Browsing Category

Vise

Ganduri Cuantice, Psy, Reflectii, Vise

Legătura dintre Cronovizor și prea-mărita vizită a lui Papa Francisc în România . Cel mai mare secret al Vaticanului a fost descoperit !

cronovizor,time machine,papa francisc,vatican,nasa,time,space,univers,secret

Acum 4-5 zile, am avut un vis foarte interesant de o trăire mai intensă care mi-a rămas bine înfipt în memorie, ale cărui simboluri onirice rămăseseră nedeslușite până azi.

Se făcea că bântuiam pe niște străzi ale unui oraș cu trăsături medievale în căutarea “a ceva” . Nu știam ce anume trebuia să găsesc pentru că nu era căutarea mea, eu doar însoțeam o prezență cunoscută mie, o persoană care se părea că mi-era prieten. Nu știu cum arăta acel om dar știu că “filingul” pe care-l aveam pentru el era ceva de genul:

-Of, hai să-l ajut să găsească ce vrea. Dar mai repede că deja mă plictisește cu căutarea asta obositoare!

Imediat după clarificarea  sentimentelor de milă și compasiune mi-a apărut la un colț de stradă o casă mai dărăpănată, un fel de hală veche(depozit) , care proteja sub acoperișu-i o mulțime de obiecte vechi, un fel de artefacte, statuete mari din ceramică și lemn, foarte frumos sculptate care mi-au părut chiar interesante.

Vedeam toate astea de pe partea cealaltă a străzii, din colțul ei care era îngrădit cu un gard scurt din lemn.

Impactul descoperirii fusese atât de mare, încât nu-mi dădusem seama că și lângă mine se află o parte din artefacte, scoase pare-se , ca la târgul de vechituri pentru a fi vândute.

Chiar nu știu cum și când am ales obiectul pe care-l căuta amicul meu, dar ceea ce m-a frapat, a fost acel moment în care eu deja țineam obiectul în mână și încercam să-i arăt cum funcționează.

Era un obiect nu foarte mare, să fi fost de max. 30 cm lungime, cu un fel de bilă alungită din jad în interior. Știu că mă concentrasem foarte tare asupra jadului pe care-l consideram cam “tulbure” și înclinam să cred că e un fake.

Dar m-am concentrat în continuare, ca și cum mi-aș fi dorit să văd “dincolo” de acea materie, de acel punct verzui solid, care trebuia să ascundă un miraj necunoscut omului de rând.

Amicul meu “murea de nerăbdare” stând lipit de mine și cu ochii ațintiți asupra obiectului, ca și cum și-ar fi dorit să mi se contopească gândului și trupului , doar că să “vadă” și să simtă exact ca și mine.

Pentru că în acel moment a apărut ca o proiecție triunghiulară o imagine mișcătoare , un mic bruiaj ca la TV iar misiunea mea devenise destul de clară în acea secundă: trebuia să fac conexiunea dintre acel aparat și viitorul amicului meu.

Da, pentru că asta era dorința lui, să-l ajut să-și vadă viitorul prin acel “obiect” cu piatră de jad și cu proiecție triunghiulară, ca un fel de hologramă.

Am reușit să stabilizez conexiunea, acum totul se vedea foarte clar și se derula precum un film pe acel mic ecran care părea atașat la mâna mea dreapta, ca un fel de ceas.

Din nou am simțit un sentiment de genul:

– Uuf, io’ la el , parcă-i un copil care tocmai ce-și devorează prăjitura la care a salivat tot anul! De ce naiba își dorește, chiar și el, să-și afle viitorul?!  De ce atâta curiozitate în a-ți afla cu lux de amănunte tot traseul pe care-l vei avea de parcurs până la destinație? Unde mai e farmecul surprizelor, al trăirilor ascunse în mister, al neștiutului, al indeciziei,  al întrebărilor , al răspunsurilor nedezvăluite înainte de vreme, unde și-ar mai găsi locul Intuiția, Instinctul, Liberul Arbitru – cele mai de seamă esențe umane ?!

vatican,human,people,secret,cronos,time,space,future

Cam ăsta a fost visul și așa-mi rămânea dacă nu dădeam “din întâmplare” peste un articol pe net în care apărea numele unui parapsiholog, din care curiozitatea m-a făcut să mai caut ceva informație, astfel încât , am dat peste acest “Cronovizor” despre care habar nu aveam că există!

