Browsing Category

Reflectii

Ganduri Cuantice, Psy, Reflectii, Vise

Legătura dintre Cronovizor și prea-mărita vizită a lui Papa Francisc în România . Cel mai mare secret al Vaticanului a fost descoperit !

cronovizor,time machine,papa francisc,vatican,nasa,time,space,univers,secret

Acum 4-5 zile, am avut un vis foarte interesant de o trăire mai intensă care mi-a rămas bine înfipt în memorie, ale cărui simboluri onirice rămăseseră nedeslușite până azi.

Se făcea că bântuiam pe niște străzi ale unui oraș cu trăsături medievale în căutarea “a ceva” . Nu știam ce anume trebuia să găsesc pentru că nu era căutarea mea, eu doar însoțeam o prezență cunoscută mie, o persoană care se părea că mi-era prieten. Nu știu cum arăta acel om dar știu că “filingul” pe care-l aveam pentru el era ceva de genul:

-Of, hai să-l ajut să găsească ce vrea. Dar mai repede că deja mă plictisește cu căutarea asta obositoare!

Imediat după clarificarea  sentimentelor de milă și compasiune mi-a apărut la un colț de stradă o casă mai dărăpănată, un fel de hală veche(depozit) , care proteja sub acoperișu-i o mulțime de obiecte vechi, un fel de artefacte, statuete mari din ceramică și lemn, foarte frumos sculptate care mi-au părut chiar interesante.

Vedeam toate astea de pe partea cealaltă a străzii, din colțul ei care era îngrădit cu un gard scurt din lemn.

Impactul descoperirii fusese atât de mare, încât nu-mi dădusem seama că și lângă mine se află o parte din artefacte, scoase pare-se , ca la târgul de vechituri pentru a fi vândute.

Chiar nu știu cum și când am ales obiectul pe care-l căuta amicul meu, dar ceea ce m-a frapat, a fost acel moment în care eu deja țineam obiectul în mână și încercam să-i arăt cum funcționează.

Era un obiect nu foarte mare, să fi fost de max. 30 cm lungime, cu un fel de bilă alungită din jad în interior. Știu că mă concentrasem foarte tare asupra jadului pe care-l consideram cam “tulbure” și înclinam să cred că e un fake.

Dar m-am concentrat în continuare, ca și cum mi-aș fi dorit să văd “dincolo” de acea materie, de acel punct verzui solid, care trebuia să ascundă un miraj necunoscut omului de rând.

Amicul meu “murea de nerăbdare” stând lipit de mine și cu ochii ațintiți asupra obiectului, ca și cum și-ar fi dorit să mi se contopească gândului și trupului , doar că să “vadă” și să simtă exact ca și mine.

Pentru că în acel moment a apărut ca o proiecție triunghiulară o imagine mișcătoare , un mic bruiaj ca la TV iar misiunea mea devenise destul de clară în acea secundă: trebuia să fac conexiunea dintre acel aparat și viitorul amicului meu.

Da, pentru că asta era dorința lui, să-l ajut să-și vadă viitorul prin acel “obiect” cu piatră de jad și cu proiecție triunghiulară, ca un fel de hologramă.

Am reușit să stabilizez conexiunea, acum totul se vedea foarte clar și se derula precum un film pe acel mic ecran care părea atașat la mâna mea dreapta, ca un fel de ceas.

Din nou am simțit un sentiment de genul:

– Uuf, io’ la el , parcă-i un copil care tocmai ce-și devorează prăjitura la care a salivat tot anul! De ce naiba își dorește, chiar și el, să-și afle viitorul?!  De ce atâta curiozitate în a-ți afla cu lux de amănunte tot traseul pe care-l vei avea de parcurs până la destinație? Unde mai e farmecul surprizelor, al trăirilor ascunse în mister, al neștiutului, al indeciziei,  al întrebărilor , al răspunsurilor nedezvăluite înainte de vreme, unde și-ar mai găsi locul Intuiția, Instinctul, Liberul Arbitru – cele mai de seamă esențe umane ?!

vatican,human,people,secret,cronos,time,space,future

Cam ăsta a fost visul și așa-mi rămânea dacă nu dădeam “din întâmplare” peste un articol pe net în care apărea numele unui parapsiholog, din care curiozitatea m-a făcut să mai caut ceva informație, astfel încât , am dat peste acest “Cronovizor” despre care habar nu aveam că există!

Cronovizorul este, deci, un fel de mașină a timpului care captează imagini din trecut și viitor, este unul dintre cele mai mari secrete pe care le posedă Vaticanul.

S-ar zice că Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor – un aparat extrem de interesant, care vede și chiar redă imagini ale unor evenimente din trecut.

“Una dintre cele mai corecte şi coerente descrieri din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său “Timescape“, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteză ipotetic mai mare decât cea a luminii.

Cronovizorul capta imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într- un spaţiu cilindric.”

TREBUIE să-l citesc pe Bob Shaw, în special cartea “Other Days, Other Eyes” în care descrie un cronovizor ce folosea cristale speciale în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.

Când am citit asta am rămas șocată! Există o asemănare mult prea mare și convingătoare între ceea ce se spune și ce-am trăit eu în acel timp oniric!

Un călugăr și 12 savanți, printre care și laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete au lucrat împreună la această mașină a timpului.

Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită. „S-a întâmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de până atunci“, a spus călugărul, evaziv.

Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat:

Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi. Mai întâi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul.

Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase.

A două componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.

Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană.

A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor.

Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sunt distruse, nu dispar.”

Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum câteva de secole“, a spus Padre Ernetti.

În data de 2 mai 1972 „La domenica del Corriere” publică o fotografie a lui Iisus pe cruce că fiind obținută prin cronovizor. În interviul săptămânalului italian Ernetti afirmă că imaginea a fost captată cu ajutorul cronovizorului.

isus,crucificx,christ,love,people,valera

Ulterior în urma analizelor, aceasta s-a dovedit a fi un fals, reproducerea inversată a unei sculpturi din lemn, de Cullot Valera, iar Ernetti este discreditat, fiind acuzat de impostură.

Într-un interviu acordat părintelui Francois Brune, Ernetti îi spunea acestuia că de fapt avea interdicţie din partea superiorilor și nu putea da nici o explicație asupra imaginii sau a cronovizorului.

Acuzațiile împotriva lui le conveneau acestora, pentru că asta îi descuraja și îi ţinea departe pe curioşi. Ernetti spune că opera lui Cullot Valera fusese realizată după indicațiile unei călugăriţe, maica Speranza,care retrăia Patimile Domnului şi avea numeroase viziuni.

Mai departe Ernetti afirmă : ” între ceea ce am văzut noi și sculptura lui Cullot Valera este o asemănare frapantă”.
Nimeni nu l-a văzut (cronovizorul), nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski, nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi“ spune Peter Krassa.

Călugărul benedictin Pellegrino Ernetti a murit în 1994, ducând cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l–a construit şi cu care ne spune că a privit în trecutul omenirii. A dus cu el atât secretul cronovizorului cât și al lucrurilor văzute cu acesta. I-a părut rău că acest aparat a fost demontat de către superiori căci consideră că ar fi putut fi folosit pentru descoperiri arheologice și verificarea evenimentelor din trecut. Este greu de crezut că un om cu o moralitate deosebită precum padre Ernetti ar juca o farsă și ar spune basme.

În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.

Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie.

Așa că, ia întrebați-l voi, pe Papa Francisc despre Cronovizor, pur și simplu din curiozitate !

 

Ganduri Cuantice, Reflectii

Interviu despre Ploaie, Paparudă și Misterul Magiei

rain,ploaie,apa,water,drops

Cum ți-e ploaia
bună, rea?!
Ți-e nebună
sau ți-e grea?

Îmi place ploaia, mirosul ei vrăjit, să stau și să-i ascult magia sunetului, s-o privesc cu nesaț minute-n șir fără să mă gândesc la ceva anume,  mă relaxează și-mi excită simțurile până la melancolie, mă ajută să reflectez mai ușor asupra vieții și existenței în sine, îmi deschide poarta care duce către tărâmurile fermecate ale imaginației, către povesti fascinante încă nerostite și seducătoare cântece de iubire, îmi  spală…. Stop romantism, Hop –  revenim la realitate.

Culmea frigidității:  să te scalzi în apele romantismului și să nu te uzi !

Și uite cât de rapid am sărit din butoiul cu melancolie, pesemne că nu doresc să cunosc pe propria-mi piele sindromul broaștei fierte.

-Pluviofil/-ă ?

-Nu. Pentru că ar însemna să iubesc ploaia până la îndrăgostire. Cam asta înțeleg eu că ar fi definiția unui pluviophil. Iar eu am momente când mă plictisește sau chiar mă enervează când cade necontenit și nu se mai oprește zile la rând. Nu-mi place excesul de nici un fel, mai ales în iubire, da.

-Care dintre expresiile: “ce ești așa plouat” , “îți plouă-n gură“, “te plouă cu bani” și “te faci ca plouă” crezi că ți s-ar potrivi mai bine?

-“Între două nu te plouă” !

-S-au scris multe poezii și  cântece cu și despre ploaie. Care poezie sau cântec te-au marcat în vreun fel?

-Păi, când vine vorba de ploaie, îmi amintesc mai mereu de Bacovia cu”plouă, plouă, plouă/vreme de beție…“(poezia “Rar”); “și dacă ploaia s-ar opri..” a lui Cargo  sau de  “November rain”.

-Cu ce rimează cuvintele “ploaie” și “rain“. Spune-le rapid cum îți vin în minte!

-“ploaie” cu “oaie” și  “rain” cu “brain“.

-Ce-ți place să faci când afară plouă?

-Să citesc sau dacă-s obosită, să dorm. Dar dacă-s prea odihnită nu-mi place să număr banii…

-Crezi sau nu în  “Paparuda” , acel vechi obicei din mitologia românească prin care se chema ploaia pe vreme de secetă ?!

-Intrăm acum într-un domeniu alunecos, în lumea sprirituală în care “Puterea credinței” își spune cuvântul.

Am participat de câteva ori, pe când eram copil, la un asemenea ritual magic de invocare a ploii și, culmea e , ca de fiecare dată a și funcționat vraja. Totul ținea de credință, de starea de spirit al fiecărui participant al Paparudei și nu în ultimul rând, al tuturor sătenilor. Era un fel de “indian style” , în care toată lumea cânta , țopăia, râdea. Cu cât mai mare târăboiul, zarva, cu atât mai bine pentru ritual. Cel care “se făcea” în Paparudă, era bine acoperit cu boj(singura plantă permisă), încât să nu se vadă cine era pe dedesupt, ca să nu influențeze în niciun fel starea de spirit al celor care aruncau cu gălețile cu apă peste el. Și se arunca la apă cu multă sete, nu glumă!

