de personalitatea lor acidă și de încăpățânarea cu care-s înzestrați.

– Bă, mănânci broaște?!

– Cee?!! îuuu, iaaacs, ptiuu … așa ceva, nuuuu!!!

Cam asta e reacția multora și-ți trebuie ceva energie și timp ca să le poți îmblânzii convingerea că nu e ceva grețos, din contră , e un deliciu.

broaste comestibile, broaste, retete culinare, picioruse de broasca pane, pui de balta

Mai puțin receptivi, și cu frică de schimbări și tot ce e nou, românii nu se lasă înduplecați prea ușor când e vorba de mâncare. Porcul, tată, asta-i cea mai bună legumă! Restu-i minciună!

Dar nu vreau acum să dezbat teme de convingere sau persuasiune ci, pur și simplu să mă laud c-am descoperit un gust nou și delicios, pe care l-am găsit în puiul de baltă pané.

Un gust deosebit, asemănător cu cel de piept de pui – pește – raci, un gust mai interesant decât cel umami, zic eu.

Deci, ce ziceți, ați mânca așa ceva?!

 

Peace&Love și oac-oac pe farfurie!

Lifestyle, Sport, Travel

Povești adevărate despre bocanci de munte sau ghete de munte. Sfaturi utile

scarpa, bocanci munte, ghete munte, incaltaminte munte, high-quality footwear

Ei, ce să spun, nu-s eu vreun munțoman(-ancă) sadea însă, mă consider iubitoare de munte, aventură și natură.

Primul sfat, de care trebuie să ținem cont când mergem pe munte, indiferent de vreme și anotimp:

Să nu pleci pe munte încălțat cu orice fel de încălțăminte!

Știu, placa-i veche pentru cei care au deja ceva experiență cu muntele, dar sunt cu mult mai puțini la număr decât cei care încă nu au mers în vreo adevărată drumeție pe munte.

Și uite așa, îmi amintesc eu de primii mei bocanci de munte
N-am să-i uit niciodată și nici c-aș avea cum să-i uit, pentru că, din cauza sau datorită lor, am avut parte de o experiență unică și amuzantă.

Parang, mountain, ghete munte, bocanci munte, incaltaminte munte
Se întâmpla pe data de 29 Iunie 2014, cu ocazia schimbării semnului de cotă din vârful Parângul Mare.
Evenimentul a fost organizat de bunul nostru prieten Adrian Oprițescu, cel care nesilit de nimeni și de bună-voie(din buget propriu), a consimțit să aducă o schimbare în bine, vârfului de munte Parângul Mare.
Asta, așa, ca să se știe un pic de istorie al acelui semn cu care se pozează tot omul care ajunge acolo.

Deci și prin urmare, am plecat cu grupul către vârf, cu toate cele necesare montării semnului, fiecare cărând câte ceva în spate.
Și eu , veselă și entuziastă mergând fain-frumos pe potecuță , în șir indian, la un moment dat observ o bucățică mică de cauciuc… mă mir, nu înțeleg de unde e și merg mai departe. Apoi, simt ca și cum aș fi călcat în ceva și nu mă dumiresc în ce, mă opresc și ridic piciorul ca să analizez situația: surprizaaă!!!

– Mi se descompun călcâiele ghetelor! Aoleu, nuuu! ce mă fac?!

Parangul Mare, mountain, drumetie munte

Bineînțeles , că până la jumătatea drumului de dus, ghetele mele căpătaseră un alt design. Norocul meu a fost cu tălpicii din interior, fooarte confortabili și rezistenți , nu m-au lăsat cu călcâiele pe afară.
Am reușit până la urmă, m-am adaptat la mersul cel nou și nu m-am plâns deloc de nenorocirea asta.
Dar cum am ajuns acasă, m-am și pus să-mi caut pe net ghete de munte bune.

 

Întrebările ce-au urmat au fost: Ce ghete să-mi iau? Ce fel brand e mai bun, confortabil și nu exagerat de scump? Să le cumpar online, noi sau să caut ceva second-hand ?
Și-am căutat după review-uri, comentarii și sfaturi ale altora pe net, până m-am decis.