Cronovizorul este, deci, un fel de mașină a timpului care captează imagini din trecut și viitor, este unul dintre cele mai mari secrete pe care le posedă Vaticanul.

S-ar zice că Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor – un aparat extrem de interesant, care vede și chiar redă imagini ale unor evenimente din trecut.

“Una dintre cele mai corecte şi coerente descrieri din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său “Timescape“, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteză ipotetic mai mare decât cea a luminii.

Cronovizorul capta imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într- un spaţiu cilindric.”

TREBUIE să-l citesc pe Bob Shaw, în special cartea “Other Days, Other Eyes” în care descrie un cronovizor ce folosea cristale speciale în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.

Când am citit asta am rămas șocată! Există o asemănare mult prea mare și convingătoare între ceea ce se spune și ce-am trăit eu în acel timp oniric!

Un călugăr și 12 savanți, printre care și laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete au lucrat împreună la această mașină a timpului.

Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită. „S-a întâmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de până atunci“, a spus călugărul, evaziv.

Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat:

Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi. Mai întâi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul.

Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase.

A două componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.

Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană.

A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor.

Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sunt distruse, nu dispar.”

Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum câteva de secole“, a spus Padre Ernetti.

În data de 2 mai 1972 „La domenica del Corriere” publică o fotografie a lui Iisus pe cruce că fiind obținută prin cronovizor. În interviul săptămânalului italian Ernetti afirmă că imaginea a fost captată cu ajutorul cronovizorului.

isus,crucificx,christ,love,people,valera

Ulterior în urma analizelor, aceasta s-a dovedit a fi un fals, reproducerea inversată a unei sculpturi din lemn, de Cullot Valera, iar Ernetti este discreditat, fiind acuzat de impostură.

Într-un interviu acordat părintelui Francois Brune, Ernetti îi spunea acestuia că de fapt avea interdicţie din partea superiorilor și nu putea da nici o explicație asupra imaginii sau a cronovizorului.

Acuzațiile împotriva lui le conveneau acestora, pentru că asta îi descuraja și îi ţinea departe pe curioşi. Ernetti spune că opera lui Cullot Valera fusese realizată după indicațiile unei călugăriţe, maica Speranza,care retrăia Patimile Domnului şi avea numeroase viziuni.

Mai departe Ernetti afirmă : ” între ceea ce am văzut noi și sculptura lui Cullot Valera este o asemănare frapantă”.
Nimeni nu l-a văzut (cronovizorul), nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski, nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi“ spune Peter Krassa.

Călugărul benedictin Pellegrino Ernetti a murit în 1994, ducând cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l–a construit şi cu care ne spune că a privit în trecutul omenirii. A dus cu el atât secretul cronovizorului cât și al lucrurilor văzute cu acesta. I-a părut rău că acest aparat a fost demontat de către superiori căci consideră că ar fi putut fi folosit pentru descoperiri arheologice și verificarea evenimentelor din trecut. Este greu de crezut că un om cu o moralitate deosebită precum padre Ernetti ar juca o farsă și ar spune basme.

În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.

Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie.

Așa că, ia întrebați-l voi, pe Papa Francisc despre Cronovizor, pur și simplu din curiozitate !

 

Ganduri Cuantice, Vise

Filme, cărți și vise . Dickens , Eliade și pești urlători!

fish,peste,oxigen,dreams,vise,somn,night,sleep

Aseară visam un pește frumos… a, și ca să fie clar : e vorba de acel animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic și nu acel animal biped și fără pene.

Era un pește gri-brun, sănătos , lung de vreo 30-40 cm, fără solzi și alunecos, care ieșise singur din apă și pleoscăia pe uscat cu o disperare molipsitoare.

Din instinct și cu o iuțeală salvatoare l-am ridicat și l-am așezat într-o cutie de acvariu care mai avea ceva apă în el.

wolf,lup,luna,moon,urlet,sound,sunet

Dar mare mirare mi-a fost să văd că peștele nu căuta apa ci… sunetul!

Da, în loc să se dea la fundul apei ca să se bucure de oxigen,  el tot căuta să iasă din apă și cu gura larg deschisă de parcă ziceai că acum își dă duhu’ , el incerca să imite urletul lupilor.

Un pește care urlă ca și un lup la lună, vaaai, câtă imaginație!!!

Nu cred că mi se trage nici de la filmul pe care l-am văzut înainte de somn: Nicholas Nickleby – inspirat după nuvela lui Dickens și nici de la cărțile: “Istoria credințelor și ideilor religioase” vol.2 și “Pelerina“, ale lui Eliade.