Dintotdeauna m-a fascinat mitologia, metafizica, psihologia și tot ce ține de latura umană, de trup și suflet. Și-mi vin în minte poveștile istorice ale lui Herodot despre Zamolxis și daci până la “Taofizica” lui Fritjof Capra și chiar la Masaru Emoto cu “Mesajele ascunse din apă” . Îmi place să studiez, să analizez și să fac o punte de legătură între tot ceea ce există atât material cât și spiritual.

Mă gândesc și la dr.Ruiz Frank, care spunea că apa de pe planeta noastră provine din spațiul cosmic.
NASA a observat numeroase obiecte asemănătoare unor bulgări de zăpadă care cad pe Pământ din spaţiul cosmic. Aceşti bulgări au un diametru de câţiva metri şi cad zilnic pe Pământ într-un număr de câteva mii. Atunci când ajung în apropierea solului, ei se evaporă şi se transformă în nori.

Apoi fac o trecere către Nikola Tesla, cu al lui citat: “dacă vrei să aflii secretele universului, gândeşte-te în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie.”  și o legătură cu citatul lui Masaru Emoto: “Toate lucrurile se află în vibraţie şi fiecare vibrează la propria frecvenţă. ”

Ajung și la Rupert Sheldrake cu a lui “rezonanță morfică” ,”câmp morfic” și la Carl Jung  cu a lui sincronicitate.
Jung a descoperit că unii eschimoși aveau vise cu șerpi sau păianjeni, deși aceștia nu există în cercul polar și nici nu existau alte surse de unde să afle despre existența lor.
De fapt, nici eschimoșii în cauză nu știau ce visează, dar când desenau imaginile respective, cineva putea recunoaște imediat despre ce era vorba. Astfel, Jung a postulat ideea unui subconștient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puțin cuplat, și prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoștințe, arhetipuri și obiceiuri. Acest subconștient colectiv corespunde parțial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică.”

Viețile noastre se datorează mișcării unei energii nevăzute” – spunea Sheldrake, așa că n-am cum să nu mă gândesc la Einstein cu a lui teorie: E=mc2 și presupunerea că “c”-ul nu reprezintă viteza luminii la pătrat , ci Conștiința!

Trec în evidență și pe Dumitru Constantin Dulcan cu “Inteligența materiei” și “Mintea de dincolo“.

Și nu în ultimul rând, mă gândesc și la ce spunea un șef de trib indian(pieile roșii) într-o scrisoare adresată președintelui SUA prin 1894 , despre apă: “apa scânteitoare care se prăvălește în râuri și pârâiașe nu este numai apă, ea este sângele strămoșilor noștri.”

Despic firu’n patru și mă întreb: Dacă apa este sângele strămoșilor noștri, ploaia ce este?

Apa acoperă 70.9 % din suprafața Pământului.
Organismul uman conţine până la 70% apă.

Energia vibrațională umană, cuvintele, ideile și muzica influențează structura moleculară a apei, pentru că  apa e receptivă la toate gândurile și emoțiile noastre.(aluzie la “Paparuda”)

Și dacă informația receptată de apă se transmite mai departe prin rezonanță, atunci pot să spun că intuiția vine din vibrații?

Și ultima întrebare care mă fascinează, pe moment:
-Ce se întâmplă cu apa din corpul uman atunci când acesta moare?

Amintiri, Ganduri Cuantice, Reflectii

Paște Fericit Iepurașul să v-aducă! Mai puțină ghiftuială și Iubire multă!

food,bio,vegan,vegetarian,mancare,green,verdeata,ciuperci,mushroom,retete,culinar

În țara asta nu ai cum să mori de foame, încă, decât dacă ești leneș!

Azi mă dusei la o plimbărică pe dealurile din împrejurimi, cu intenția de a mă relaxa dar și cu un scop bine definit: de a căuta bureți de mărăcine sau de prun.

Cred că în mine se mai regăsesc niște rămășițe din gena omului vânător-culegător, pentru că de fiecare dată când ies în mijlocul naturii simt o plăcere nemaipomenită.

Prefer un ieșit pe dealuri, văi și munți în locul unei ieșiri în vreun club de fițe, baruri, vacanțe care implică pierderea timpului prin colivii opulente și bălți stătute.

Și, cum am fost născută și crescută în și la casă(la țară), am fost învățată cum se trăiește în armonie cu natura, cum se cresc și îngrijesc animalele, păsările, agricultura de la A la Z, cum să recunosc plantele medicinale, fructele sălbatice și ciupercile bune de mâncat, cum să supraviețuiesc în caz că mă rătăcesc sau  pe timp de Apocalipsă.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, acum îmi dau seama de cât de multe învățături utile mi-au transmis ai mei și oamenii din satul natal.

Era precum învățatul mersului, o lege naturală, ca până la 14 ani fiecare copil deja să știe cam tot ce trebuie pentru a-și lua viața în propriile mâini ca și om matur și responsabil.

Știu, probabil că e de necrezut pentru generațiile de acum și chiar și pentru cei născuți și crescuți la oraș, dar cine a trăit cu adevărat la țară înainte de Revoluție, știe despre ce vorbesc și-mi dă dreptate.

Mi-aduc aminte de cât de mult mă amuzau copiii-orășeni când veneau în vizită pe la “zoo-țară” și se speriau foarte tare la vederea unei găini.

