Browsing Category

Ganduri Cuantice

Ganduri Cuantice, Reflectii

Prima zi de școală, România – Chad și Elon Musk !

elonmusk,romania,chad,flag,drapel,politics,economy,africa,people

Când un “neica nimeni” încearcă să spună un simplu adevăr lumii, nimeni nu-l aude;  pe când dacă acel “cineva” are un nume precum Elon Musk, o lume întreagă îl aude … ba chiar îl și aplaudă!

Ei, da’ cine n-a auzit încă de Elon Musk până acum?! Care dintre noi nu a simțit, azi, pe propria-i piele oleacă de nerv/agitație din cauza “primei zi de școală” ?! Și câți dintre cei care citesc sintagma “România – Chad” cred că e vorba de vreun meci sau ceva asemănător?!

Chad sau Republica Ciad este o țară situată în centrul Africii, denumită și “Inima moartă a Africii” , cu un climat  preponderent deșertic.
Ciad adăpostește peste 200 de grupuri etnice și lingvistice diferite, dar Islamul este cea mai practicată religie.
Mai amintim și că înaintea extinderii Saharei, în urmă cu 7.000 de ani, aici locuiau populații preistorice. Că aici s-a muncit mult până au ajuns să se dezvolte atât de frumos încât să stârnească poftele meschine ale francezilor, care i-au și “adoptat” instant.

Dar să lăsăm istoria  și să trecem la partea care mi-a captat atenția cel mai mult:

“Economia Ciadului este una dintre cele mai sărace ale lumii. Ciadul se află pe locul 5 ca cea mai săracă țară din lume, iar nivelul de trai al populației se află printre cele mai scăzute din lume. Printre factorii generali care determină această situație extrem de precară, se pot enumera: izolarea geografică a țării, infrastructura aproape inexistentă și situația politică extrem de instabilă din ultimele decenii care au intervenit după independența Ciadului din 1960. În 1987 Ciadul avea doar 30 km de șosele asfaltate. Recent, au fost aprobate noi proiecte și s-a ajuns la 550 km de șosea asfaltată în 2004. Drumurile sunt deseori impracticabile pentru mai multe luni din an.”

Vă gândiți la ce mă gândesc și eu, cumva?!

Băi, Elon, ăsta nu-i băiat prost și nici nebun! Probabil că se gândește să dea cu zarul înainte de a lua decizia în care dintre cele două țări să-și pună taraba.

La festivitățile care se desfășoară în  “Prima zi de școală“, România ar avea nevoie de oameni influenți precum Elon Musk și nu de traficanții de influență care ne bântuie de-atâta amar de vreme!

Amintiri, Cultura, Food, Ganduri Cuantice, Lifestyle, Poezii

Ardei iute la murat cu Amintiri din copilărie

ardei iute,hot,Capsicum,peppers,red,chili,capsaicina,paprika,cayenne,plant,fruit

Operații… culinare!

Ca să nu mă iuțesc rău
Cu ardeiul din dotare
Folosesc, chiar de mi-e greu,
Mănușile chirurgicale!

 

Am făcut cunoștință cu ardeiul iute acum mai bine de 35 de ani, pe când eram prea mică de dus la școală, la pomana bunicului din partea tatălui, care “a murit de plămâni“-  boală făcută pe front, în timpul războiului,  cu care s-a luptat mulți ani la rând pe timp de pace.

Țin minte o masă întinsă și lungă cât bătătura casei, plină cu strachini de pământ cu felurite feluri de mâncare, linguri de lemn, sticle din sticlă cu țuică și vin; femei, bărbați, tineri, copii, cu toții sorbicăind și pleoscănind printre vorbe, glume și “D-zeu să primească“…

-Cine are curajul să muște din ardeiul ăsta până la jumate’ ?!

-Hai, băăă… ia de mușcă!

-Nuuu!!!

Și uite așa a început preludiul… cu o hârâială provocatoare între copiii de la pomană.

Ori că m-am făcut eu prea ghizdavă să arăt că pot ori că eram prea curioasă ca să știu care-i treaba cu ardeiul ăla, cu toate că am înțeles că e o acțiune destul de periculoasă, am mușcat!