Niciodată n-o să aflăm noi, oamenii, răspunsurile exacte ale unor întrebări existențiale!

Doar ne dăm cu părerea, fiecare în funcție de cât citește, cercetează sau simte.

 

Peace&Love și hai la somn! la un somn cu vise sau un somn vertebrat acvatic, pe grătar…. mmmmm!!!

Ganduri Cuantice, Vise

Simboluri si vise.  Opt cucuvele prin timpuri onirice !

 

owl,bufnita,cucuvea,pasare,bird,intelepciune

M-am visat într-un sătuc minunat, parcă uitat de timp și răutăți.

Se făcea că mai fusesem o dată pe acolo, într-o altă vreme.

Mergeam în vizită la niște rude îndepărtate.

Un drum lat și curat pietruit, în formă spiralată care ocolea liniștit niște dealuri înalte îmbrăcate în culori de sfârșit de iarnă-început de primăvară.

Locuințele erau străvechi dar încă bine îngrijite, cu porți înalte din lemn care păreau să spună fiecărui trecător, cu demnitatea unui străjer viteaz, că acolo dăinuiesc de veacuri, Oamenii.

Cuprinsă de mirajul fantasticului, curiozitatea mă îndemna să merg mai departe, să caut, să scotocesc,  să cercetez fiecare colțișor cu de-amănuntul, să descopăr magia necunoscutului.

Câțiva copii sprinteni și veseli care se jucau lângă  fântâna satului îmi atraseră atenția.

Mă îndreptai către ei și-atunci mă văzură. Lăsară joaca brusc și veniră spre mine alergând,  la fel de veseli și frumoși, numai că îmi lăsară senzația că mă cunoșteau deja și-mi spuseră că mă așteptau.

Mirare dar și plăcere dulceagă, bucurie naivă redescoperită… senzații puternice de mărire …

Mi-adusei aminte că mi-am propus ca de fiecare dată când visez ceva interesant, să adun date, să pun întrebări despre ce se întâmplă în acea lume, să mă conectez cu acel univers, să mă integrez în el ca să pot înțelege totul cât mai bine.

univers,viitor,vise,stele,dreams

Pentru că întotdeauna mi-am dorit să știu dacă visele sunt doar o aiureală a subconștientului, o călătorie a spiritului pe alte tărâmuri, o punte de legătură între universuri, mesaje simbolice din viitor sau dintr-o altă viață…

Așa că, mă pusei să întreb femeile din sat cu ce se ocupă ele, cu ce-și umplu timpul zi de zi. Tot interviul decurse extrem de realist și logic dar, din păcate, nu mai țin minte toate amănuntele.

Apoi fusei întreruptă de o muzică corală destul de frumoasă, care se auzea cam de la 2-3 case depărtare. De apreciat vocea pură și senină a copiiilor, dar nu pe atât de curioasă încât să și merg să-i văd.

Mai departe, fusei foarte încântată de felul cum se comportau ceilalți cu mine, toți nerăbdători să-mi povestească ce fac ei, cum trăiesc, care le sunt tradițiile și obiceiurile , cum își petrec zilele acolo, pe acel tărâm fermecat.

Trecui pe lângă păduri frumoase și înalte dar, din nou, aud un sunet familiar…

apa,water,valuri,dans,waves

-Apă! se aude o apă… da, valuri… Marea ?!

-Da, răspunde una din fetele care mă însoțeau. Aici facem noi baie , vara. E frumos!

Într-adevăr, mă uit și văd valurile liniștite ale mării care loveau ușor țărmul .

Mai la dreapta, să tot fi fost câteva sute de metri, văd o peninsulă mică , legată printr-un pod solid de cealaltă parte a satului.

Mare-mi fu mirarea să văd cum apa, acele valuri înspumate ale mării care lovesc podul cu putere, capătă forme ireale… ca și cum ar fi fost o ființă vie… precum Odo din seria Star Trek.

-Aici nu se respectă legile fizicii cunoscute de mine! Cum e posibil să se întâmple așa?!

Dansul apelor… asta e Prințesa – mi se zice pe un ton de inocență încrezută.

Nu știu cum ajunsei , apoi, la marginea unei păduri, pe un drum înclinat și cam periculos. Mă țineam bine chiar și de rădăcinile unor plante, să nu cumva să alunec în prăpastie.

tree,copac,scobitura,old,batran,padure

-Wooow, impresionant copac!

