Browsing Category

Amintiri

Amintiri, Cultura, Food, Ganduri Cuantice, Lifestyle, Poezii

Ardei iute la murat cu Amintiri din copilărie

ardei iute,hot,Capsicum,peppers,red,chili,capsaicina,paprika,cayenne,plant,fruit

Operații… culinare!

Ca să nu mă iuțesc rău
Cu ardeiul din dotare
Folosesc, chiar de mi-e greu,
Mănușile chirurgicale!

 

Am făcut cunoștință cu ardeiul iute acum mai bine de 35 de ani, pe când eram prea mică de dus la școală, la pomana bunicului din partea tatălui, care “a murit de plămâni“-  boală făcută pe front, în timpul războiului,  cu care s-a luptat mulți ani la rând pe timp de pace.

Țin minte o masă întinsă și lungă cât bătătura casei, plină cu strachini de pământ cu felurite feluri de mâncare, linguri de lemn, sticle din sticlă cu țuică și vin; femei, bărbați, tineri, copii, cu toții sorbicăind și pleoscănind printre vorbe, glume și “D-zeu să primească“…

-Cine are curajul să muște din ardeiul ăsta până la jumate’ ?!

-Hai, băăă… ia de mușcă!

-Nuuu!!!

Și uite așa a început preludiul… cu o hârâială provocatoare între copiii de la pomană.

Ori că m-am făcut eu prea ghizdavă să arăt că pot ori că eram prea curioasă ca să știu care-i treaba cu ardeiul ăla, cu toate că am înțeles că e o acțiune destul de periculoasă, am mușcat!

Știu doar că, pentr-o fracțiune de cuantă era să ajung pe lumea-ailaltă! Am plâns apoi, după ce mi-am venit în fire și n-am mai vrut să stau la masă cu copiii ăia, nu pentru că au fost ei răutăcioși, ci pentru că ardeiul a fost prea iute. Eram de o încăpățânare pe-atât de mare pe cât îmi era și cumințenia, de aia am și refuzat acel pătrățel de ciocolată pe care încerca unchiul meu să mi-l bage în gură ca să-mi mai stingă din supărare.

Sunt ani de-atunci, destui și iată că nici până acum nu m-am împăcat prea bine cu iuțelile, per general. Nu, n-am nevoie de Freud ca să-mi spună că “mi se trage” din copilărie, vreau doar să încerc să mă împrietenesc mai bine cu capsaicina, cu senzația asta de “îmi ia gura foc“.

 

Peace&Love, iar focul să vină din inimă și nu din gură!

Amintiri, Ganduri Cuantice, Reflectii

Paște Fericit Iepurașul să v-aducă! Mai puțină ghiftuială și Iubire multă!

food,bio,vegan,vegetarian,mancare,green,verdeata,ciuperci,mushroom,retete,culinar

În țara asta nu ai cum să mori de foame, încă, decât dacă ești leneș!

Azi mă dusei la o plimbărică pe dealurile din împrejurimi, cu intenția de a mă relaxa dar și cu un scop bine definit: de a căuta bureți de mărăcine sau de prun.

Cred că în mine se mai regăsesc niște rămășițe din gena omului vânător-culegător, pentru că de fiecare dată când ies în mijlocul naturii simt o plăcere nemaipomenită.

Prefer un ieșit pe dealuri, văi și munți în locul unei ieșiri în vreun club de fițe, baruri, vacanțe care implică pierderea timpului prin colivii opulente și bălți stătute.

Și, cum am fost născută și crescută în și la casă(la țară), am fost învățată cum se trăiește în armonie cu natura, cum se cresc și îngrijesc animalele, păsările, agricultura de la A la Z, cum să recunosc plantele medicinale, fructele sălbatice și ciupercile bune de mâncat, cum să supraviețuiesc în caz că mă rătăcesc sau  pe timp de Apocalipsă.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, acum îmi dau seama de cât de multe învățături utile mi-au transmis ai mei și oamenii din satul natal.

Era precum învățatul mersului, o lege naturală, ca până la 14 ani fiecare copil deja să știe cam tot ce trebuie pentru a-și lua viața în propriile mâini ca și om matur și responsabil.