-Băăă, ți-e frică și de-o găină?!! ha-ha, hi-hi…. ce fricoși!

Mai știu și “oameni bătrâni” de oraș, cărora le e frică să iasă noaptea din casă ori să se ducă singuri prin pădure.

Am evoluat de la vânători-culegători la agricultori și acum doar la consumatori. (“We used to be hunter – gatherers, now we’re shopper – borrowers” )

Nu se mai transmit asemenea informații /cunoștințe din “tată-n fiu” pentru că există multe și mari interese ale ălora care vor să se îmbogățească și mai mult și care vor să dețină controlul și puterea.
Pentru că dacă ți-e teamă să bagi în gură ceea ce nu cunoști, nu culegi dar te duci la supermarket și cumperi de acolo, nu?

Și dacă până acum am evoluat, de-acum înainte doar ne transformăm… în ce, încă nu știm.

Ceea ce știu și văd și simt e că devenim din ce în ce mai inumani, mai posesivi și egoiști, mai violenți și mai nerăbdători, mai nepăsători și mai ignoranți… și cel mai tare mă doare că lumea uită ce înseamnă adevărata iubire, compasiunea și mila.

 

Peace&Love și Paște Fericit!

Citate, Cultura, Ganduri Cuantice, Poezii, Reflectii

Când Zeii s-au culcat și Lumea și-a luat-o’n cap!

 

world,people,lume,human,lume,oameni,powerPoliticienii de azi – ca niște copilași excesiv de răsfățați și care din prea multă neglijență au ajuns să ni se urce și-n cap.

DA, știu, probabil că am folosit o comparație mult prea blândă însă, problema a ajuns să ia o amploare atât de disperantă încât, depășește educația și gândirea omului de rând.

S-a ajuns la a lua ca atare tot ce se întâmplă în mediul polititc, convinși că omul obișnuit nu are nicio putere în a lua vreo decizie și că e mai bine să stea la locul lui și să înghită, să devină un ignorant orb și surd, cu o conștiință tocită și o demnitate ciuruită.

Suntem un popor cobai, un experiment social , o glumă sau un joc plicticos pentru cei care dețin puterea lumii.

Nu intru în vreo teorie conspirațională, vorbesc deschis și sincer despre ceea ce simte și vede un om simplu, cu un caracter format în acei “7 ani de acasă” în armonia familiei, cu o personalitate și educație aflate într-o continuă mișcare, un om cu idealuri, vise și speranțe dizolvate în marea de prostie în care am intrat cu toții.

Cum de s-a ajuns aici? De ce? Care să fie adevăratul scop al dezordinii și al confuziei, al prostirii poporului, al destrămării lui?

De ce s-a ajuns la concluzia că valorile morale, educația, etica, bunul simț, verticalitatea nu mai sunt bune pentru om?

De ce se desființează  Filosofia, se scot cursurile de educație fizică din școli, se beștelesc tradițiile și obiceiurile-istoria, se batjocuresc oamenii de cultură, nu se mai dau 2 bani pentru o viață educată și morală?

Sunt multe “de ce-uri” care se țin în lanț precum cele ale unui copil curios care încearcă să înțeleagă pe ce lume a venit.

Dezamăgire(din lac în puț)

Plecat-am de la țară
să scap de vacă, sapă și noroi
și pe drumul vieții,
m-am prins într-un puroi…

problem,solution,answers,raspuns,intrebare,ask

Răspunsuri? Soluții? Rezolvări?!

Orice problemă se poate rezolva,
atâta vreme cât se vrea.
Pe Confucius să-l trezim
și cu Einstein să gândim!

De prin gândurile lui Einstein adunate:

  • “O problemă fără soluţie este o problemă greşit formulată.”
  • “Problemele importante cu care ne confruntăm azi nu pot fi rezolvate la acelaşi nivel de gândire la care eram atunci când le-am provocat.”
  • “Măsura inteligenţei este capacitatea de a schimba.”
  • “Dacă vrem ca speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns.”
  • “Supravieţuind acestei “epoci măreţe”, este greu să te împaci cu faptul că aparţii speciei acesteia smintite şi degenerate, care se făleşte cu voinţa sa liberă. Cât mi-aş dori să existe undeva o insulă pentru cei înţelepţi şi cu voinţă bună! Într-un asemenea loc chiar şi eu aş fi un patriot înfocat!”
  • “Puţini oameni sunt capabili să exprime în mod calm o opinie diferită de prejudecăţile mediului lor. Cea mai mare parte a oamenilor sunt incapabili chiar să ajungă să formuleze asemenea opinii.”
  • Cel ce mărşăluieşte vesel în rând cu trupa, deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat ditamai creierul din greşeală, din moment ce măduva spinării i-ar fi ajuns.

Și câteva fragmente din cartea “Tao Te Ching” de Lao Tse:

“Atunci când Calea Tao este pierdută,
Apar multitudinea de reguli și legi.
Când Ego-ul se manifestă în oameni,
Se dă naștere la multă ipocrizie.
Când relațiile de familie slăbesc,
Se face mult caz de aceste legături.
Când o națiune este într-o stare de confuzie,
Țara produce mulțimea de patrioți.
Fiind pe Calea Tao lucrurile sunt în echilibru,
Făra Tao apar toate diferențele.”

“Mergând pe Calea Tao și abandonând învățătura omenească,
Problemele izvorâte din morală vor dispare.
Abandonând dreptatea făcută de legi și reguli,
Dreptatea adevarată apare natural.
Abandonând profitul și lucrurile scumpe,
Societatea va scăpa de hoți și tâlhari.
Renuntând la aceste trei lucruri,
Se obține simplitatea, naturalețea și abundența.”