Ca și recomandare personală: cumpărați-vă ghete de la Scarpa!

Eu am fost și sunt încă super-mulțumită de ele, cu talpă vibram și membrană Gore-tex, confortabile și ușoare, nu alunec pe piatră(stânci) și chiar nu mă ud deloc în ele.
Le-am testat și pe vreme cu mult soare , dar și pe vreme cu ploaie și zăpezi, prin Parâng și Retezat de mai multe ori până acum și le am de prin martie 2015.
Nu, nu s-au rupt până acum și arătă ca și cum ar fi noi. O să fac un update la acest articol când ceva se va întâmpla cu ele 🙂

incaltaminte, bicicleta, drumetie,merrell

Așa că, dacă nu vă permiteți să le cumpărați din magazin, luați-le și second-hand, cu încredere. Numai să le verificați interiorul – să nu fie ros pe la călcâi și îndoiți tălpile, să nu apară vreo crăpătură. Indicat ar fi să le luați cu o jumătate de număr mai mari! Eu le am cu un nr. mai mari și nu mă deranjează cu nimic.

A! Fetelor, drăguțelor, nu uitați să vă tăiați unghiuțele de la picioare, ca acel nr. în plus nu este pentru a vă încăpea pedichiura piți. Acum, dacă nu mă credeți, e treaba voastră, eu v-am atenționat.

Nu sunt mulțumită de ghetele de la Garmont, s-au descusut cu mult prea repede, cumpărați din magazin online. Arătă bine ca și design dar nu-s rezistenți. Soțul meu a avut 2 perechi de la Garmont și cu ambele a avut probleme. Deci, personal, nu recomand!

În schimb, sunt super mulțumită de ghetele și semighetele de la Lowa!

incaltaminte munte, incaltaminte bicicleta, lowa

Țin să spun că le-am cumpărat de la second-hand, cu 4 ani în urmă, le folosesc și pe bicicletă dar și pe drumeții scurte, chiar și prin oraș.
Nici nu mai știu prin câte nămoale le-am băgat, prin câte push-bike-uri montane au trecut, fără milă și fără vreun gând protectiv față de bietele încălțări și încă rezistă. Dar nu numai că rezistă, membrana gore-tex își face treaba super bine și vara, la temperaturi de coacere, nu transpir în ele, sunt extrem de confortabile! Recomand, cu încredere!

Mai recomand și încălțămintea de la Meindl cu gore-tex, au un design mai vesel și plăcut , dar și încătămintea de la Merrell.

Acum, pentru cine deține un buget mai măricel, poate să-și cumpere ghete/bocanci/încălțaminte de la:

  • Millet,
  • Mammut,
  • The North Face
  • Columbia,
  • Salewa,
  • Salomon,
  • La Sportiva etc.

semighete munte, bicicleta, incaltaminte Raichle

Și cum bine se zice “să nu te duci la pomul lăudat cu sacul” , așa zic și eu despre încălțămintea de la Mammut.
Nu avea voie ca o încălțăminte de la un așa renumit brand să se rupă la nici un an de purtare. Tot respectul pentru rețeaua de îmbrăcăminte Mammut, dar pentru haine e necesar un alt articol.
Au un design “de-ți iau ochii” , foarte frumos însă, acum mă gândesc de două ori înainte de a mai cumpăra încălțăminte Mammut.

E ca și cu Avram Iancu și Tibi Uşeriu. Mult respect pentru Avram, e foarte bun la înot, dar asta nu înseamnă că poate fi foarte bun și la Arctic Ultra 6633.

Deci, pe Tibi, îl pot compara cu încălțămintea Lowa: ultra-extra-rezistente !

Având în vedere că sunt multe de spus despre încălțămintea pentru munte , la fel de multe ca și colecția mea de încălțăminte munte/sport, fac o mică pauză acum și voi reveni cu alte detalii în viitorul apropiat.

 

Peace&Love cu Lowa!