Dau să inspectez copacul din pădure… Foarte înalt, aproape gigant, cu rădăcinile bine înfipte, bătrân și găunos pe o bună parte din lățimea trunchiului…

-Oh, e un om acolo! … un olog blând, nu foarte bătrân, stătea așezat pe un scaun exact în acea scorbură a copacului, făcută parcă special pentru el.

Și, totuși, copacul mai are ramuri sănătoase. Nu e nimic verde încă, iar frunzele căzute de pe timpul toamnei formează un covor gros și foșnitor.

-Dar ce sunt alea, de pe crengile copacului?! Una, două, trei… opt!!! Nu-s frunze!

cucuvea,bufnita,pasare de noapte,bird,owl

În acel moment, bătrânul își ridică ciomagul ușor și zâmbind, mișcă una din acele creaturi camuflate.

Precum o singură stea care strălucește pe negura cerului, la fel fu și prima pleoapă deschisă a acelei ființe.

Din mijlocul negrului cel mai negru scânteiază o strălucire aprinsă… și încă una… și alta… asimetric – precum beculețele unui brad de Crăciun, câte două perechi de ochi ale celor 8 drăgălașe ….        cucuvele!

Peace&Love, visătorilor!

Ganduri Cuantice, Vise

Chiar dacă nu-s Freud sau Jung, eu prin vise tot ajung!

dreams,vise,somn

Visam că sunt într-o clădire  boierească, cu  camere multe și spațioase, separate cu holuri micuțe, mobilate în stil postcomunist.

Am trecut printr-o sufragerie, unde era deja masa pusă, încărcată cu de-ale gurii. O masă lungă, aproape că umplea camera și scaune din lemn masiv aranjate frumos.

Mi-am dat seama că trebuie să ies de acolo și să las oamenii să se așeze liniștiți la masă. În acel moment dă buluc în cameră o familie numeroasă, printre care  bunici, părinți și copiii lor până în 30 de ani, băieți și fete.

N-am recunoscut pe niciunul dintre ei, dar știam că bunica a fost copil de boieri și fiica ei, doctoriță.

Am reușit să ies din cameră, pe când doctorița m-a întrebat ceva de niște antibiotice iar eu i-am răspuns că nu obișnuiesc să iau medicamente și că încerc pe cât de mult pot eu, să mă feresc de pastile.

Am intrat într-un hol mic încărcat cu mobilă, televizor vechi și prea puține cărți, aproape acoperite de bibelouri și alte acareturi. Deranjată de faptul că n-am reușit să văd niciun titlu de carte, am ieșit rapid de acolo.

În sfârșit, afară din clădire! Un râu care curgea liniștit, semăna mai mult cu o matcă, câteva personaje necunoscute, printre care și unul din copiii acelei familii.

Un băiat între 25-30 de ani,  cu fața spălăcită și cam pleșuv, îmi trântește cu o aroganță de neînchipuit, mie, un ordin de executat.

What?!  Ce?! Cum?! Simțeam cum mi se urcă sângele, clocotește de nervi și indignare .

Am încercat să-i răspund logic și concis de ce nu vreau să-i execut ordinul, dar se pare că nu-mi ieșeau din gură  toate cuvintele gândite, se împotmoleau ca și cum aș fi avut gura țeapănă cu mâncare, astfel încât, nu reușeam să scot decât câteva cuvinte corecte și restul doar sunete și frânturi de vorbe.

M-am enervat atât de tare , încât mi-am dat seama că visez!

Și mi-am zis:

– Acum dorm și visez, de aia nu reușesc să vorbesc!

Și mi-a venit o idee! Am îndepărtat personajul care mă scosese din sărite și m-am  uitat mai bine la ce era în jurul meu.

Un zid nou și drept, frumos, de vreo 2 metri lungime pe un metru înălțime aproximativ, ridicat pe lângă apă, pur și simplu. Ce mi s-a părut interesant, că era colorat  la bază, ca un fel de drapel românesc: roșu, galben și albastru ; iar cărămida era și ea cam SF .

Apoi, i-am zis unui alt necunoscut că ar fi bine să facem un experiment pe timp de vis.

Cum ar fi:

– Conștientizezi că acum dormi, că ești în vis, da? Trebuie să-mi povestești acum visul pe care-l visezi în momentul de față, sau cel puțin, unul mai recent pe care nu l-ai mai povestit nimănui.