Știu doar că, pentr-o fracțiune de cuantă era să ajung pe lumea-ailaltă! Am plâns apoi, după ce mi-am venit în fire și n-am mai vrut să stau la masă cu copiii ăia, nu pentru că au fost ei răutăcioși, ci pentru că ardeiul a fost prea iute. Eram de o încăpățânare pe-atât de mare pe cât îmi era și cumințenia, de aia am și refuzat acel pătrățel de ciocolată pe care încerca unchiul meu să mi-l bage în gură ca să-mi mai stingă din supărare.

Sunt ani de-atunci, destui și iată că nici până acum nu m-am împăcat prea bine cu iuțelile, per general. Nu, n-am nevoie de Freud ca să-mi spună că “mi se trage” din copilărie, vreau doar să încerc să mă împrietenesc mai bine cu capsaicina, cu senzația asta de “îmi ia gura foc“.

 

Peace&Love, iar focul să vină din inimă și nu din gură!

Citate, Cultura, Ganduri Cuantice, Reflectii

Să trecem cu mic si mare , să ne construim Solare!

piersici,fruits,fructe,peaches,bio,eco,natural,food

Cumpărai azi din piață niște piersici ca să le pregătesc de-o dulceață. După ce dădui ocol de vreo 2 ori și jumătate la piață, mă hotărâi să aleg de la o tanti care îmi zise că-s 100% românești, cu toate că pe cartonul cu prețul scria că-s grecești.

În fine, acum dacă or fi sau n-or fi românești , vedea-voi după ce le mănânc… dacă n-o să mai vorbesc românește, sigur îs de altă nație!

Râdem, glumim dar nu-i de-a bună!

S-au prostit de tot oamenii, nu mai știu să facă alegerea dintre ce e  bun și ce e rău. Se uită să cumpere numai legume și fructe “una și una”, adică să fie cât mai mari și colorate și fără nicio altă zgârietură, numai bune de pozat și-atât.

Dacă n-aș fi crescut la țară și n-aș fi muncit pământurile ca să știu cum stă treaba cu legumele/fructele, poate că ar mai fi avut vreo șansă ca să mă păcălească, tot ce-i posibil, cu toate că întotdeauna cam știu “cu ce se mănâncă” fiecare.

Cred că știm cu toții despre treaba cu roșiile care nu mai sunt ce-au fost, că nu le mai regăsim gustul și aroma de altă dat’ , de faptul că toți “agricultorii” folosesc tot felul de “chimicale” cu care îndoapă legumele, că altfel nu s-ar mai face și n-ar mai rezista atâta vreme pe tarabe etc.

Singura soluție e, să trecem cu mic și mare, să ne construim Solare! Ei, da, solare din alea în care se cultivă legumele și nu din alea din care iasă pițipoancele tuciurii!

legume,solar,vegetables,cucumber,tomatoes,rosii,castraveti,green,bio,eco,vegetarian,natural,good food

Citate:
“Fructul pe care l-aţi mâncat azi nu-l veţi mai mânca niciodată. “- Constantin Noica
“Dacă mai mulţi dintre noi am iubi mâncarea, veselia şi muzica mai mult ca aurul, lumea ar fi un loc mai bun” – J.R.R. Tolkien
“Lasă hrana să îţi fie medicament şi medicamentul hrană” – Hippocrate
“Felul în care îţi tai friptura reflectă felul în care trăieşti” – Confucius
“Trebuie să mâncăm ca să trăim, nu să trăim ca să mâncăm” – Moliere

Proverbe:
”Mărul cel frumos îl mănâncă porcii”.
“Numai cel ce dumică știe cum și de ce dumică, iar cel ce mănâncă nu are știința cât de mică.”
“În oala acoperită nu cad gunoaie.”

 

Peace&Love și hai, c-avem treabă!

Ganduri Cuantice, Reflectii, Uncategorized

În curând, în Jormania ! Prima Femeie Președinte și Primul Domn al României!

power,putere,presedinte,president,ring, fight,politics

He-he, nu e vorba în niciun caz de Dăncilă! Ea e pusă doar de momeală, există altcineva care  deja se și vede în scaunul puterii!

Nu trebuie să fi vreun mare expert în ale politicii ca să-ți dai seama cum să descurci ițele încâlcite , trebuie doar să fii un bun observator cu un pic de educație și inteligență și nimic mai mult.

Pur și simplu, “m-a trăsnit o idee” și nu mi-o pot scoate din cap!

