Browsing Category

Carti

Carti, Citate, Cultura, Poezii, Recomand

Informație, Cunoaștere, Conștiință și Drumul către Evoluție!

information,knowledge,conscience,evolution,humanity,books,people,existence,mentality

Vreau să-mi rezolv acum problema
care demult m-a chinuit
și năucit privesc dilema
că unghiul nu mi l-am găsit!(23.08.2019)

 

Un fel de epigramă proaspăt ieșită, imediat după ce am citit asta: “să precizez unghiul prin care vreau să privesc problema”- fragment din cartea “Dumnezeu și Golem SA” de Norbert Wiener

”Momentul actual ar trebui să fie acela al tendinţei spre cunoaştere şi cultură (cu înţelesul ei total) pentru întreaga populaţie”, pentru fiecare zonă locală, geografică sau virtuală, pentru instituţiile societăţii, aceasta fiind calea sigură pentru progres economic, sustenabilitate a societăţii, dar şi pentru a face faţă viitorului care ascultă de tendinţe fundamentale care ţin de natura existenţei însăşi.
Este foarte important să cunoaştem istoria noastră, a oamenilor, în general, dar şi a românilor.
A cunoaşte istoria ţării tale şi a omenirii prin toate mijloacele pe care le poateoferi societatea în era informaţiei, a cunoaşte cultura arheologică, cultura trecutului îndepărtat sau apropiat este deosebit de important pentru specia umană, dar la fel de important este de a fi şi în cultura prezentă, care, pe de o parte reia altfel cultura de până acum (prin mijloacele tehnologiei informaţiei) şi, pe de altă parte, generează noi forme de cultură clădind o punte între trecut şi viitor. “

– fragmente de prin ce am găsit și eu online din gândirea lui Mihai Drăgănescu, (fost președinte al Academiei Române) privind problemele culturii, ştiinţei şi societății, actuale dar şi pentru viitor.

“Omul este o fiinţă cu comportament biologic, cultural şi spiritual. Este importantă această subliniere deoarece specia robo sapiens care apare sub ochii noştri (fie sub forma de roboţi inteligenţi, fie numai ca agenţi software), datorită evoluţiei care continuă tehnologic evoluţia biologică de până acum, această specie, fără a avea comportament biologic, va cunoaşte totuşi un comportament cultural. Mai mult, dacă robo sapiens va trece de la inteligenţă artificială la conştiinţă artificială, atunci robo sapiens conştient va avea şi o viaţă spirituală. Asemenea evenimente se vor petrece în secolul XXI. Ce vor deveni omul, societatea, cultura şi conştiinţa în asemenea condiţii?”

Pornisem de la ideea amuzantului meu slogan: ” Nu umbla cu bot de rață, pune mâna și învață! “ , de a încerca să demonstrez cât de important este ca viitoarea generație să conștientizeze criza morală și vechea mentalitate în care se zbat fără niciun rezultat vizibil, să înțeleagă că a învăța este primordial, că avem nevoie de cultură, moralitate și identitate, spiritualitate mai mult ca niciodată, azi!

Și uite așa, din instinct, “am scrolat” una alta până am dat de niște articole ale lui Mihai Drăgănescu, în care m-am regăsit și mi-au plăcut pentru că se asemănau izbitor de mult cu ceea ce gândisem și noi(noi=eu și Robert) și nu în ultimul rând,  cu ideologia filmului “Battlestar Galactica” , pe care-l recomand ca și “obiect de studiu”!

M-am gândit la cât timp mi-a luat mie, personal ca să ajung la o asemenea mentalitate, prin ce chinuri și cât “timp pierdut” cu căutatul unor cărți și filme care să mă inspire și să mă motiveze să caut neîncetat informația. Dar dacă ar există “cineva” care să ne îndrume, care să ne ajute să vedem acele adevăruri pe care le căutăm cu atâta interes?

Există un ocean de informație în ziua de azi,  o apă imensă în care dacă vrei să intrii trebuie neapărat să știi să înoți, altfel riști să te îneci de cum ai depășit un alt nivel! Deci, avem nevoie antrenori/îndrumători!

Unul dintre marile mele necazuri este că aproape toți “antrenorii” mei sunt deja morți. Și să amintesc de câțiva dintre ei, pe care îi admir în continuare:

list,lista,book,people,writers,human

Mihai Eminescu

Constantin Radulescu-Motru

Nicolae Iorga

Mircea Eliade

Eugen Ionescu

Emil Cioran

Petru Cretia

Ioan Petru Culianu

George Pruteanu

Panait Istrati

Octavian Paler

Nikola Tesla

Carl Gustav Jung

Charles Dickens

Fyodor Mikhailovich Dostoevsky

Giovani Papini

Isaac Asimov

George Orwell

Confucius

si ca filme:

Star Trek:

  • The Next Generation
  • Deep Space Nine
  • Voyager(1995-2001)

Battlestar Galactica(2004 TV series)

Și lista continuă, dar ezit s-o fac publică în totalitate, nu din motive egoiste sau din teama de a nu mă lăsa total descoperită ci, pentru că nu este o lista definitivă atâta vreme cât nu mă opresc din a cerceta/citi!

“Într-o civilizaţie impulsiile primitive se domolesc prin cultură” – Grigore T. Popa” Important însă la Grigore Popa este accentul pe care îl pune pe educaţia morală, cu alte cuvinte pe rolul şcolii şi al mediului social asupra comportamentului moral.”
La noi, se încearcă combaterea corupţiei, în loc de a combate mai întâi rădăcina corupţiei care este imoralitatea.