“Conducătorii înșelând poporul
Face ca și poporul să umble după înșelătorii.
Astfel că înșelăciunea îi stăpânește pe toți.
Știind acestea, se pot evita multe rele.
Când conducătorii devin lacomi exploatând poporul,
Poporul flămânzește.
Când conducătorii își urmăresc doar interesele proprii,
Oamenii devin răzvrătiți.
Când conducătorii ucid fără motiv,
Oamenilor nu le mai este frică de moarte și se răscoală.
calea oamenilor este de a lua de la cei ce au puțin
Și de a da celor ce au prea mult.
Cum s-ar putea astfel lumea mulțumi ?”

educatie,omenie,humanity,people,children,nature,books,carti

Un adevăr nu are nevoie de publicitate sau de prea multă reclamă ca să ajungă la urechile oamenilor, odată ce-a ieșit se duce glonț înainte, de neoprit precum vulcanul care tocmai a  erupt.

“Câteodată oamenii se împiedică de adevăr, dar de cele mai multe ori se ridică și merg mai departe.”( Emil Cioran)

Și pentru că sunt un infj, înzestrat cu un simț înnăscut al idealismului și moralității, din pură dorință de a-i ajuta pe ceilalți chiar și înainte ca ei să-și dea sema că au nevoie de ajutor, îmi exprim aici opinia personală  ca și  soluție la problemele grele care au început să ne sufoce umanitatea.

Singura soluție pe care eu o văd, după multe strădanii, timp și efort, este: Educația, bazată pe  formarea de caractere(omenie).

Ar fi atâtea de spus, dar știind că în ziua de azi oamenii nu mai au răbdare și nici chef să citească ce e prea mult, ar fi bine să-mi opresc aici șirul gândurilor gândite și răzgândite de mine și de cei care au fost.

 

Peace&Love cu oameni de omenie!

Cultura, Ganduri Cuantice, Poezii, Reflectii

Despre teoria lui Malthus și controlul populației, sărăcie și poezie

poverty,saracie,malthus,humans,humanity,omenire,money,bani,power

“Malthus credea că păturile sociale sărace, neavînd acces la ideile din eseul său, nu vor reuși să se abțină de la a procrea în continuare, mai ales în condițiile în care erau încurajați prin lege să o facă. De aceea, ajutorul de stat acordat acestora a fost eliminat din buget, ca efect al politicilor malthusiene, urmărindu-se descurajarea natalității și ponderarea progresiilor geometrice.”

Cine zice că poezia nu te-ajută cu nimic pe lumea asta, să se gândească mai bine cu mintea proprie și-apoi mai vorbim.

Datorită poeziei de mai jos, am aflat și eu de teoria lui Malthus, apărută în 1798: “Eseu asupra principiului populației”, despre cum afectează acesta îmbunătățirea viitoare a societății, care sugera că populația crește în progresie geometrică (2, 4, 8, 16, 32, 64…, adică multiplicarea continuă cu un număr constant), iar resursele de alimente, necesare subzistenței, doar în progresie aritmetică (1, 2, 3, 4, 5, 6…, adică doar adăugarea unei constante).

Un răspunsde Constantin Mille(1861-1927 – ziarist, nuvelist, poet, avocat și militant socialist român, activist prominent pentru apărarea drepturilor omului)

Aţi zis-o: dreptul vostru e legea grea a firii.
Aţi zis-o: e de faţă Malthus cu-ai lui adepţi:
În lupta pentru viaţă, la masa fericirii,
N´au loc copiii noştri; aţi zis-o şi-o ziceţi.

Aţi zis-o: cel mai tare triumfă totdeuna,
A pumnului domnie de sus şi până jos,
Progresul stă în luptă şi una câte una
Iluziile voastre cădea-vor sgomotos.

Aţi zis-o: trebuieşte un piedestal de crime
Cu lacrimi şi cu sânge de veacuri cimentat,
Ca cei aleşi din fire să iasă din mulţime
Spre-a duce omenirea spre ţelul depărtat.

Aţi zis-o: visătorii de legi umanitare
Nebuni şi fără ţintă poporul răzvrătesc:
Cum soarle se mişcă pe veşnica-i cărare
Pe-acelaş drum va merge curentul omenesc.

Aţi zis-o; mâne însă a voastră cuvântare
De-om lua-o’n noi nebunii, de-om zice tot ca voi:
„În lume stăpâneşte acel ce e mai tare”,
Cu lacrimi voi veţi plânge, voios vom râde noi!…

peace,war,pace,razboi,libertate,freedom,humans,money,power

Thomas Robert Malthus (1766-1834) a fost unul dintre primii specialiști care s-a ocupat de problema populație-dezvoltare.

În 1803 scoate o nouă ediție a lucrării :“Eseu asupra principiului populației sau o trecere în revistă a efectelor sale trecute și prezente asupra fericirii umane, împreună cu o cercetare a perspectivelor referitoare la îndreptarea sau moderarea relelor pe care acesta le provoacă”.