În fiecare zi, am obiceiul de a frunzări ziarele online cu tot ce “e nou” și servit lumii ca drept “știri”. Așa că, nu mare mi-a fost mirarea când am văzut că se vrea cu tot diandinsul să întrecem chiar și America, prin prostie, da…că doar nu prin inteligență! “Veorica Președinte! ”

Mai citesc una-alta și-mi văd ochii alte articolașe despre cum zice Băse că și el o susține pe doamna blondă , dar cu siguranță nu-i da șanse de câștig. Și-apoi, încă “o știrică” în care o altă mare doamnă blondă își ascute colții și face “ham-ham” către cel mai obedient și plin de umilință personaj politic(Dăncilă), pe care nu-l consideră potrivit pentru  rolul de “preș și dinte”.

Chiar așa, ce-ar face Miss Piggy cu un “my precious”(inelul puterii), în cazul în care ar pune mâna pe el? – Exercițiu de imaginație!

Apoi îmi aduc aminte de un articol funny în care apăreau cuvintele: “Pandele, candida, Firea” și imediat intuiția îmi face legătura: Fii Rea, președinte!

O, nuu!!! Încâlcite sunt căile Domnului!

Sunt curioasă când se va sparge buboiul, cine și cum se va da în stambă în această mizerabilă urzeală a Tronului!

Deci și prin urmare, dragi cetățeni ai Jormaniei, puterea politică actuală se afirmă prin hoție și nesimțire, manipulare și îndobitocire  prin bogăția resurselor inepuizabile de prostie și prostire a omenirii.

România va rămîne un pămînt îngust, strîmt şi barbar”(Culianu), genocidul cultural va continua nestingherit, iar religia ca și fenomen de hipnoză colectivă va tinde către o societate diformă în frunte cu marele ei simbol, Catedrala Mântuirii Neamului!

Nu, n-avem nevoie de vreun mântuitor sau vreun mesia care să ne scoată din această mizerie materială și morală, avem nevoie de un magician cu o baghetă cuantică revoluționară!

Și câteva fragmente pe care trebuie să le citiți:

“Dacă prezentul românesc este astăzi confuz, există o consolare: viitorul va fi şi mai confuz. Se cuvine să avem un pesimism moderat: după ce a trecut euforia revoluţionară, apare evident că ţara nu va putea fi educată şi guvernată de incompetenţă. Fără o cultură solidă care să pună ordine în haosul semnelor, România va sfârşi într-un nou dezastru. Va trebui oare să aşteptăm – şi cât? – ca noile puteri politice să înţeleagă importanţa Culturii? Ca ele să se străduiască a promova un învăţământ corect, circulaţia şi discutarea ideilor, o presă bună şi liberă pentru a informa şi a răspândi ştiinţa?
Sunt întrebări la care nu se poate răspunde înainte de câţiva ani. Sper însă cu toată sinceritatea ca lucrurile să nu sfârşească rău, aşa cum se terminau în povestirea mea “Intervenţia zorabilor în Jormania”. Sper să nu sfârşească din nou în ură şi în teroare, din pricina incapacităţii de a folosi semnele democraţiei.” – Culianu

“Mulţimile au nevoie de lideri carismatici, cu mână de fier care să-i conducă într-un mod autoritar şi sigur, pe când bunătatea şi indulgenţa nu au fost nicicând apreciate de către mase. Un orator care va şti să înflăcăreze mulţimea va reuşi să o seducă. Şi nu prin raţionamente complicate, ci prin expresii măreţe. Masele au nevoie de cineva în faţa cărora să tremure, cineva care să le inspire teamă şi respect!” – “Psihologia mulțimilor“, scrisă de Gustave Le Bon în anul 1895

“Când oamenii prețuiesc un șir de valori și acestea nu le sunt amenințate, ei se simt bine.
Când prețuiesc anumite valori și acestea le sunt amenințate , ei trec printr-o criză. Iar dacă simt că le sunt amenințate toate valorile, ei intră într-o stare de panică!
Când nu există nici conștiința unor valori apreciate și nici sentimentul că acestea s-ar afla în primejdie, apare starea de indiferență.” – C.Wright Mills – “Imaginaţia Sociologică

Ganduri Cuantice, Reflectii

Exercițiul Swift Response organizat de NATO și țările aliate în România , bagă-n sperieți românii !

army,war,Black Hawk,Chinook,Saber Guardian,aircraft,helicopters,air space

Azi-noapte, între ora doișpe’ – unu, aud un zgomot ciudat.

