Browsing Category

Ganduri Cuantice

Cultura, Ganduri Cuantice, Notite, Reflectii

Cuvinte și filosofie japoneză. Dintre “Ikigai” și “Tsundoku” , cel mai mult am auzit de “Hara-kiri”

-Dacă nu-mi găsesc ikigai-u’ și nu scap de  tsundoku, să-mi fac hara-kiri?!

-What?!

carti,books,anticariat,old,vintage,biblioteca

Acum câțiva ani, aveam obiceiul de a mă duce în fiecare duminică prin Târgu’ de vechituri, ăla de lângă fabrica de cauciuc.

Lume multă, samsari cocălăriți și oameni de la țară și de peste tot,  lucruri vechi și noi,  tarabe cu mici usturoiați și gogoși îmbibate în ulei rânced, calabalâcuri, tot ce vrei și ce nu vrei găseai pe acolo – un fel de mică Indie.

Singurul loc în care scăpam de înghesuială, miros de fum și răgâiala celor ghiftuiți, era taraba cu cărți.

De acolo mă aprovizionam mereu cu câte-o carte, două, trei sau chiar mai multe, în funcție de buget și de reducerea pe care mi-o făcea bătrânul anticar.

Că doar era vorba de cărți vechi, deja citite sau chiar destul de vechi și necitite vreodată, pentru că aveau foile netăiate.

Îmi făcusem un fel de pasiune din a cumpăra tot felul de cărți care îmi păreau mie interesante la acel moment, dar pe care nu am reușit să le citesc până acum.

Și uite-așa, a trebuit să-mi mai cumpăr un raft – două pentru că nu mai aveam pe unde să le mai așez, cu toate că, mai am vreo trei rânduri  înalte așezate direct pe podea .

kindle,reader,books,online,carti,amazon

Dar mie îmi place și-așa, că-s mai la îndemână. Am un rând de cărți și la capu’ patului, astea pe care le răsfoiesc mai des, iar deasupra lor stă mândru: Kindle -u’ , reader’ul meu pe care mi-am lipit un abțibild cu o gărgăriță roșie ca să-l pot diferenția mai ușor.

Deci, cam asta ar însemna “tsundoku” : o pasiune de a cumpăra multe cărți pe care n-o să apuci să le citești pe toate.

“tsunde”= a îngrămădi lucruri + “oku” = a le lăsa o vreme sau “doku”= a citi

“Expresia tsundoku sensei apare în texte din 1879 şi se referă la scriitorul Mori Senzo. Cel mai probabil, a fost folosită în sens satiric şi face referire la un profesor care are multe cărţi, dar pe care nu le citeşte niciodată”, explică Gerstle.

Limba română nu are un sinonim perfect pentru “tsundoku” , dar ar putea fi definit ca și bibliofilie sau dependenţă de cărţi.

„Chiar și atunci când cititul pare imposibil, prezența cărților cumpărate produce o bucurie atât de mare, încât achiziționarea mai multor cărți decât cineva poate citi nu e nimic altceva decât sufletul care încearcă să atingă infinitul”, a spus Edward Newton, autor, editor și colecționar a 10.000 de cărți.

japan,asia, japonez,ikigai,filosofie,happy,joy,japanese secret,long life

Și-acum despre “Ikigai” : motivul pentru care te trezești în fiecare dimineață sau altfel spus: “aspirația fiecărui individ de a-și descoperi și de a-și urma propriul scop în viață”.

 

Doi spanioli, Hector Garcia (Kirai) și Francesc Miralles au studiat și trăit acest concept de “ikigai” și-au scos o carte: “Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită” , pentru a ne face și nouă cunoscută această filosofie de viață a japonezilor.