Câteva idei din Eseu:

  • “Foametea pare a fi ultima și cea mai teribilă resursă a naturii. Puterea populației covîrșește într-atît puterea pămîntului de a produce mijloacele de subzistență necesare omului, încît moartea prematură trebuie să viziteze sub o formă sau altă rasă umană. Viciile umanității sînt slujitori activi și abili ai depopulării. Ele sînt avangarda în marea armată a distrugerii; iar adesea termină ele însele groaznica treabă. Dacă se va întîmpla însă că ele să dea greș în acest război al exterminării, timpurile nesănătoase, epidemia, ciuma și nenorocirile vor împinge în față o armată grozavă și vor mătura de pe fața pămîntului mii și zeci de mii de victime. Dacă se va întîmpla ca succesul să nu fie deplin, uriașă, inevitabilă foamete va veni din urmă, și cu o singură lovitură va aduce populația la același nivel cu producția de alimente a lumii.”
  • “Atâta vreme cât într-o țară, pe lângă o recoltă proastă mai apar și probleme precum risipa celor bogați sau terenuri necultivate, plângerile împotriva lipsei de hrană nu pot fi justificate, iar mizeria care-i apăsă pe săraci trebuie atribuită relei comportări a claselor de sus ale societății și proastei cultivări a pământului. Efectul real este de a restrânge limitele actualei populații.”
  • “O recoltă proastă tinde să reducă, nu să crească salariile și tendința unui an cu recolta proasta este de a crește șomajul său de a scădea sumele de bani primite de oamenii pentru munca lor. Singurul avantaj al creșterii salariilor în această situație ar fi creșterea prețurilor la alimente care ar încuraja importul , iar un efect negativ ar fi ca o creștere a salariilor împiedică orice fel de economisire ajungând chiar la foamete.”
  • “Când  cererea de brațe de muncă este staționară, oamenii  neavând nici o sursă de venit cu care să-și întrețină familia, vor fi reticienți la înfăptuirea căsătoriei. Dacă cererea de brațe de muncă este în creștere, va continua și creșterea populației, până când va fi  frânată pozitiv de foamete sau de bolile generate de lipsuri.”
  • “Țările dominate de ignoranță sau despotism au fost foarte populate în raport cu mijloacele lor de subzistență, iar atunci când recoltele erau cât de puțin deficitare, locuitorii aveau de îndurat sărăcia și mizeria, căci fără prevedere și siguranța nu poate exista hărnicie. Cele mai bune stimulente ale hărniciei sunt mai curând speranța în ameliorarea unei situații dificile și teama de lipsă, decât lipsa în sine. Așa se explică faptul că cele mai bine dirijate eforturi ale hărniciei se găsesc la o clasă de oameni aflată deasupra clasei celor cumplit de săraci.”

poverty,saracie,homeless,home,money,bani,power,people

Și câteva citate:

“Sărăcia este părintele revoluţiei şi al fărădelegii.” – Aristotel

“Religia e ceea ce îi ţine pe cei săraci să nu-i omoare pe cei bogaţi”. – Napoleon Bonaparte

“Convingerea celor bogaţi că cei săraci sunt fericiţi nu este cu nimic mai stupidă decât convingerea celor săraci că cei bogaţi sunt fericiţi .” – Mark  Twain

“Când se războiesc bogaţii, cei ce mor sunt săracii.” – Jean Paul Sartre

“Singura soluție de a îmbunătății modul de trai al săracilor este educația” – Carol Bellamy

“Literatura trebuie să apere umanitatea împotriva dictaturilor şi a sistemelor de control.” – Mario Vargas Llosa

Ganduri Cuantice, Reflectii

Despre Fetele din Tg-Jiu, Șoferi și aroganța “Zebrei” !

zebra,trecere de pietoni,crosswalk,pedestrians,pietoni,oameni,humans,people

Nu știu la alții cum o fi, da’ la noi cam așa stă treaba dacă ești șofer și te nimerești prin orașul nostru minunat, Tg-Jiu, în plină zi de primăvară, cu soare, praf și miros de corcoduși înfloriți.

-Stai, că se-aruncă! Îu, frână!!!

Normal că ești atent la fiecare trecere de pietoni și că reduci viteza, dar nu poți să și intuiești gândul fiecărei ființe care merge pe stradă, până când nici mama Omida sau baba babelor făcătoare de minuni n-ar fi în stare de o așa telepatie/citire de minți goale.

Exact așa și fac fetele/adolescentele de prin Tg-jiu: merg pe trotuar, meerg, merg și pac, dintr-o dată sar pe zebră! Fără nici cea mai mică ezitare, nu mai vorbesc de oprire, ca să se uite și ele în dreapta/stânga și-apoi să calce pe trecere.

Și aștepți … să treacă fetele trecerea de pietoni, că e dreptul lor, nu?! Și te uiți la ele cum defilează de parcă ar fi pe vreun podium și prezintă moda sau la vreun concurs de frumusețe… și aștepți… și-ți vine să le înjuri, să te dai jos din mașină și să le dai un baston alb în mână sau vreun alt fel de ajutor… și-aștepți, că doar n-o să treci peste ele.

-Stai, că mai vine una grăbită ! Băi, de parcă s-ar șterge cumva dungile de la zebră acușica, exact ca în filmele alea despre apocalipsă și nu mai are pe unde trece!

-Hai, tanti, haaai….treci mai repede și mătălică. Se vede după mers  că n-ai ce face acasă, că ești cam plictisită și cam fără niciun rost… Ăștia cu mersul alene nici viață lungă n-au, dar nici ca să le-o iau eu, nu vreau.

Chiar mă întreb: de ce atâta grabă la trecutul pe zebră, când după aia, nici ele nu știu ce mai au de făcut?!