Să fie tractooor, să fie vreun motor mai ciudaaat, închid hota de bucătărie și ascult în liniște… mă, da ăsta nu pare zgomot terestru!
Dau fuga la geam și scot capu’ pe fereastră: afară, cer senin și înstelat, lună plină luminoasă și-acel zgomot enervant. Aștept oleacă și gata, zăresc niște lumini blink-blink, dar nu mă dumiresc ce-or fi… să fie elicoptereee, parcă-s prea cucuiate pe cer, să fie avioaneee, parcă-s prea aproape de pământ!

Și m-apuc să le număr: unu-doi-trei, 3 zgomotoase una după alta, în șir indian. Le-am urmărit luminițele licuricioase care se îndreptau către Lună, au trecut pe su’ burta ei și gata, s-au pierdut în zare.

Ce-o fi fost asta?! Unde s-or duce și care le-o fi scopul?! -n-ai cum să nu te întrebi și om simplu de vei fi!

Ei bine, c-acușica mi-am deslușit nelămurirea. Căutai și eu , ca tot omu’, pe ici-pe colea și-mi găsii explicația.

Auzi și tu: “La ora 12 noaptea, mai multe elicoptere militare americane de transport, de tipul UH-60 Black Hawk şi CH-47 Chinook, au aterizat pe un deal din comuna Merei. Aeronavele au lăsat la sol câteva zeci de militari, înarmaţi până în dinţi, toţi dotaţi cu aparate de vedere pe timp de noapte.”

‘Uleooo, da’ ce-o mai fi și asta?!

“Azi-noapte, mai multe elicoptere de transport au aterizat pe un deal din comuna Merei într-o misune de desant a infanteriştilor americani. Este vorba despre un episod din cadrul exerciţiului Swift Response, organizat de NATO şi ţările aliate în România.
Militarii fac parte din Regimentul de Infanterie 143 a Brigăzii 173 Aeropurtată. Potrivit scenariului aplicaţiei, militarii americani au fost truimisi în zonă pentru a intra în luptă cu inamicul care pusese stăpânire pe un obiectiv militar aflat la câţiva kilometri distanţă. Acţiunea de la Buzău este parte a celui mai complex exerciţiu militar NATO din acest an de pe teritoriul României, „Saber Guardian 2019”. Numărul total de militari participanţi se ridică la aproximativ 13.500 de oameni, din 14 ţări aliate şi partenere, dintre care 7.600 de militari reprezintă Armata României. Exerciţiul se va încheia pe 24 iunie.”

Declar curiozitate satisfăcută parțial….

 

Să fie Pace, omeni buni!

Ganduri Cuantice, Lifestyle, Reflectii, Sport

Mike Tyson a devenit cel mai iubit dintre pământeni . California dreaming !

mike tyson,weed,resort,university,ranch,ferm,box,stock,cannabis,plants,marijuana,former,californiaCine n-a auzit de celebrul Mike Tyson, oare  ?!

Ei, bine,  dacă până acum numele lui era legat de box, de acum înainte Mike Tyson va intra în cărțile de istorie, iar imaginea lui va deveni un simbol al libertății, o emblemă atât de “cool” încât vom vedea la tot pasul o invazie de tricouri, șepci, iconițe și brelocuri cu mutra lui.

Omul  a știut, a avut inspirație, a intuit cumva, nu știu cum….dar a reușit să se ridice deasupra tuturor afaceriștilor de top mondial!

Am ajuns s-o văd și pe asta, Tyson fermier!

Din 2016 s-a implicat într-o afacere cu cannabis, iar acum vrea să construiască un resort pentru “toți împătimiții acestei plante” , consumatori sau cultivatori.
Minunea Tyson Ranch se va întinde pe o bună bucată de pământ și anume de 164 de hectare și va include și un râu artificial “cu cea mai leneșă apă curgătoare, cu o viteză de scurgere aproape insesizabilă“. Aici se vor putea desfășura și Festivaluri muzicale, zone de recreere sau relax pentru pasionați și se va ridica și un imens hotel.

myke tyson,tyson ranch,box,weed,sports,plants,education

Visul lui nu se va opri aici , așa că, s-a decis să deschidă și o universitate “Tyson University” . “The university will also educate people on how to grow weed and how to properly conduct business.”