Lifestyle, Sport, Travel

Rucsac de munte plin cu multe. Weekend Extrem la Refugiul Agățat !

refugiul agatat, parang, mountain, snow,tree

Huh! În sfârșit, terminai de făcut bagajele. Sper să nu fi uitat nimic!

Pentru că în weekendul ăsta mergem pe munte și nu la munte. E o diferență mare între a merge “la munte” și a merge “pe munte”.

Anul ăsta, e a IV-a ediție de “Weekend Extrem la Refugiul Agățat” m-ții Parâng, ediție cu tradiție.

 

Întotdeauna, când merg pe munte, îmi pun în rucsac mai multe decât am nevoie, ca să fie. E mai bine să fie decât să nu fie!

Nu contează că merg pentru 2 zile sau mai multe, rucsacul e tot cam la fel de greu. Pentru că la refugiu nu este hotel de 3 sau 5 stele ci, de nenumărate stele. Și e nevoie de un sac de dormit cu mai mult puf pentru temperaturi cu minus, câteva haine de schimb, încă o geacă cu puf, o căciulă mai călduroasă, izoprenul, trusa de prim-ajutor, apa și mâncare.
Nu știu dacă o fi așa, dar eu cred că mai toată lumea care merge pe munte își bagă la traistă mai multă mâncare decât e nevoie.
Și mai bagi și prin buzunarele laterale ale rucsacului câte o banană, o ciocolatică, o bombonică, o prăjiturică sau vreun cioco-lapte…

rucsac, munte,mountain, backpack

Și să nu uit de aparatul foto, telefon , baterii și lanterne frontale.

Apoi, de un topor bun pentru tăiat lemne, o lopățică pentru făcut vreun igloo, briceag, chibrituri, hârtie și “gaz” pentru aprins focul.

Să nu uit de butelia cu gaz, primus și vasele pentru făcut cafeaua, supita, ceiucu’ …

N-am uitat nici de sacii pentru gunoi, că niciodată nu ne lăsăm gunoiul prin munți, îl căram înapoi la mașină, pentru că, oricum, e cu mult mai ușor la întoarcere decât la dus.

Să nu uit nici de aia, nici de-alaltă , ba și altele în plus… și uite așa mi se îngreunează bietu’ rucsac , de mă întreb: oare, n-o fi prea greu?! Ei, da’ lasă, că mă descurc !

 

travel,mountain, snow,parang

Nu uit nici de lemne, pe care le-am pregătit frumos de acasă. Pentru că noi ne căram cu lemnele în spinare până în vârf, la refugiu.

Bărbații, că-s mai puternici, cară mai mult decât noi, femeile, desigur.

De data asta ne-am pus la pachet niște bucăți mai mari de peleți, pentru că-s mai comod de cărat în spinare.

E oleacă bătaie de cap și cu “făcutul rucsacului” , dar dacă ești un pic organizat și știi exact în ce te bagi, e ok . Nu mi s-a întâmplat să uit ceva acasă și să am nevoie de acel ceva acolo, în vârf de munte. Pentru că strică din buna-dispoziție a ta, dar și a celor din grup.

Sper ca și vremea să țină cu noi, ca de fiecare dată, pentru că plecăm la drum cu voie bună și mare veselie, cu prieteni și printre prieteni.

Deci, în weekendul ăsta, ne revedem la Refugiul Agățat !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Update: la ora 7:07 , mai băgai la rucsac și-o zacuscă… ca să fie!