Știu, probabil că e de necrezut pentru generațiile de acum și chiar și pentru cei născuți și crescuți la oraș, dar cine a trăit cu adevărat la țară înainte de Revoluție, știe despre ce vorbesc și-mi dă dreptate.

Mi-aduc aminte de cât de mult mă amuzau copiii-orășeni când veneau în vizită pe la “zoo-țară” și se speriau foarte tare la vederea unei găini.

-Băăă, ți-e frică și de-o găină?!! ha-ha, hi-hi…. ce fricoși!

Mai știu și “oameni bătrâni” de oraș, cărora le e frică să iasă noaptea din casă ori să se ducă singuri prin pădure.

Am evoluat de la vânători-culegători la agricultori și acum doar la consumatori. (“We used to be hunter – gatherers, now we’re shopper – borrowers” )

Nu se mai transmit asemenea informații /cunoștințe din “tată-n fiu” pentru că există multe și mari interese ale ălora care vor să se îmbogățească și mai mult și care vor să dețină controlul și puterea.
Pentru că dacă ți-e teamă să bagi în gură ceea ce nu cunoști, nu culegi dar te duci la supermarket și cumperi de acolo, nu?

Și dacă până acum am evoluat, de-acum înainte doar ne transformăm… în ce, încă nu știm.

Ceea ce știu și văd și simt e că devenim din ce în ce mai inumani, mai posesivi și egoiști, mai violenți și mai nerăbdători, mai nepăsători și mai ignoranți… și cel mai tare mă doare că lumea uită ce înseamnă adevărata iubire, compasiunea și mila.

 

Peace&Love și Paște Fericit!

Amintiri, Ganduri Cuantice, Reflectii

Surprize-Surprize! Am ajuns și pe kfetele.ro și io habar n-aveam!

gypsi,romani,girl,eyes,mihella,byrev,pics,free photo

Pasionată de arta fotografică am fost și  sunt, chiar dacă acum altele îmi sunt prioritățile, dar tot mai găsesc eu câte-o țâră de timp pentru o poză-două.

Publicphoto.org a fost o mega colecție de fotografii destinate tuturor celor care vor să se folosească de pozele noastre, pe gratis.

Mii de poze din toate categoriile posibile, în afară de porn, desigur.

O să reînvie, Robert, site-ul cu un alt nume și altă față , în curând.

Domeniul nu ne mai aparține , dar o parte din poze – aproximativ 1500 –  sunt în  continuare pe Pixabay.

Și-au fost downloadate de peste 3 sute de mii de ori !!!

Chiar mă bucur  când îmi recunosc pozele în articolele unor ziare de renume din străinătate, când mi se cere acordul de a se folosi prin filme-documentare și chiar prin bloguri – ziare românești.

Într-o lume în care toți vor să fie răsplătiți peste măsură, când nimeni nu vrea să dea gratis nimic, nu tu generozitate sau vreo urmă de altruism….

 

Peace&Love și nu uitați să mai și dați din când în când…

Amintiri, Ganduri Cuantice, Travel

Povești despre cum să-ți alegi mașina sh potrivită

universe, karma,life,happy

”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.” (Paulo Coelho)

După aproape 2 săptămâni de căutări, cercetare și analiză, pierdere de timp și oboseală ne-am hotărât să plecăm după ea, viitoarea noastră mașină.

Ne-am pus la favorite câteva din anunțuri și-am pornit la drum.

Vremea ploioasă, mohorâtă, iar noi cu gândul că trebuie să scăpăm de calvarul căutărilor și să ne găsim mașinuța aia care ne cheamă și ne așteaptă .

În general, îmi place să mă încred în proverbe, maxime sau citate , care îmi întăresc convingerile personale.

Așa că, “ce-i al meu e pus deoparte” și cu “gând la gând cu bucurie” ne-am îndreptat către Tg-Mureș.

Acolo am trecut printr-o peripeție din care am tras și învățături:

  • Niciodată să nu pleci la cumpărături obosit!
  • Când pleci la drum lung, asigură-te că ai ales bine oamenii cu care te însoțești! De ei depind, în mare parte, alegerile care vor urma.
  • Când ai încredere în tine, tinzi să crezi că poți avea încredere și într-un necunoscut. Pleci de la premiza asta și o dai mai departe instinctului. El, e cel mai rapid și bun cunoscător al adevărului!
  • Karma, Universul, Creatorul, D-zeu sau cum vrei tu să-i zici, are grijă de tine dacă și tu ai această credință!