 “Tyson Ranch, will reportedly dedicate half of its land to “cultivation facilities” where professional growers can research and grow new strains. There will also be an educational school and a hydro-feed plant and supply shop for those looking to get into the growing game themselves.”

Prevăd că peste câțiva ani îl vor vrea oamenii să devină chiar și președinte!

Metamorfoză reușită!

Deci, fără nicio grijă, puteți să vă lăsați copiii în preajma lui Tyson! Vă asigur că n-o să-i muște de urechi!

Și dacă nici asta n-o fi un exemplu pozitiv, n-are rost să încerc eu a vă convinge de efectele miraculoase ale firului de iarbă sau să-l despic în patru.

 

Peace&Love folks!

Citate, Cultura, Ganduri Cuantice, Reflectii

Când nimic nu este întâmplător sau Despre lucruri pe care nu le putem explica

quantum,sincronicity,cuantic,jung,universe,cosmos,life,human

Azi am experimentat din nou Sincronicitatea!

“Sincronicitatea se produce atunci când două sau mai multe evenimente, aparent fără legătură cauzală, se produc împreună, într-o manieră semnificativă (pentru observator). Pentru a fi vorba de sincronicitate, ar trebui să fie improbabil ca evenimentele să aibă loc din întâmplare. Pentru scriitorul Robert Torres, sincronicitatea este o ilustrare a Divinului.”

Înainte de a se descoperi această “sincronicitate”, umanitatea antică a folosit alte  cuvinte precum: rezonanţă, unitate, armonie.

Filosoful grec Heraclit considera că toate lucrurile sunt interconectate, că nimic nu ar fi izolat şi că toate lucrurile ar fi legate între ele.

Hipocrat  –  “Există un singur curent comun, o singură respiraţie. Totul este în rezonanţă” .

Albert Einstein – “Sincronicitatea este modul prin care Dumnezeu rămâne anonim.”

Cu toții trăim astfel de “coincidențe” sau întâmplări , intervenții spectaculoase ocazionale, numai că unii dintre noi și realizăm conștient despre cele întâmplate.

Și atunci, imediat după ce ți-ai dat seama că ai experimentat o  sincronicitate, începi să simți o bucurie extaziată, un sentiment copleșitor de mulțumire și încântare care te face să țopăi de bucurie la propriu, ca și cum ai fi descoperit ceva senzațional, incredibil: Evrika!

“M-au trecut toți fiorii! – zicea mitologul Joseph Campbell când a realizat că experimentează un fenomen de sincronicitate, în “cazul călugărița” .

Sau cum se afirmă cu secole în urmă, în textul hindus Kena Upanishad: “ceea ce izbucnește precum fulgerul, te face să clipești și să spui “Ah!”, acel “ah” se referă la divinitate.”

Eu, personal, mă “leg” de aceste  “coincidențe”, și le cercetez cu mare atenție, mai ales când e vorba să iau vreo decizie într-o anumită alegere, mă bazez pe sincronicitate și urmez calea “însemnată”.

“Când alegi să-ți urmezi fericirea, când faci alegeri pe baza unui sentiment lăuntric de împlinire și nu pe baza solicitărilor exterioare, există adesea impresia unor “mâini ascunse”, a unor ocazii neașteptate și a unor resurse imprevizibile.”- J.Campbell

sincronicitate,desigual,cuvinte,cadou,gratitude,nice, words,happy

“E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal, cu un numinosum. Cine n-a făcut niciodată experienţa acestui lucru a pierdut ceva esenţial. Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întâmplă şi lucruri a căror experienţă o poate face, chiar dacă rămân inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor. Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa este întreagă. Pentru mine, lumea a fost de la bun început infinit de mare si de insesizabilă.” – Carl Jung

Îmi place să aflu cât mai multe despre Cuantică și marii exploratori ai sincronicitățîi, printre care adoratul meu Carl Jung, Paul Kamerer, Arthur Koestler și Wolfgang Pauli .

Așa că nu am cum să nu mă amuz când știu despre “efectul Pauli”(prin simpla lui prezență se stricau aparaturile, se întâmplau incidente neplăcute) și fac legătura cu “efectul Robert“, pe care l-am descoperit în ultima vreme, tot datorită repetării întâmplărilor.