Food, Lifestyle, Sport

Dacă îmi spuneți ce fel de ciocolată vă place, vă spun ce fel de oameni sunteți !

sunrice, chocolate, rice, sweet, cacao

Nu mă prea dau eu în vânt după dulce sau ciocolată. Nu simt nevoia și nu am pofte cum văd și aud la alții.
Dar și când descopăr vreun produs care în sfârșit, îmi place și mie, nu ezit să cumpăr mai multe bucăți deodată.
Am început să consum mai mult dulce de când am învățat să merg pe bicicletă, dar niciodată n-am reușit să înfulec o ciocolată întreagă.
Îmi place să iau un pătrățel, să-l țin pe limbă până începe să se topească, apoi îl frec ușor de cerul gurii și-l plimb lasciv dintr-o parte în alta a gurii, până se termină… ciocolata.
Îmi place ciocolata amăruie cu multă cacao, ciocolata cu lapte și migdale dar nu-mi place ciocolata cu creme sau umpluturi de fructe, alcool.
Mai degrabă fructe învelite în ciocolată, arahide și migdale trase prin ciocolată și mai nou, ciocolată cu orez expandat.
Și, cum nimic pe lumea asta nu rămâne necercetat, trebuia să se studieze și legătura dintre ciocolata preferată și personalitate.

Murray Langham, un psihoterapeut din Noua Zeelandă, ne spune ce fel de personalitate ai în funcție de ciocolata preferată.
Și anume, cei cărora le place mai mult:

  • ciocolata neagră – sunt capabili să rezolve toate problemele în mod pragmatic;
  • ciocolata cu lapte – sunt sensibili și romantici;
  • ciocolata albă – au un simț înnăscut de corectitudine;

Cei cărora le plac toate tipurile de ciocolată sunt persoane flexibile care se adaptează ușor oricând și oriunde la orice situație.

De asemenea, s-a constatat că există o legătură între temperamentul nostru și preferința pentru un anume tip de ciocolată.

chocolate,chocolate therapy,fruit, sweet

Cei cărora le place :

  • ciocolata sau bomboanele de ciocolată cu umplutură de cireșe – sunt entuziaști, plini de energie și au poftă de viață;
  •  ciocolata cu mentă – sunt persoane cu mintea deschisă, care consideră că viața este plină de posibilități și își construiesc temeinic viitorul;
  •  ciocolata cu portocale –  sunt persoane atente în viață, cu cei din jur și își propun obiective înalte pe care le ating cu rezultate extraordinare;
  •  ciocolata sau bomboanele umplute cu cafea – sunt puternice, nerăbdătoare și încrezătoare în forțele proprii;
  •  ciocolata cu caramel – sunt persoane harnice, muncitoare și sunt iubitoare de  animale și natură;
  • ciocolata cu alune – îndrăgesc natura și călătoriile;
  • ciocolata cu arahide – sunt firi active, sunt dornici de drumeții, sunt sportivi și îndrăgesc natura;
  •  ciocolata cu migdale – sunt ambițioși și inteligenți;
  • ciocolata cu nucă de cocos –  sunt creativi, au imaginație bogată, simț artistic dezvoltat, buni povestitori, și sunt mari bucătari;
  • ciocolata cu cremă de căpșuni – adoră să fie în centrul atenției. Sunt firi blânde, iubitoare, romantice, pline de compasiune, altruiste și chiar dacă sunt obosite vor găsi mereu timp pentru a-i înțelege și a-i ajuta pe alții;
  • ciocolata cu lapte – sunt romantici și sensibili;
  • ciocolata albă – au un simț înnăscut de corectitudine.

Cei cărora le plac toate tipurile de ciocolată sunt persoane care se adaptează ușor, oricând și oriunde la orice situație, flexibile .

Sweet&Love și mâncați ciocolata preferată-n pace!

Cultura, Lifestyle, Poezii, Sport

Claxonul, caracterul și bicicleta. Biciclistul văzut de șoferi și lumea văzută de pe bicicletă

bicycle, sport, nature

Când sunt pe bicicletă văd altfel lumea și observ mai multe detalii pe care, altfel, nu am cum să le surprind.

Și mă surprind
vestitorii primăverii
ce-au ieșit de prin zăpezi:
răhăței, gunoaie multe
gropi, spărturi și drumuri proaste
nori de praf , mașini bengoase
șoferițe, șoferei
claxonând ca niște zmei
văzând pe biclă femei.