Omul bun se vede după înfăţişare” – proverbul care m-a pus pe gânduri când am întâlnit primul vânzător din listă.

Cât pe-aci să finalizăm și actele cu acest “samsar” , dar Universul, ca printr-un miracol, ne-a scăpat de belele.

Apoi, dezamăgiți și cu mult mai obosiți decât înainte, ne-am hotărât să plecăm către Sibiu.

Pentru că, din întâmplare(oare?) , tot căutând după alte variante, am găsit un anunț interesant, pe care-l mai văzuserăm noi, dar nu ne încadram în bani. Cum se face că, vânzătorul, tocmai făcuse o reducere semnificativă la mașină.

Am sunat omul, am stabilit că vrem să vedem mașina și pornim la drum..

Dar unde-i buletinul? Căutăm… nu e! Of, pe unde l-am uitat?!

Să ne întoarcem la locul de unde făcuserăm actele cu țeparul. Buletinul ne aștepta, călduț, în xerox.

Huh, să plecăm la Sibiu, deci!

Cum am ieșit din Tg-Mureș, a început să se lumineze, a ieșit și soarele și curcubeul, a urmat și starea de liniște de după furtună. Ca și cum natura vroia să mă încurajeze și să-mi transmită mesajul că “suntem pe drumul cel bun“.

Și așa a fost!

cars, opel astra h gtc

Nu ne-au trebuit decât câteva minute ca să ne dăm seama că asta e mașina pe care o căutam!

Am încheiat contractul, bucuroși că am făcut o achiziție bună dar și mai împăcați când am înțeles că și vânzătorul e pe aceeași frecvență cu noi.

Proverbul “cine se aseamănă, se adună“, chiar funcționează – fapt demonstrat mie!

Țin să mulțumesc din suflet vânzătorului și nașului lui, oameni simpatici și de treabă; dar și celor doi prieteni care ne-au însoțit și ajutat să ne găsim mașina !

Amintiri, Ganduri Cuantice, Reflectii, Sport

Terapii alternative, aspirina săracului sau leacuri băbești

healing, aromatherapy

Uff, mă doare capu’ … Să iau o pastilă sau mai stau un pic, să văd, poate-mi trece.
Nu mi-s pro pastile, întotdeauna am avut probleme cu înghițitul lor. Fie ea cât de mică, tot simt că-mi rămâne în gât, agățată nu știu cum și dau cu apă și tot degeaba. Asta, în fericitul caz în care am reușit s-o înghit.
O adevărată peripeție!
O, da , dl. Freud… din copilărie mi se trage problema asta, știu. Când îmi punea mama o pastilă într-o mână și cana cu ceai în cealaltă , stam și meditam vreo 5-10 minute, apoi, ziceam că ar fi mai bine dacă pastila ar fi pisată și pusă în lingură… dacă aș pune un strop de ceai cald peste, s-ar topi mai bine…. sau mai bine ar fi dacă aș pune pastila în ceai, s-ar dilua mai bine și mi-ar fi mai ușor s-o beau… din nou meditam … până când se răcea și mama ceaiului și pastila tot acolo.

În schimb, preferam frecția cu gaz sau spirt, cărămida caldă pusă pe spate sau ciorapul fierbinte cu sare de sac , ceaiul și băile fierbinți, cartofi feliați așezați pe un fular și legați la gât, mâncam păsat fierbinte cu untură, usturoi în urechi… aaa și mai făceam ceva pentru nasul înfundat: puneam făina de porumb pe plita mașinii și când ieșea fum, îl trăgeam pe nas – ustura ca naiba, dar își făcea efectul 🙂
Dar ce fac acum , că nu mă lăsă capu’ asta, mă doare mai tare și n-aș vrea să iau pastile…
Ia să caut eu pe google, să văd , ce metode alternative îmi oferă.