Despre “efectul Robert” care este un invers al “efectului Pauli” nu se cunoaște prea multe deocamdată, pentru că doar eu și câțiva prieteni îl știm. Prin simpla prezență a lui Robert , toate calculatoarele (aparaturi) defecte se reparau “de la sine” , de parcă îi știau de frică.

Și uite așa mă las dusă de val și întru mai adânc în tematici mai complexe de fizică Cuantică și teoria haosului, despre Univers și metafizică, mitologie și psihologie, neurologie, sociologie, holograme și fractali, gânduri, vise și conștiința, materie-energie-frecvență-vibrație…. etc.

P.S. “Cuvinte” – simbolul cheie al sincronicității mele, mă urmărește sub o formă continuată!

După ce că și cadoul surpriză pe care l-am primit avea imprimat “cuvinte” pe el, mai trebuia să și văd un film tot despre cuvinte și anume “Profesorul și nebunul” (2019, cu Mel Gibson). Ca apoi, la “prima oră”  și “prim-mesaj” pe care-l văd este tot despre  cuvinte  și sensuri.

 

Ganduri Cuantice, Psy, Reflectii, Vise

Legătura dintre Cronovizor și prea-mărita vizită a lui Papa Francisc în România . Cel mai mare secret al Vaticanului a fost descoperit !

cronovizor,time machine,papa francisc,vatican,nasa,time,space,univers,secret

Acum 4-5 zile, am avut un vis foarte interesant de o trăire mai intensă care mi-a rămas bine înfipt în memorie, ale cărui simboluri onirice rămăseseră nedeslușite până azi.

Se făcea că bântuiam pe niște străzi ale unui oraș cu trăsături medievale în căutarea “a ceva” . Nu știam ce anume trebuia să găsesc pentru că nu era căutarea mea, eu doar însoțeam o prezență cunoscută mie, o persoană care se părea că mi-era prieten. Nu știu cum arăta acel om dar știu că “filingul” pe care-l aveam pentru el era ceva de genul:

-Of, hai să-l ajut să găsească ce vrea. Dar mai repede că deja mă plictisește cu căutarea asta obositoare!

Imediat după clarificarea  sentimentelor de milă și compasiune mi-a apărut la un colț de stradă o casă mai dărăpănată, un fel de hală veche(depozit) , care proteja sub acoperișu-i o mulțime de obiecte vechi, un fel de artefacte, statuete mari din ceramică și lemn, foarte frumos sculptate care mi-au părut chiar interesante.

Vedeam toate astea de pe partea cealaltă a străzii, din colțul ei care era îngrădit cu un gard scurt din lemn.

Impactul descoperirii fusese atât de mare, încât nu-mi dădusem seama că și lângă mine se află o parte din artefacte, scoase pare-se , ca la târgul de vechituri pentru a fi vândute.

Chiar nu știu cum și când am ales obiectul pe care-l căuta amicul meu, dar ceea ce m-a frapat, a fost acel moment în care eu deja țineam obiectul în mână și încercam să-i arăt cum funcționează.

Era un obiect nu foarte mare, să fi fost de max. 30 cm lungime, cu un fel de bilă alungită din jad în interior. Știu că mă concentrasem foarte tare asupra jadului pe care-l consideram cam “tulbure” și înclinam să cred că e un fake.

Dar m-am concentrat în continuare, ca și cum mi-aș fi dorit să văd “dincolo” de acea materie, de acel punct verzui solid, care trebuia să ascundă un miraj necunoscut omului de rând.

Amicul meu “murea de nerăbdare” stând lipit de mine și cu ochii ațintiți asupra obiectului, ca și cum și-ar fi dorit să mi se contopească gândului și trupului , doar că să “vadă” și să simtă exact ca și mine.

Pentru că în acel moment a apărut ca o proiecție triunghiulară o imagine mișcătoare , un mic bruiaj ca la TV iar misiunea mea devenise destul de clară în acea secundă: trebuia să fac conexiunea dintre acel aparat și viitorul amicului meu.

Da, pentru că asta era dorința lui, să-l ajut să-și vadă viitorul prin acel “obiect” cu piatră de jad și cu proiecție triunghiulară, ca un fel de hologramă.

Am reușit să stabilizez conexiunea, acum totul se vedea foarte clar și se derula precum un film pe acel mic ecran care părea atașat la mâna mea dreapta, ca un fel de ceas.