Nu știu ce e în creierul unor șoferi, cât de excitant li se pare lor momentul ăla când văd o femeie pe bicicletă.
Mie mi se întâmplă de fiecare dată când ies cu bicla, chiar dacă sunt în mijlocul grupului, să fiu claxonată de cel puțin un șofer “mascul feroce”.
Și nu claxonează pentru că încalc eu vreo regulă, merg aiurea sau încurc cu ceva-cumva pe careva.
Există și un limbaj al claxonului, n-ai cum să nu recunoști ce-a vrut să zică șoferul prin felul în care “te sună” .

Cel mai tare mă enervează claxonul șoferului de tir. Ăștia, au un fel de-a te suna exact în momentul în care ajung în spatele tău.
Și dacă au geamul deschis , mai trag și câte-o strigătură “de dulce”.

Claxonul “omului de peșteră” e cel mai lung, strident și repetitiv. Nu știu de unde au ieșit șoferii ăștia , care încă n-au înțeles că drumul public nu este făcut doar pentru mașinile lor. Și sună ca tâmpiții, de parcă ți-ar zice: “ce căutați, mă, pe drum? dați-vă la o parte, nu vedeți că trec eu?”

Claxonul “babei comuniste” e lung, apăsat cu forța, mai din depărtare. Și nu uită să mai sune încă o dată când face depășirea. Nu care-cumva copiii ăștia (de 20-35-40-55 de ani), să sară în fața mașinii.

Claxonul “prietenos” e cel mai frumos. Un claxon scurt, ușor , mai din depărtare, care nu scoate din sărite. Și fără să-l văd, știu că șoferul este un om educat, posibil și posesor de bicicletă.
Depășirea o face exemplar, e răbdător, ne zâmbește și salută.

Claxonul “be-em-vist sh” e oarecum brutal, n-apuci să-l auzi bine, c-a și trecut pe lângă tine.

Claxonul “botoxatei finanțate” (sugătoare de portofel) nu prea există, ele știu că au prioritate în orice situație!
E posibil ca “să-ți sune ție ceasul” mai degrabă, decât soneria unor astfel de “duamne”.

Cam la fel e și cu claxonul “milițienilor biznismeni” . Uneori claxonează foarte strident, alteori ba… în funcție de cum vrea “jmenu” lui. Oricum, poa’ să dea și peste tine, că-și permite…

Claxonul “prietenilor” e scurt, de efect și multiplu, ține pe tot parcursul depășirii , șoferul zâmbește, salută și cu mâna și cu gura.

 

Peace&Love! Si nu uitați: folosit defectuos, claxonu-i periculos: poa’ să dea cu tine jos!

Amintiri, Ganduri Cuantice, Reflectii, Sport

Terapii alternative, aspirina săracului sau leacuri băbești

healing, aromatherapy

Uff, mă doare capu’ … Să iau o pastilă sau mai stau un pic, să văd, poate-mi trece.
Nu mi-s pro pastile, întotdeauna am avut probleme cu înghițitul lor. Fie ea cât de mică, tot simt că-mi rămâne în gât, agățată nu știu cum și dau cu apă și tot degeaba. Asta, în fericitul caz în care am reușit s-o înghit.
O adevărată peripeție!
O, da , dl. Freud… din copilărie mi se trage problema asta, știu. Când îmi punea mama o pastilă într-o mână și cana cu ceai în cealaltă , stam și meditam vreo 5-10 minute, apoi, ziceam că ar fi mai bine dacă pastila ar fi pisată și pusă în lingură… dacă aș pune un strop de ceai cald peste, s-ar topi mai bine…. sau mai bine ar fi dacă aș pune pastila în ceai, s-ar dilua mai bine și mi-ar fi mai ușor s-o beau… din nou meditam … până când se răcea și mama ceaiului și pastila tot acolo.