Trebuie să ne concentrăm pe mărirea timpului pe care îl petrecem realizând activități care ne fac să intrăm în starea de flux, în loc să ne lăsăm angrenați în activități care ne oferă o plăcere imediată ca mâncatul în exces, abuzul de droguri și alcool sau îndoparea cu ciocolată în fața televizorului.” (pag. 72)

”În realitate, în limba japoneză nu există un cuvânt care să se refere la acțiunea de a se pensiona, cu semnificația exactă de ”retragere definitivă din activitate”, așa cum avem noi în Occident. După cum afirmă Jan Buettner, jurnalist la National Geographic și mare cunoscător al țării nipone, ”a avea un scop în viață este atât de important în această cultură, încât tocmai de aceea nu există conceptul nostru de pensionare”. (pag. 16)

Odată ce ți-ai descoperit ikigai-ul, trebuie să-l urmezi și să-l cultivi în fiecare zi pentru a da un sens existenței tale. În momentul în care viața ta are o semnificație, activitatea cea mai de rutină devine un flux plăcut, tot așa cum caligraful se află în fața pânzei sale ori bucătarul pregătește cu dragoste sushi, chiar și după jumătate de secol, comesenilor.” (pag. 168)

katana,harakiri,samurai,seppuku,japan,tanto,wakizashi,sake,ronin

Tsundoku îmi dă un ghiont și mă îndeamnă s-o cumpăr, dar nu suficient de tare încât să trec la  hara-kiri .

Toată lumea cred că a auzit de hara-kiri, chiar și nepotu’miu de 9 ani știe .

Azi se juca cu o bâtă prin curte și zicea că e o “katana” . Mă făcu curioasă și începui să-l descos ca să văd ce știe el despre treaba asta și într-adevăr știa ceva despre samurai  din desenele animate la care se uită el.

Și-acum mă întreb și eu, de ce oare, filosofia de viață a românului e atât de diferită față de cea a japonezilor și de ce, instinctual, suntem atrași și absorbim doar  partea negativă, de violență a celorlalte filosofii?

 

 

Peace&Love & Ikigai !

Ganduri Cuantice, Vise

Filme, cărți și vise . Dickens , Eliade și pești urlători!

fish,peste,oxigen,dreams,vise,somn,night,sleep

Aseară visam un pește frumos… a, și ca să fie clar : e vorba de acel animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic și nu acel animal biped și fără pene.

Era un pește gri-brun, sănătos , lung de vreo 30-40 cm, fără solzi și alunecos, care ieșise singur din apă și pleoscăia pe uscat cu o disperare molipsitoare.

Din instinct și cu o iuțeală salvatoare l-am ridicat și l-am așezat într-o cutie de acvariu care mai avea ceva apă în el.

wolf,lup,luna,moon,urlet,sound,sunet

Dar mare mirare mi-a fost să văd că peștele nu căuta apa ci… sunetul!

Da, în loc să se dea la fundul apei ca să se bucure de oxigen,  el tot căuta să iasă din apă și cu gura larg deschisă de parcă ziceai că acum își dă duhu’ , el incerca să imite urletul lupilor.

Un pește care urlă ca și un lup la lună, vaaai, câtă imaginație!!!

Nu cred că mi se trage nici de la filmul pe care l-am văzut înainte de somn: Nicholas Nickleby – inspirat după nuvela lui Dickens și nici de la cărțile: “Istoria credințelor și ideilor religioase” vol.2 și “Pelerina“, ale lui Eliade.

Niciodată n-o să aflăm noi, oamenii, răspunsurile exacte ale unor întrebări existențiale!

Doar ne dăm cu părerea, fiecare în funcție de cât citește, cercetează sau simte.

 

Peace&Love și hai la somn! la un somn cu vise sau un somn vertebrat acvatic, pe grătar…. mmmmm!!!

Ganduri Cuantice, Vise

Simboluri si vise.  Opt cucuvele prin timpuri onirice !

 

owl,bufnita,cucuvea,pasare,bird,intelepciune

M-am visat într-un sătuc minunat, parcă uitat de timp și răutăți.

Se făcea că mai fusesem o dată pe acolo, într-o altă vreme.

Mergeam în vizită la niște rude îndepărtate.

Un drum lat și curat pietruit, în formă spiralată care ocolea liniștit niște dealuri înalte îmbrăcate în culori de sfârșit de iarnă-început de primăvară.

Locuințele erau străvechi dar încă bine îngrijite, cu porți înalte din lemn care păreau să spună fiecărui trecător, cu demnitatea unui străjer viteaz, că acolo dăinuiesc de veacuri, Oamenii.