Din nou am simțit un sentiment de genul:

– Uuf, io’ la el , parcă-i un copil care tocmai ce-și devorează prăjitura la care a salivat tot anul! De ce naiba își dorește, chiar și el, să-și afle viitorul?!  De ce atâta curiozitate în a-ți afla cu lux de amănunte tot traseul pe care-l vei avea de parcurs până la destinație? Unde mai e farmecul surprizelor, al trăirilor ascunse în mister, al neștiutului, al indeciziei,  al întrebărilor , al răspunsurilor nedezvăluite înainte de vreme, unde și-ar mai găsi locul Intuiția, Instinctul, Liberul Arbitru – cele mai de seamă esențe umane ?!

vatican,human,people,secret,cronos,time,space,future

Cam ăsta a fost visul și așa-mi rămânea dacă nu dădeam “din întâmplare” peste un articol pe net în care apărea numele unui parapsiholog, din care curiozitatea m-a făcut să mai caut ceva informație, astfel încât , am dat peste acest “Cronovizor” despre care habar nu aveam că există!

Cronovizorul este, deci, un fel de mașină a timpului care captează imagini din trecut și viitor, este unul dintre cele mai mari secrete pe care le posedă Vaticanul.

S-ar zice că Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor – un aparat extrem de interesant, care vede și chiar redă imagini ale unor evenimente din trecut.

“Una dintre cele mai corecte şi coerente descrieri din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său “Timescape“, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteză ipotetic mai mare decât cea a luminii.

Cronovizorul capta imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într- un spaţiu cilindric.”

TREBUIE să-l citesc pe Bob Shaw, în special cartea “Other Days, Other Eyes” în care descrie un cronovizor ce folosea cristale speciale în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.

Când am citit asta am rămas șocată! Există o asemănare mult prea mare și convingătoare între ceea ce se spune și ce-am trăit eu în acel timp oniric!

Un călugăr și 12 savanți, printre care și laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete au lucrat împreună la această mașină a timpului.

Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită. „S-a întâmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de până atunci“, a spus călugărul, evaziv.

Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat:

Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi. Mai întâi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul.

Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase.

A două componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.

Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană.

A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor.

Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sunt distruse, nu dispar.”

Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum câteva de secole“, a spus Padre Ernetti.

În data de 2 mai 1972 „La domenica del Corriere” publică o fotografie a lui Iisus pe cruce că fiind obținută prin cronovizor. În interviul săptămânalului italian Ernetti afirmă că imaginea a fost captată cu ajutorul cronovizorului.

isus,crucificx,christ,love,people,valera

Ulterior în urma analizelor, aceasta s-a dovedit a fi un fals, reproducerea inversată a unei sculpturi din lemn, de Cullot Valera, iar Ernetti este discreditat, fiind acuzat de impostură.

Într-un interviu acordat părintelui Francois Brune, Ernetti îi spunea acestuia că de fapt avea interdicţie din partea superiorilor și nu putea da nici o explicație asupra imaginii sau a cronovizorului.

Acuzațiile împotriva lui le conveneau acestora, pentru că asta îi descuraja și îi ţinea departe pe curioşi. Ernetti spune că opera lui Cullot Valera fusese realizată după indicațiile unei călugăriţe, maica Speranza,care retrăia Patimile Domnului şi avea numeroase viziuni.

Mai departe Ernetti afirmă : ” între ceea ce am văzut noi și sculptura lui Cullot Valera este o asemănare frapantă”.
Nimeni nu l-a văzut (cronovizorul), nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski, nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi“ spune Peter Krassa.

Călugărul benedictin Pellegrino Ernetti a murit în 1994, ducând cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l–a construit şi cu care ne spune că a privit în trecutul omenirii. A dus cu el atât secretul cronovizorului cât și al lucrurilor văzute cu acesta. I-a părut rău că acest aparat a fost demontat de către superiori căci consideră că ar fi putut fi folosit pentru descoperiri arheologice și verificarea evenimentelor din trecut. Este greu de crezut că un om cu o moralitate deosebită precum padre Ernetti ar juca o farsă și ar spune basme.

În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.

Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie.

Așa că, ia întrebați-l voi, pe Papa Francisc despre Cronovizor, pur și simplu din curiozitate !