Când va fi să ne întâlnim, în realitate, eu o să-ți povestesc visul pe care mi l-ai povestit în timpul visului de acum…

 

 

Peace&Love cu vise bune și frumoase!

Ganduri Cuantice, Vise

Omul bun și pomul copt sau pomul bun și omul rău

Ce-am visat aseară, m-a impresionat chiar și pe mine.

plum, prune,fructe

Un copac, un pom neroditor matur, crescut pe undeva prin spatele unor blocuri , la oraș.
Mai erau oameni necunoscuți pe lângă el și alți câțiva pomi roditori.

Am închis ochii, m-am concentrat puternic, mi-am adunat toată energia și-am transformat acel copac într-un prun rapăn de prune coapte.
Eram convinsă de faptul că dețin puteri miraculoase, că pot să fac minuni și eram foarte calmă. Apoi, am zis cu voce tare:

– Cine va mânca din aceste prune, va fi pentru totdeauna sănătos și fericit!

Am văzut cum oamenii încep să le culeagă și să mănânce cu o poftă molipsitoare și le-am zis din nou, că nu e nevoie să mănânce prea multe, că o singură prună e deajuns ca să-și facă efectul promis.

Mulțumită și bucuroasă c-am făcut acest miracol am dat să plec și să las oamenii să culeagă în voia lor, să se simtă bine și să se înveselească.

Dar n-a fost nevoie decât să mă întorc cu spatele și să fac un pas până când răul să intervină.

tree,damage,nature

Câțiva oameni deja rupseseră prunul, pur și simplu au rejghinat trunchiul de sus până jos cu intenția de a “fura miracolul” și a-l planta pentru ei.

Mi-am dat seama că deja n-aveam ce să mai fac nici pentru prun dar nici pentru oameni.

Am realizat că răutatea domină omenirea din ziua de azi și că oamenii răi nu au nevoie de sănătate și fericire.
Ei nu caută decât să se îmbogățească și să-și înmulțească averile pe seama bunătății altora, astfel încât, să-și mai potolească din foamea de putere și control asupra celorlalți.

Dacă acești oameni ar fi gustat măcar din bunătatea acelor fructe, deja ar fi fost transformați și n-ar mai fi făcut vreun rău pomului.
Nu i-a lăsat răutatea, nu le-a dat voie!

Am fost foarte dezamăgită și cu durere în suflet, m-am trezit.

 

Peace&Love și mâncați prune că-s bune!

Ganduri Cuantice, Reflectii, Vise

Despre pământ și țărani, oameni răi și revolte!

conducatori

Aseară l-am visat pe Horea. Ei, care Horea?! Vasile Ursu Nicola, cel care alături de Cloșca și Crișan a pornit răscoala țăranilor din 1784.

Trei creste de munte sub formă de piramidă, lipite una de alta și pe cea din mijloc se vedea sculptat la dimensiuni imense , capul semeț al lui Horea. Atitudinea lui care emana atâta putere, forță, încredere și demnitate, m-a făcut să mă opresc din zbor și să-l privesc cu admirație pentru câteva secunde. Ceva gen “Monumentul Național Muntele Rushmore” .

Apoi mi-am continuat zborul lin și-am început să explorez niște catacombe misterioase…

 

Niciodată nu mi-a plăcut istoria, și asta din cauza profei de istorie din perioada gimnaziului. O profă’ care își bătea elevii la cap atât la propriu cât și la figurat. Personal, avea o altă problemă cu mine, nu pentru că nu aș fi învățat la materia ei. Să povestesc un pic:

Cum se făcea, că avea o bucățică de pământ , cred că de cam 4 metri lățime , din care doar 2 metri erau ai ei și restul ai altcuiva. Limba asta de pământ era așezată fix între 2 case, una fiind a profului de mate’ – cu care m-am înțeles extraordinar de bine și cealaltă casă era cea în care locuiam eu cu familia mea.

Ei, bine, toate bune și frumoase până la momentul în care se nimerea ca vreo zburătoare din curtea noastră să treacă granița taman în grădinuța ei cu porumb, și alte verdețuri. S-a mai întâmplat câteodată, ca unul dintre porcii noștri să jime pe sub gard și să dea atacul la verdeață, exact când venea ea de la școală. Că frecventa cu mult mai des grădina decât școala. Când pleca la școală -vizita grădina, când se întorcea de la școală – din nou; își trimitea iscoadele(soțul și cei 2 copii) să verifice terenul de mai multe ori pe zi. Cred că făcuse o pasiune pentru bucata aia de pământ pe care nu vroia s-o înstrăineze sub nicio formă nici nouă și nici altcuiva. Măcar de era un pământ bun de lucru , o înțelegeam poate, dar săracu’ pământ era umbrit de case și pe-o parte și pe alta iar la mijloc făcuseră o potecă pe rol de despărțitor între cele 2 petecuțe. Câtă răutate, domn’le!