meditation, health,yoga, spirituality

Terapii alternative” :
Qigong
Acupunctura
Ayurveda
Aromoterapia
Argiloterapia
Apiterapia
Cromoterapia
Crenoterapia
Dietoterapia
Homeopatie
Helioterapia
Fitoterapia
Reiki
Reflexoterapia
Aromaterapie

crystals, therapy, healing, energy
Terapia cu cristale
Terapia Bowen
Terapia prin tapotare – EFT
Entomoterapia
Gemoterapia
Meloterapia
Osteoterapia
Terapia Theta
Talazoterapia
Terapia cu lipitori
Terapia polaritatii
Terapie cuantica 

massage therapy, health, wellness,treatments
Terapie cranio-sacrala
Terapia reconectarii
Sacroterapia
Silvoterapia
Fitoterapie
Masaj

…………………………………..

Cred că mai sunt și altele , doar că eu m-am oprit aici , după ce am spicuit câte un pic din fiecare.

“Nu eu te-am vindecat, ci credința ta ! Trebuie să conștientizezi că TU ești cel ce te vei vindeca, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin intermediul medicului, terapeutului, preotului – oamenii ce-ți vor apărea în calea ta spre vindecare.”

Și, cam ăsta-i rezumatul conținutului a tuturor terapiilor minune.
Mai rău mă doare capu’ … mulțumesc celor care au inventat aspirina efervescentă și bicicleta! Numai bune de luat ca “aperitiv”, plus una-două bucăți de “aspirina săracului“(în funcție de energia rămasă) și gata!

 

Peace&Love! Și nu uitați de Cycloterapie – cea mai de efect terapie!

Amintiri, Cultura, Food, Ganduri Cuantice, Lifestyle, Poezii

Tradiții și obiceiuri românești de 9 martie. Să bei până-ți curg mucenicii!

mucenici

Acum, când 8-ul s-a culcat
și-n infinit s-a transformat,
Când babele s-au încheiat
și moșii buni s-au îmbătat,
Să prăznuim!

Sincer, niciodată n-am știut care e povestea celor 40 de Mucenici (știam că-s 44) cu toate că, în fiecare an de 9 martie , pregăteam câteva bucăți de infinit date prin miere de albine și nuci pisate. Mmmm, ce bune erau!

mucenici,traditions,obiceiuri,9 martie,honey,nuts,sweet,goodfood,romanian traditions
La fel ca și cu povestea lui Ali Baba și cei 40 de hoți, știam cam despre ce e vorba în poveste dar niciodată n-am apucat s-o citesc…până acum.

MUCENÍC ~ci m. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la începuturile creștinismului) Creștin ortodox care era supus la suferințe fizice pentru credință. 3) la pl. bis. Sărbătoare creștină în amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colăcei în formă de opt, copți cu ocazia sărbătorii creștine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku MUCENÍC ~ci m. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la începuturile creștinismului) Creștin ortodox care era supus la suferințe fizice pentru credință. 3) la pl. bis. Sărbătoare creștină în amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colăcei în formă de opt, copți cu ocazia sărbătorii creștine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku (dexonline.ro)

mucenici, 40 de pahare

Și, totuși, nu m-am dumirit: Să ne oprim la 40 de pahare sau să continuăm până la 44?

Românu-i bețivan
cel puțin o dată’n an.
Și nu e din vina lui
ci, a obiceiului.

Hai, noroc!

Amintiri, Cultura, Ganduri Cuantice

Povești nescrise, povestite din bătrâni. “Povestea lui Tărăboc”

povesti

– Legai 5…. mai am 5. Și pe Tărăboc, îl pun cu curu’ pe foc! 🙂

A fost odată ca niciodată… începea povestea spusă de baba mea, bunica din partea tatălui meu. Că tot e vremea babelor..

Se întâmpla demult, pe când vremurile erau grele, oamenii erau sărmani și mișunau hoții după de-ale gurii. Se înhăitau câte 3-4 și umblau noaptea la furat prin curțile oamenilor. Acum, era în perioada de dinainte de Crăciun când mai tot omu’ , oricât de sărac era, făcea ce făcea și tăia și el un porc sau purceluș, fiecare după putere… apoi își suiau trandafirii, oasele, șunca în podul casei , la afumat, ca să nu se strice în casă la căldură.