La fel ca și cu șoferii ăia care te depășesc exact în timpul/zona cea mai nefavorabilă doar ca apoi să-l vezi că oprește la barul de după depășire.
Sau, mai știi, poate și-a uitat acolo copilu’ ,  gazul deschis la butelie sau apa de la robinet curgând ?!

Să nu mai vorbesc de trecerea de pietoni din fața liceului de eminenți cu profil economic, acolo e “durere”  dacă te nimerești să treci cu mașina în timpul lor de pauză/înainte și după orele de școală.

Ce educație, ce respect, ce etică, ce ordine și disciplină, ce gândire… de unde?!

 

Peace&Love cu multă răbdare!

Ganduri Cuantice, Reflectii

Despre colecții , colecționari și cum am devenit un mic colecționar !

curea,belt,leather,sterlingsilver,turquoise,bearclaws,navajosterling

Colecţionarii sunt oameni fericiţi” spunea pe vremurile lui, Goethe.

Fără nici cea mai mică intenție, involuntar deci, am devenit un mic colecționar de cărți vechi, argintărie de tot felul, pietre semiprețioase, curele și chiar de săpunuri.

Am început să realizez asta când am văzut că nu mai am loc de ele prin casă, că am prea multe obiecte luate doar din plăcerea de a le avea și a mă delecta privindu-le.

Multe cărți stau necitite încă, dar mi-e foarte drag de ele așa cum sunt: prăfuite, roase pe la margini, pătate și subliniate de cel care i-a fost stăpân odată sau cu semnele de carte puse la anumite pagini… și toate nimicurile astea  pe care eu le consider izvor de imaginație, de povești bazate pe fapte reale chiar.

Doar câteva din bijuteriile din argint le-am și purtat, pe celelalte nu le-am purtat niciodată și nici nu cred că se va ivi vreodată ocazia, dar îmi place să le mai studiez și să mă mir de felul în care au fost lucrate, să mă întreb pentru cine au fost făcute și cu ce ocazie cumpărate și oferite… năzbâtii din astea.

argint,sylver,vintage,red,collectionPentru pietrele semiprețioase cred că multă lume simte ceva aparte, o curiozitate de a pune mâna pe ele, de a le atinge și a le privii cu interes și admirație.

Cum am ajuns să colecționez curele și săpunuri vintage, nu e cu mult mai diferit  față de celelalte , din același impuls și plăcere.

Numai că n-am reușit să mă abțin de la săpunurile de colecție, “am umblat la ele”  de cum am văzut că am prea multe. N-am rezistat tentației și m-am spălat cu ele, ca să le simt textura, parfumul pe care-l lasă pe piele, să le compar cu cele moderne, să fac analiza completă a simțurilor, să intuiesc senzațiile pe care le-au avut primii cumpărători ai produsului și chiar ale creatorului.

Ok, și-acum câteva adunate de pe ‘net.

 

Colectionar poate sa fie orice om/persoană care colecționează obiecte, care face sau are o colecție.

Colecție= Ansamblu de obiecte clasate după anumite principii și colectate din curiozitate, din intenții estetice sau științifice.

soap,sapun,perfume,savon,jabon,myrugia,collection

Exemple de colecții: opere de artă, timbre sau monede vechi, pietre, șervetele, sticle cu băuturi sau capacele de la sticle, păpuşi, animale împăiate, linguri, medalii, vederi, antichităţi, înregistrări muzicale sau suvenire din vacanţe, dinţi, peruci, cranii, cutii de biscuiţi, bilete de troleibuz, şuviţe de păr, evantaie, zmeie, cleşti, câini, monede, cârje, canari, pantofi, nasturi, oase, ace de pălărie, semnături false, cărţi în ediţie princeps sau măşti de gaz…etc.

Am aflat că și Freud era colecționar, că mergea deseori prin fel și fel de magazine de antichități de unde a cumpărat  peste 2.000 de obiecte din diverse civilizații mediteraneene dispărute (egiptene – în marea lor majoritate, grecești, etrusce sau romane) și câteva statuete chinezești de o autenticitate îndoielnică, printre care era și o figurină îndesată „care avea onoarea de a sta singură pe biroul său și pe care o salută în fiecare dimineață“, povestea guvernanta lui.

Albert Einstein, colecţiona timbre. El a declarat că: “Filatelia este o recreere după o muncă intensă, ea te ajută să te poţi concentra din nou”.

Henry Ford, regele automobilului, fondatorul industriei americane de automobile, adversar înfocat al alcoolului, a fost, în schimb, un pasionat colecţionar de sticle de gin.

carti,book,knife,paper,writer,anticar,old,vintageNapoleon Bonaparte, în timpul exilului său pe insula Sf. Elena colecţiona soldaţi de plumb, cu ajutorul cărora demonstra erorile comise de generalii săi pe câmpurile de bătălie din Europa.

Ivan Petrovici Pavlov, medic, fiziolog şi psiholog rus, a declarat: “Timbrele au o influenţă mult mai binefăcătoare asupra sănătăţii mele decât bromul dumneavoastră”. Tot el a spus medicului său că pasiunea de a colecţiona stimulează voinţa, că este o formă de repaus activ şi că orele petrecute astfel sunt destinderea cea mai plăcută.

Herbert George Wells (H.G.Wells),  celebru scriitor şi publicist englez, împreună cu Jules Gabriel Verne, scriitor francez, părintele literaturii ştiinţifico-fantastice, au colecţionat toată viaţa soldaţi de plumb.