Cuprinsă de mirajul fantasticului, curiozitatea mă îndemna să merg mai departe, să caut, să scotocesc,  să cercetez fiecare colțișor cu de-amănuntul, să descopăr magia necunoscutului.

Câțiva copii sprinteni și veseli care se jucau lângă  fântâna satului îmi atraseră atenția.

Mă îndreptai către ei și-atunci mă văzură. Lăsară joaca brusc și veniră spre mine alergând,  la fel de veseli și frumoși, numai că îmi lăsară senzația că mă cunoșteau deja și-mi spuseră că mă așteptau.

Mirare dar și plăcere dulceagă, bucurie naivă redescoperită… senzații puternice de mărire …

Mi-adusei aminte că mi-am propus ca de fiecare dată când visez ceva interesant, să adun date, să pun întrebări despre ce se întâmplă în acea lume, să mă conectez cu acel univers, să mă integrez în el ca să pot înțelege totul cât mai bine.

univers,viitor,vise,stele,dreams

Pentru că întotdeauna mi-am dorit să știu dacă visele sunt doar o aiureală a subconștientului, o călătorie a spiritului pe alte tărâmuri, o punte de legătură între universuri, mesaje simbolice din viitor sau dintr-o altă viață…

Așa că, mă pusei să întreb femeile din sat cu ce se ocupă ele, cu ce-și umplu timpul zi de zi. Tot interviul decurse extrem de realist și logic dar, din păcate, nu mai țin minte toate amănuntele.

Apoi fusei întreruptă de o muzică corală destul de frumoasă, care se auzea cam de la 2-3 case depărtare. De apreciat vocea pură și senină a copiiilor, dar nu pe atât de curioasă încât să și merg să-i văd.

Mai departe, fusei foarte încântată de felul cum se comportau ceilalți cu mine, toți nerăbdători să-mi povestească ce fac ei, cum trăiesc, care le sunt tradițiile și obiceiurile , cum își petrec zilele acolo, pe acel tărâm fermecat.

Trecui pe lângă păduri frumoase și înalte dar, din nou, aud un sunet familiar…

apa,water,valuri,dans,waves

-Apă! se aude o apă… da, valuri… Marea ?!

-Da, răspunde una din fetele care mă însoțeau. Aici facem noi baie , vara. E frumos!

Într-adevăr, mă uit și văd valurile liniștite ale mării care loveau ușor țărmul .

Mai la dreapta, să tot fi fost câteva sute de metri, văd o peninsulă mică , legată printr-un pod solid de cealaltă parte a satului.

Mare-mi fu mirarea să văd cum apa, acele valuri înspumate ale mării care lovesc podul cu putere, capătă forme ireale… ca și cum ar fi fost o ființă vie… precum Odo din seria Star Trek.

-Aici nu se respectă legile fizicii cunoscute de mine! Cum e posibil să se întâmple așa?!

Dansul apelor… asta e Prințesa – mi se zice pe un ton de inocență încrezută.

Nu știu cum ajunsei , apoi, la marginea unei păduri, pe un drum înclinat și cam periculos. Mă țineam bine chiar și de rădăcinile unor plante, să nu cumva să alunec în prăpastie.

tree,copac,scobitura,old,batran,padure

-Wooow, impresionant copac!

Dau să inspectez copacul din pădure… Foarte înalt, aproape gigant, cu rădăcinile bine înfipte, bătrân și găunos pe o bună parte din lățimea trunchiului…

-Oh, e un om acolo! … un olog blând, nu foarte bătrân, stătea așezat pe un scaun exact în acea scorbură a copacului, făcută parcă special pentru el.

Și, totuși, copacul mai are ramuri sănătoase. Nu e nimic verde încă, iar frunzele căzute de pe timpul toamnei formează un covor gros și foșnitor.

-Dar ce sunt alea, de pe crengile copacului?! Una, două, trei… opt!!! Nu-s frunze!

cucuvea,bufnita,pasare de noapte,bird,owl

În acel moment, bătrânul își ridică ciomagul ușor și zâmbind, mișcă una din acele creaturi camuflate.