Cum se face acum că, într-o noapte, o haită de 5 hoți, porniră prin sat cu furatu’ până ce ajunseră și la o casă mai mică și pricăjită. Se gândeau: să intre, să nu intre… până la urmă își ziseră că poate or da ei de ceva pe acolo, măcar de un fir de trandafir.

Unu’ s-a pus de pază în tinda casei și se uita pe fereastră, înăuntru ca să vadă dacă se scoală stăpânu’ , iar ăilalți bodigăiau prin curte și pod.

Dar nu apucă hoțu’ să stea prea mult la pândă, ca și auzi o voce dinăuntru care zicea pe un ton foarte tăios:

– Legai 5…(se auziră și niște zgomote puternice) Mai am 5! Și pe Tărăboc, îl pun cu curu’ pe foc!

Când auzi hoțu’ una ca asta, o luă la fugă și strigă și la ailalți să lase totul așa cum fu, s-o ia din loc că-și găsiră nașu’! Și duși au fost!

Ce făcea, de fapt, stăpânu’ casei?!

Omu’ s-a sculat din pat și pe bâjbâite își căuta opincile. Fiind sărac, n-avea gaz pentru lampă așa că, s-a îmbrăcat pe întuneric. A găsit o opincă, și-a legat nojițele, 5 la număr și a zis: legai 5! Apoi, a dat să caute și cealaltă opincă și s-a împiedicat prin casă făcând mare gălăgie.

– Mai am 5! – adică celelalte nojițe de la opinca rămasă nelegată.

– Și pe Tărăboc, îl pun cu curu’ pe foc! Omu-și botezase tigaia cu numele de “Tărăboc”, pe care urma s-o pună la încălzit. Dar “Tărăboc” era și numele șefului de hoți din haita ăstora.

Și-acum: de ce s-au speriat hoții și-au luat-o la fugă ?!

– Aaaaa…..hihihihi….da, înțeleg acuma!

Ăștia crezură că omu’ era atât de puternic încât a mai legat 5 hoți înaintea lor… și acum urmează să-i prindă și să-i lege și pe ei. Și pe Tărăboc, șeful lor, o să-l pună cu curu’ pe foc!

Amintiri, Ganduri Cuantice, Reflectii

Cum poți să comunici dacă nu ai telefon mobil sau internet

jurnal secret

Caligrafie, criptografie, scrisori de dragoste și jurnal secret…

Ce să mai, eram deștepți , nu? La vârsta aia inventaserăm un nou limbaj, descifrabil pe baza unui cod doar de noi doi știut. În numele dragostei și pentru iubire!

Se întâmpla prin 1996, perioada de iarnă , după ce terminasem liceul și stăteam acasă, pregătindu-mă pentru examenul de admitere la facultate.

Și pentru că mă săturasem să-mi tot citească “alții” scrisorile și pentru că deja aveam și eu secretele mele, Robert a venit cu soluția: limbajul criptat doar de noi doi descifrat:)

 

La început scriam și citeam cu codul în față, apoi încet-încet am învățat limbajul pe de rost , de parcă ar fi fost o simplă limbă străină. Dar, na, și motivația era pe măsură!

scrisori

Apoi n-am mai avut probleme cu “pierderea” scrisorilor pe la poștă sau să-mi ajungă cumva “umblate”.

Pentru că poștașul nostru era bunicul unei foste colege de gimnaziu, m-am gândit că numai curiozitatea ei și a surorilor ei îmi desfăceau plicurile. Unele scrisori nici nu mai ajungeau la mine și mă gândeam că poate nu le-a reușit “relipirea”…

Dar de când am început cu criptografia, toate scrisorile mi-au ajuns: toate și neumblate!

La final de săptămână, când ne întâlneam în weekend, întotdeauna făceam contabilitatea: câte scrisori s-au trimis și câte au fost primite.

 

Țin minte că poștașul o tot întreba pe mama: “Da’ ce-și scriu copiii ăștia atât de mult?… Ce poa’ să-și scrie în atâtea scrisori de mă tot pun pe mine pe drumuri” ?

Ei, da’ câte amintiri și câte scrisori!!!