Dr. Nicolae Minovici (fratele Minei Minovici, întemeietorul Institutului Medico-Legal), cel care a înfiinţat primul serviciu de salvare din Bucureşti, avea o colecţie impresionantă de artă populară: costume populare, scoarţe olteneşti, ceramică din zone diferite, piese de mobilier popular, obiecte de uz casnic, instrumente muzicale, ouă încondeiate şi icoane ţărăneşti.

Meyer Rothschild Nathan (1777 – 1836), bancher englez, a strâns peste 60.000 de pureci. După ce i-a studiat şi clasificat i-a făcut cadou unui muzeu de istorie naturală. El „păstra fiecare «exponat» în câte o sticluţă cu alcool, pe care scria locul de origine şi numele gazdei, fie animal, fie om“.

Să vă dau și-un pont gratuit, acum că m-am inspirat de la nenea cu purecii.

Apucați-vă să colecționați țânțari!

De ce? Pentru că așa s-ar zice, că oamenii de știință vor să introducă noi gene în țânțari, care să determine femelele să devină infertile. În România nu ducem lipsă de țânțari, mai ales că avem și 56 specii identificate. Deci și prin urmare, specia ar dispărea în viitorul apropiat!

 

Peace&Love și cât mai multe colecții de vise, amintiri, zâmbete, emoții și gânduri bune !

Cultura, Ganduri Cuantice, Poezii, Reflectii

Timp de împrumut sau cum să alungi plictiseala! Tu cât de des te plictisești?

bored,plictisit,lazy,lene,confuzie

Nu știu, sincer, nu știu cum alții se plâng că-s plictisiți, că nu știu ce să mai facă în timpul liber,  cum  să și-l mai  învioreze, pentru că mie nu-mi ajunge niciodată timpul, mereu mai am nevoie de ceva extra-timp.

Mi se ridică sângele-n cap și-mi vine să-l iau la bătaie pe ăla/aia care se plânge de plictiseală!

Mărimea personalităţii tale este egală cu problema care te poate scoate din sărite“ – spunea Sigmund Freud , dar asta e altă idee de discuție.

Însă, mi-a plăcut mult ideea astălaltă: “Să faci din români o naţiune de cuceritori înseamnă să le sădeşti orizontul în suflete, să-i înveţi să se teamă şi să fugă de plictiseală ca de moarte, să-i convingi că banalitatea nu înseamnă doar conformism, ci atrofiere a spiritului şi, pe cale de consecinţă, a cărnii.” – Horia Pătrașcu

Dar de unde, bieții de ei, să audă/vadă despre așa ceva pentru că, oricum, viața lor se rezumă doar la cele două instincte: autoconservare și reproducere deci, cu nimic mai mult decât soarta unui animal!

Și cum aș îndrăzni eu să le spun care-i leacul cel mai bun și ce ar trebui să facă împotriva netrebnicei plictiseli?

Li-i s-ar zgudui nervul, i-aș scoate din țâțâni, mi-ar da la neuroni cu explozii țipătoare, mi-ar scurt-circuita Zenul, dacă le-aș zice:

– Bă, ia pune mâna pe o carte și citește!

Mă gândesc că ei deabia s-au refăcut olecuță după “trauma școlarizării” , unde erau obligați să scrie , să citească, să socotească… Nu cred că vor să audă ei de cărți, din contră, te și mai înjură în gândul lor: “Deșteapta dreaq!”

Dar dacă ți-aș spune să te uiți  la un film/documentar/video sau să-ți găsești un hobby/pasiune sau să te apuci să faci sport?

Sau du-te în mijlocul naturii, mai mișcă-ți picioarele, respiră aer curat, bea apă de izvor, culege și tu o floare,  un măcriș, o leurdă, ceva… Natura e sănătate curată atât la trup cât și la suflet!

Întrebarea : “Până unde ajunge imaginația unui plictisit” – să fie doar un paradox?

evolutie,evolution,human,future,animal,nature

Între “Sex-Bani-manele e singura mea plăcere”  și  “Sex drugs and rock’n roll” , singura diferență să fie doar stilul de muzică?

Dar până când ?! Unde-i evoluția majoritară a lumii? De ce “Idiocracy” să devină realitate?!

Și tot vorbind, am găsit o super-soluție împotriva plictisului care ar da rezultate extraordinare atât celui prins de plictiseală cât și celui care nu are timp pentru ea:

  • un contract de închiriere timp!

Timp de împrumut

Dă-mi  timpul tău de plictiseală
să-l folosesc cum doar eu știu,
și-n schimb, moneda de’nvoială
îți va schimba soarta-ți banală!

Să se facă un contract între cel plictisit și cel care e doritor de timp liber, în care să se stipuleze că atât plictisitul cât și doritorul să aibe câștig de cauză.

Urmând ca doritorul să folosească timpul liber așa cum crede el de cuviință astfel încât, acel timp să fie creator de emoții și sentimente plăcute.

Dar cu obligația ca rezultatul a ceea ce s-a creat în timpul de împrumut  să fie transferat și către plictisit, cu aceeași intensitate și plăcere.

Dacă mă gândesc bine, se aseamănă un pic cu “vânzarea de suflete” sau acel “Pact cu diavolul” , numai că aici nu e vorba numai de un câștig reciproc(între diavol și om) , ci și de cel de-al treilea câștigător: Conștiința Colectivă!