Precum o singură stea care strălucește pe negura cerului, la fel fu și prima pleoapă deschisă a acelei ființe.

Din mijlocul negrului cel mai negru scânteiază o strălucire aprinsă… și încă una… și alta… asimetric – precum beculețele unui brad de Crăciun, câte două perechi de ochi ale celor 8 drăgălașe ….        cucuvele!

Peace&Love, visătorilor!

Cultura, Ganduri Cuantice, Poezii, Reflectii

Am o mare nedumerire despre Diogene,  Empatie și Papuci

diogene,filosof,philosopher,people

Empatia poate fi definită ca abilitatea de a recunoaște, percepe și a simți direct emoțiile celorlalte persoane sau capacitatea de a te pune în pielea celuilalt sau “put oneself into another’s shoes” !

-Încearcă, tu, să te pui în papucii lui Diogene!

-Cum să te pui în papucii lui Diogene, dacă omu’ umbla mereu desculț?!

-???

O altă întrebare:

-La Diogene o fi venit vreodată Moș Nicolae?

Sau:

-Cum “să-i dai papucii” lui Diogene?!

Și încă una, de actualitate:

Când Elon Musk l-ar întreba pe Diogene dacă poate să facă  ceva pentru el, acesta i-ar răspunde:

1. “Da, dă-te la o parte din lumina soarelui!”

sau

2. “Da, dă-ți la o parte racheta și mașina din lumina soarelui”?

 

Diogene, filosoful,
azi, nu și-ar mai găsi rostul
gaz de lampă n-ar avea
prin piețe dac-ar umbla;
la nebuni l-ar interna
sau câinii îl vor mânca!(10.12.2018)

Din înțelepciunea lui Diogene:

Când a fost întrebat de ce oamenii dau de pomană cerşetorilor, dar nu dau filosofilor, a răspuns: „Fiindcă se gândesc că într-o zi pot să fie şi ei şchiopi sau orbi, dar niciodată să ajungă filosofi“.

După plecarea regelui, Diogene spăla nişte linte pentru o supă, Un ucenic cu darul parvenirii, de- al lui Socrate, îl vede şi-i zice:
-Dacă învăţai să linguşeşti pe Alexandru, azi nu mâncai linte!
-Dacă tu ai învăţa să mănânci linte, nu l-ai mai linguşi pe Alexandru!

Cineva l-a întrebat ce a câştigat din studiul filosofiei, iar el i-a răspuns următoarele: „Dacă nu altceva, cel puţin pot fi pregătit pentru orice soartă“.

Fu întrebat din mulţime, care-i timpul cel mai potrivit pentru a lua prânzul.
“Pentru bogat-când vrea el; pentru cel sărac- când are ce!”

Prin faţa butoiului trece un drumeţ care-l întreabă cât timp face până în cetatea vecină. Neprimind nici un răspuns, o ia la picior. După un timp, se aude strigat din urmă. Înţeleptul alerga de zor să-i spună că ajunge în patru ceasuri.
– Şi nu puteai să mi spui când te-am întrebat?
-Nu. Că nu ştiam cât de repede mergi!

 

Peace&Love cu Diogene!

Amintiri, Ganduri Cuantice, Reflectii

Surprize-Surprize! Am ajuns și pe kfetele.ro și io habar n-aveam!

gypsi,romani,girl,eyes,mihella,byrev,pics,free photo

Pasionată de arta fotografică am fost și  sunt, chiar dacă acum altele îmi sunt prioritățile, dar tot mai găsesc eu câte-o țâră de timp pentru o poză-două.

Publicphoto.org a fost o mega colecție de fotografii destinate tuturor celor care vor să se folosească de pozele noastre, pe gratis.

Mii de poze din toate categoriile posibile, în afară de porn, desigur.

O să reînvie, Robert, site-ul cu un alt nume și altă față , în curând.

Domeniul nu ne mai aparține , dar o parte din poze – aproximativ 1500 –  sunt în  continuare pe Pixabay.

Și-au fost downloadate de peste 3 sute de mii de ori !!!

Chiar mă bucur  când îmi recunosc pozele în articolele unor ziare de renume din străinătate, când mi se cere acordul de a se folosi prin filme-documentare și chiar prin bloguri – ziare românești.