În schimb, preferam frecția cu gaz sau spirt, cărămida caldă pusă pe spate sau ciorapul fierbinte cu sare de sac , ceaiul și băile fierbinți, cartofi feliați așezați pe un fular și legați la gât, mâncam păsat fierbinte cu untură, usturoi în urechi… aaa și mai făceam ceva pentru nasul înfundat: puneam făina de porumb pe plita mașinii și când ieșea fum, îl trăgeam pe nas – ustura ca naiba, dar își făcea efectul 🙂
Dar ce fac acum , că nu mă lăsă capu’ asta, mă doare mai tare și n-aș vrea să iau pastile…
Ia să caut eu pe google, să văd , ce metode alternative îmi oferă.

meditation, health,yoga, spirituality

Terapii alternative” :
Qigong
Acupunctura
Ayurveda
Aromoterapia
Argiloterapia
Apiterapia
Cromoterapia
Crenoterapia
Dietoterapia
Homeopatie
Helioterapia
Fitoterapia
Reiki
Reflexoterapia
Aromaterapie

crystals, therapy, healing, energy
Terapia cu cristale
Terapia Bowen
Terapia prin tapotare – EFT
Entomoterapia
Gemoterapia
Meloterapia
Osteoterapia
Terapia Theta
Talazoterapia
Terapia cu lipitori
Terapia polaritatii
Terapie cuantica 

massage therapy, health, wellness,treatments
Terapie cranio-sacrala
Terapia reconectarii
Sacroterapia
Silvoterapia
Fitoterapie
Masaj

…………………………………..

Cred că mai sunt și altele , doar că eu m-am oprit aici , după ce am spicuit câte un pic din fiecare.

“Nu eu te-am vindecat, ci credința ta ! Trebuie să conștientizezi că TU ești cel ce te vei vindeca, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin intermediul medicului, terapeutului, preotului – oamenii ce-ți vor apărea în calea ta spre vindecare.”

Și, cam ăsta-i rezumatul conținutului a tuturor terapiilor minune.
Mai rău mă doare capu’ … mulțumesc celor care au inventat aspirina efervescentă și bicicleta! Numai bune de luat ca “aperitiv”, plus una-două bucăți de “aspirina săracului“(în funcție de energia rămasă) și gata!

 

Peace&Love! Și nu uitați de Cycloterapie – cea mai de efect terapie!

Amintiri, Cultura, Food, Ganduri Cuantice, Lifestyle, Poezii

Tradiții și obiceiuri românești de 9 martie. Să bei până-ți curg mucenicii!

mucenici

Acum, când 8-ul s-a culcat
și-n infinit s-a transformat,
Când babele s-au încheiat
și moșii buni s-au îmbătat,
Să prăznuim!

Sincer, niciodată n-am știut care e povestea celor 40 de Mucenici (știam că-s 44) cu toate că, în fiecare an de 9 martie , pregăteam câteva bucăți de infinit date prin miere de albine și nuci pisate. Mmmm, ce bune erau!
La fel ca și cu povestea lui Ali Baba și cei 40 de hoți, știam cam despre ce e vorba în poveste dar niciodată n-am apucat s-o citesc…până acum.

MUCENÍC ~ci m. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la începuturile creștinismului) Creștin ortodox care era supus la suferințe fizice pentru credință. 3) la pl. bis. Sărbătoare creștină în amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colăcei în formă de opt, copți cu ocazia sărbătorii creștine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku MUCENÍC ~ci m. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la începuturile creștinismului) Creștin ortodox care era supus la suferințe fizice pentru credință. 3) la pl. bis. Sărbătoare creștină în amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colăcei în formă de opt, copți cu ocazia sărbătorii creștine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku (dexonline.ro)

mucenici, 40 de pahare

Și, totuși, nu m-am dumirit: Să ne oprim la 40 de pahare sau să continuăm până la 44?

Românu-i bețivan
cel puțin o dată’n an.
Și nu e din vina lui
ci, a obiceiului.

Hai, noroc!

Lifestyle, Sport

Cum am învățat să merg pe bicicletă și prima mea tură cu bicicleta

merg pe bicicleta   De fiecare dată când mi-aduc aminte cum a fost prima dată când am învățat să merg pe bicicletă, îmi vine să râd 🙂

Cum a fost?