 

Și aici vroiam să ajung: la răutate!

 

“La ora opt şi jumătate, în ziua de 28 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost duşi la locul execuţiei, fiecare fiind transportat pe câte un car şi însoţit de câte un preot ortodox. Erau escortaţi de un escadron de husari din regimentul de Toscana, în ţinută de paradă, de trei sute de infanterişti din regimentul Orosz, la care se adăuga un număr neprecizat de haiduci (oameni ai administraţiei de stat). Mulţimea ţăranilor adunată pentru asistarea la execuţie trebuie să fi depăşit cinci mii de persoane, la care se adaugă populaţia oraşului venită să vadă supliciul, şi funcţionarii şi nobilimea.

Locul de execuţie era pregătit la sud de cetatea Alba Iulia, spre Partoş, pe un mic deal de deasupra viilor.

Husarii şi infanteriştii au făcut un careu în jurul eşafodului, iar sentinţa a fost citită în faţa mulţimii de Friedrich Freiherr von Eckhard, membru al comisiei de anchetă, în limbile maghiară, germană şi română.

Horea şi Cloşca au fost luaţi de călăul oraşului Alba Iulia, Grancea Rokoczi, şi de ucenicii acestuia. Primul a fost legat de patul de lemn, special, în formă de X, Cloşca. Execuţia lui a ţinut aproape o oră, el primind aproximativ douăzeci de lovituri de roată, după care a murit în urma acestei torturi. În acest timp Horea a fost ţinut de ajutoarele călăului, ca să asiste la execuţia tovarăşului său. Cadavrul lui Cloşca a fost dat la o parte şi în locul acestuia a fost legat Horea. Execuţia lui a ţinut mai puţin, după ce a primit câteva lovituri care i-au frânt picioarele, la ordinul lui Friedrich Eckhard, călăul i-a aplicat totuşi lovitura de graţie peste piept. După moartea lui Horea, trupul său şi a lui Cloşca au fost tăiate în bucăţi, iar inimile şi intestinele îngropate la locul execuţiei. Nu se ştie unde au fost trimise părţile trupurilor lor.

Părţi din trupurile lui Horea şi Cloşca au fost expuse de autorităţile austriece în diferite locuri publice din satele din Transilvania, drept avertisment pentru iobagii români. Tradiţia populară spune că mâna dreaptă a lui Horea a fost expusă la Ţebea, judeţul Hunedoara, mai apoi ea fiind îngropată sub Gorunul lui Horea.” ( fragment preluat din http://enciclopediaromaniei.ro)

Ganduri Cuantice, Reflectii, Vise

Astăzi mi-am permis să mai lenevesc un pic. Și mi-a plăcut

perfect dayCât de bine e să mai lenevești un pic în pat, pe o așa vreme, într-o zi de marți…

Să stai la căldură, în cuibarul tău și să privești pe geam cum ninge… și liniște și muzică lină, abur de cafea și gânduri alungate…

Am atâtea de făcut azi, gândesc iar!

Sorb din cafea…mmmmm, e bună….
Mă uit la fulgi cum se adună
pe câmpuri albe, lin și calm…
Și azi e marți iar eu zâmbesc 🙂
Și gata, acum chiar trebuie să mă trezesc!

Și când trăim : când visăm sau când ne trezim ?!

Ganduri Cuantice, Psy, Vise

Sincronicități și vise. Nu mai cred în coincidențe sau întâmplări

insecte, gandacPentru că tot am amintit de un vis recent(cel cu insecte), să spun și continuarea mirării mele.

Cam la aproximativ o oră după ce mi-am făcut trezirea, m-am pus să revăd un film – serialul Star Trek: Voyager .

Dintre toate episoadele posibile (și-s multe, nu glumă)  trebuia să-l urmăresc pe ăla în care subiectul principal erau niște…. da, niște insecte:)

Nu, că nu-i deajuns un singur exemplu!

Când întru la baie, ce văd pe lângă cadă?

Da, desigur: furnici ,  tot insecte și astea!

Hihi, de 3 ori insecte, ceva mai “tare” decât cărăbușul lui Jung !