Într-o lume în care toți vor să fie răsplătiți peste măsură, când nimeni nu vrea să dea gratis nimic, nu tu generozitate sau vreo urmă de altruism….

 

Peace&Love și nu uitați să mai și dați din când în când…

Food, Ganduri Cuantice, Lifestyle, Reflectii

Cei mai buni influenceri din România : Moș Nicolae, Moș Crăciun și Iepurașul!

chocolate,ciocolata,earl gray,tea,dark,belgium,dolfin

De cum am zărit-o mi-am și zis:

– Wooow, “earl gray” ?!!         “Computer, tea, Earl Grey, hot!
Asta e ciocolata lui Picard! Daaaa…. asta e! Cum o fi?

Și-o iau de pe raft, o admir, explorez ambalajul …

“Spaţiul, ultima frontieră. Acestea sunt călătoriile navei spaţiale Enterprise. Misiunea ei: de a explora lumi noi, necunoscute, de a căuta noi forme de viaţă şi noi civilizaţii, de a pătrunde acolo unde nimeni nu a mai ajuns.”

– Picardule, nene, ești un foarte bun influencer! Jos pălăria!

Într-adevăr, ciocolata este foarte bună și are o aromă deosebită, dar nu se conformează cu exactitate în parametrii  gustului meu.

Bine, recunosc și faptul că nu-s prea mare fan al dulciurilor, per general… și, totuși, influența!

Îl admir pe Patrick Stewart și cred că  sunt fan Star Trek, dacă mă uit la seriale pentru a 4 oară.

– Bloggeri, Vloggeri, Instagrammeri, actori, cântăreți sau alte vedete ?!

– Nuuu…

Moș Nicolae, Moș Crăciun, Dragobetele, Mărțișorul, Valentin, Iepurașul și ceilalți sfinți… ăștia sunt cu adevărat cei mai tari influenceri din România !

 

Peace&Love și cadouri multe în ghetuțe!

Ganduri Cuantice, Vise

Chiar dacă nu-s Freud sau Jung, eu prin vise tot ajung!

dreams,vise,somn

Visam că sunt într-o clădire  boierească, cu  camere multe și spațioase, separate cu holuri micuțe, mobilate în stil postcomunist.

Am trecut printr-o sufragerie, unde era deja masa pusă, încărcată cu de-ale gurii. O masă lungă, aproape că umplea camera și scaune din lemn masiv aranjate frumos.

Mi-am dat seama că trebuie să ies de acolo și să las oamenii să se așeze liniștiți la masă. În acel moment dă buluc în cameră o familie numeroasă, printre care  bunici, părinți și copiii lor până în 30 de ani, băieți și fete.

N-am recunoscut pe niciunul dintre ei, dar știam că bunica a fost copil de boieri și fiica ei, doctoriță.

Am reușit să ies din cameră, pe când doctorița m-a întrebat ceva de niște antibiotice iar eu i-am răspuns că nu obișnuiesc să iau medicamente și că încerc pe cât de mult pot eu, să mă feresc de pastile.

Am intrat într-un hol mic încărcat cu mobilă, televizor vechi și prea puține cărți, aproape acoperite de bibelouri și alte acareturi. Deranjată de faptul că n-am reușit să văd niciun titlu de carte, am ieșit rapid de acolo.

În sfârșit, afară din clădire! Un râu care curgea liniștit, semăna mai mult cu o matcă, câteva personaje necunoscute, printre care și unul din copiii acelei familii.

Un băiat între 25-30 de ani,  cu fața spălăcită și cam pleșuv, îmi trântește cu o aroganță de neînchipuit, mie, un ordin de executat.

What?!  Ce?! Cum?! Simțeam cum mi se urcă sângele, clocotește de nervi și indignare .

Am încercat să-i răspund logic și concis de ce nu vreau să-i execut ordinul, dar se pare că nu-mi ieșeau din gură  toate cuvintele gândite, se împotmoleau ca și cum aș fi avut gura țeapănă cu mâncare, astfel încât, nu reușeam să scot decât câteva cuvinte corecte și restul doar sunete și frânturi de vorbe.