Ei, bine…. prima și prima dată când am învățat să-mi mențin echilibrul pe biclă, a fost pe o bicicletă pentru copii de 24′ a unor prieteni. Și aveam vreo 35 de ani! 🙂

Am dat câteva ture de prin dreptul casei până la poartă și-napoi.

Și mi-am zis: uraaa! gata, învățai să merg pe bicicletă!

 

Apoi, după nici 2 săptămâni de la marele eveniment, m-am hotărât să ies și eu în lume pe bicicletă.

Nu aveam bicicleta mea, așa că, am împrumutat o biclă de la un prieten , căreia în scurt timp i-am devenit și stăpână – am cumpărat-o .

Țin minte și-acum emoțiile… greu, nu glumă!

bicicleta

Într-o zi superbă de Florii, înainte de Paște, ne-am strâns vreo 30 de persoane cu gândul să dăm o tură prin natură, să socializăm și să ne bucurăm de vremea minunată. Zis și făcut! Numai că mie îmi era destul de frică…da, frică!

Râdeam, glumeam și tremuram dar nu de frig 🙂

Momentul din care am început să plecăm și până ne-am întors înapoi în oraș, a fost un experiment super-solicitant atât fizic cât și psihic. Mi-a trebuit multă voință, ambiție și încăpățânare de măgar!

Nu reușeam să-mi mențin echilibrul prea mult pe biclă și mai puneam piciorul jos…iar încălecam și iar coboram…m-am fâțâit așa vreo câțiva km!! Nu știu ceilalți câte înjurături mi-or fi tras , dar oricum, în mintea mea nu era loc de nimic altceva decât : cum să fac să nu mă mai dau jos de pe biclă, să pedalez și eu ca tot omu’ .

Am reușit și eram atât de bucuroasă că nu-mi mai încăpeam în cele 47 de kg pe care le aveam pe atunci!

Și-a urmat și prima mea cățărare (o super-mini-pantă)!

– Și-acum ce fac, că nu mai vrea să urce… nu mai pot să dau din pedale!
– Schimbă, schimbă! mi-a zis cineva din grup.
– Ce să schimb? De unde? Cum?!

prima tura

……………………………..

Trecută prin chinuri de neimaginat până atunci, am reușit să ajung cu bine și la momentul mult așteptat: pauza de socializare-hidratare!

Am savurat-o ca nimeni altul, m-am odihnit oleacă, numai bine pregătită pentru ce urma să vină. Și-am băut la apă, de parcă străbătusem deșertul Sahara, nu alta!

 

sete, apa

Acum trebuia să urcăm un deal, pe niște drumuri de pădure și… momentul primei căzături de pe biclă – pe coborâre.

Habar n-aveam cum se folosește o frână, dar trebuia să aflu, nu?!

Și-am pus-o! Și frâna dar și căzătura 🙂

N-au fost lovituri grave, dar multe, suficiente pe ambele picioare, încât a trebuit ca multă vreme să mă îmbrac numai la pantaloni lungi, ca să nu mi se vadă negriturile.

De fiecare dată m-am ridicat grațios și-am râs cât am putut, mi se părea amuzant și nu simțeam nicio durere pentru că eram prea anesteziată de emoții – senzații în premieră.

 

Și-am ajuns și în oraș, ceilalți deja erau la grătar, se distrau…. iar eu doar ce începusem lupta cu strada și mașinile care păreau că toate vroiau să intre în mine. Simțeam că nu-mi mai ajunge drumul, tremuram de epuizare și mi-era o sete continuă. Vroiam să mă dau jos de pe biclă, să merg pe lângă ea… sau s-o arunc, că nu-mi mai trebuie!!!

Dar am ajuns! final fericit și bumbăcit! 37 de km!

apus, bicicleta

Mulțumesc tuturor celor care m-au încurajat atunci, în special soțului meu ! 🙂

Și uite așa mi-a fost începutul! Apoi a urmat încă o lună de experimente. Toate turele făcute le-am pedalat în afara șoselei carosabile , până ce m-am acomodat cu mașinile.

Dar astea sunt alte povesti , cărora nu le-a venit încă rândul.

 

 

Peace&Love