M-am enervat atât de tare , încât mi-am dat seama că visez!

Și mi-am zis:

– Acum dorm și visez, de aia nu reușesc să vorbesc!

Și mi-a venit o idee! Am îndepărtat personajul care mă scosese din sărite și m-am  uitat mai bine la ce era în jurul meu.

Un zid nou și drept, frumos, de vreo 2 metri lungime pe un metru înălțime aproximativ, ridicat pe lângă apă, pur și simplu. Ce mi s-a părut interesant, că era colorat  la bază, ca un fel de drapel românesc: roșu, galben și albastru ; iar cărămida era și ea cam SF .

Apoi, i-am zis unui alt necunoscut că ar fi bine să facem un experiment pe timp de vis.

Cum ar fi:

– Conștientizezi că acum dormi, că ești în vis, da? Trebuie să-mi povestești acum visul pe care-l visezi în momentul de față, sau cel puțin, unul mai recent pe care nu l-ai mai povestit nimănui.

Când va fi să ne întâlnim, în realitate, eu o să-ți povestesc visul pe care mi l-ai povestit în timpul visului de acum…

 

 

Peace&Love cu vise bune și frumoase!

Citate, Cultura, Ganduri Cuantice, Reflectii

Obiceiuri, tradiții, credințe și superstiții de Ziua Lupului sau Sfântul Andrei

usturoi,garlic,usturoi romanesc,sfantul andrei,iarna,lup

Noaptea strigoilor

Unge-mă cu usturoi
Ca să nu mă fac strigoi,
Când lupul va încerca
Să muște din carnea mea.

Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Conform istoricilor bisericeşti, Sfântul Andrei a fost martirizat în cetatea Patras din Grecia de astăzi, prin răstignire cu capul în jos pe o cruce în formă de X, numită „crucea Sfântului Andrei“.

Potrivit unor istorici şi teologi, Sfântul Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciția), dar şi în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre.

wolf,moon,strigoi,lup,luna

Se mai zice că Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creștinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României.

Să ne întoarcem la origini, izvoare, la “matca râului ceresc” cum zice și Lucian Blaga cu a lui “gândire magică”.

Să ne căutăm identitatea din magicul, mitologia românească, din aceste tradiții și obiceiuri care ne-au mai rămas , încă.

“Ordinea se deteriorează neîncetat, ajungând în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, în Noaptea Strigoilor, la starea simbolică de haos, cea de dinaintea creaţiei. (Ion Ghinoiu, Sărbători şi obiceiuri româneşti, 2004).

Și pentru că mereu am fost o curioasă, mă întreb și-acum: oare, numele de “Pricorici” să vină de la acel “pricolici” , întâlnit în vechile tradiții?

“Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care își părăsesc trupul în timpul nopții, se rostogolesc de trei ori și capătă înfățișare de lup sau de altă vietate (câine, porc cal, bivol, pisica, șarpe, broasca). Spre deosebire de vârcolaci care călătoresc prin văzduh, pricolicii se deplasează pe pământ. Ei nu se întrupează în vietați sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, rândunică, albina). Adesea, sunt oameni din sat recunoscuți după înfățișarea și comportamentul animalului pricolici. Trăiesc puțin, cât lupul sau animalul în care se metamorfozează. Într-una din legende pricoliciul este un tânăr căsătorit care, mergând pe drum cu soția, se face nevăzut, revine sub formă de câine și se repede s-o muște. Nevasta să se apară cu brâul și îl alungă lovindu-l cu secera. În final, pricoliciul este recunoscut după scămele catrinței rămase între dinți. În alte legende pricoliciul este fratele cel mic care pleacă de acasă și este recunoscut tot după scămele hainelor rămase printre dinți. O dată pe an, în Noaptea Strigoilor (29 – 30 noiembrie), s-ar întâlni cu strigoii morți, care își părăsesc și ei mormintele, pentru a-și alege, prin luptă, stăpânul. Pe timp de iarnă ar intra în haita lupilor, ia conducerea și ataca oamenii și turmele de vite.”

 

Peace&Love și dă-ți cu usturoi!