Grigore Popa recomandă cu convingere o educaţie bazată pe cunoaştere pentru a creşte puterea de dominare a scoarţei cerebrale. El este convins că în acest mod se va dezvolta şi moralitatea omului.

Mai “spicuim” oleacă și din  Kierkegaard(“cu cât mai multă Conștiința , cu atât mai mult sine”) care zicea că omul simte o nevoie acută de sprijin pentru că și-a pierdut centrul, e debusolat și suferă de un puternic sentiment de dezorientare psihologică și spirituală! Că omul și-a pierdut credință în demnitate și umanitate!

Să fim atenți la cine/ce/cum ne influențează gândirea, mentalitatea.

„Eu pot să conving pe oricine de orice dacă îi repet destul de des şi dacă subiectul nu are nici o sursă de informaţie”.
Izolarea individului de orice influenţă  exterioară duce la pierderea cu timpul a programelor de referinţă formate prin educaţie şi cultură. Izolat, înspăimântat, cu o securitate personală ameninţată, el se trezeşte deodată cu o conştiență golită, sărăcită,  dezorientată, gata să accepte de acum alte criterii de referinţă, alte idei, alte  norme de conduită, străine de tot ceea ce raţionase până atunci” – Prof. Dumitru Constantin Dulcan

Peace&Love și cu drag să evoluăm !

 

 

Carti, Cultura, Notite, Recomand

Povestea “Tâlharul boierit” , de Alexandru Mitru

alexandru mitru,povesti,pacala,tandala,boier,primar,talhar,cow,mayor,thief

“Lupul își schimbă părul, dar năravul ba… Că năravul din fire n-are lecuire!”

Un tîlhar mare făcuse ce făcuse, nu ştim unde, dar ajunsese mai mare într-un sat, staroste sau, cum s-ar spune astăzi, primar. Putea astfel să fure mai în voie. Şi gîndul lui, întreaga zi, doar la furat, ca al beţivului la crîşmă. Ba, ca să-i meargă mai din plin, tocmeşte şi o slugă.

Pe cine să-l tocmească? Pe Tîndală, care plecase şi el prin lume să-l caute pe Păcală. Încheie cu el zapis, cum se obişnuia pe vremurile acelea. Zapis pe-un an, să-i împlinească orice poruncă fără cîrteală. Cheamă apoi stăpînul sluga şi-i spune cu glas aspru:
— Mergem deseară să căutăm o vacă, pe care am pierdut-o mai de mult. Mi-a găsit-o cutare, dar nu mi-a mai dat-o-napoi.

— Mergem, stăpîne. Ce putea să spună sluga? Că zapisul e zapis. Pricepe însă Tîndală la ce stăpîn e slugă. Şi hoţ şi mincinos.

— Eu am s-o iau, hotărăşte stăpînul; dar tu să stai şi să pîndeşti, să nu-mi vie vreo primejdie de cine ştie unde. Spre seară — seară înnourată de toamnă, cu burniţă — pornesc amîndoi, cu fereală, prin sat.

Intră tîlharul în staulul unui om. Îi fură vaca. Vine cu ea afară şi o ascunde într-un aluniş, dintr-o pădure, ce-o avea nu prea departe de satul unde se găseau. O leagă de-un copac şi o lasă-acolo, cu gîndul că-n ziua următoare s-o taie şi s-o vîndă cu preţ bun, la tîrg. A doua zi, ţăranul păgubaş umbla prin sat. Avea nouă copii, sărmanul. Cu laptele de la vacă îi ţinea. Se căina. Îşi smulgea părul de amar:

— Vai mie şi vai mie! Tîndală, ce să facă? Auzea omul cum se jeluia. Iese afară din ograda unde trebăluia. Iese afară şi face pe prostul:

— Dec, măi ţărane, că n-oi vrea să spui că ţi-a furat stăpînul nostru vaca, şi c-a ascuns-o în alunişul din pădure! Dec, măi ţărane! Si-i face omului un semn cu ochiul. Pricepe omul vorba lui Tîndală, fuge-n pădure, găseşte vaca-n aluniş şi şi-o aduce acasă.

Se-ncruntă hoţul la Tîndală:
— Netot ce eşti! Bătut în cap… M-ai dat de gol cu neghiobia ta.
— Dec, măi stăpîne! îi răspunde Tîndală, cum avea obiceiul. De ce nu mă înveţi cînd să grăiesc şi cînd să tac? Vorbesc şi eu precum mă taie capul. Da’ m-oi sili să mă deştept pe lîngă dumneatale.

— Să ştii, mai glăsuieşte încruntat stăpînul că, de se întîmplă încă o dată, eu te omor. Şi te-arunc în fîntînă.
— Să nu faci una ca asta, bre stăpîne! se roagă umilit Tîndală. Că te-oi sluji după poruncă!
— Am să te văd. Şi să te pregăteşti. La noapte ne ducem la tîrlă, unde îşi ţin sătenii oile. Cerul e tot înnourat. Înseamnă că ne merge bine.
— Stăpîne, da’ la tîrlă-i un cîine rău! încearcă sluga să-l sperie pe hoţul de stăpîn.
— Nu-ţi fie teamă! îi răspunde acesta. L-am omorît eu azi de-amiază. I-am dat drăcariţă în pîine.

Vine şi noaptea. Noapte-ntunecată şi fără lună, fără de nici o stea. Iată-i pe amîndoi în drum spre tîrlă. Ajung acolo. Tîrla fară cîine. Şi că era fără de cîine tîrla o simţise si-un lup.

povesti,mitru,pacala,tandala,old stories, fairy tales,books,carti

Intrase lupul în mijlocul tîrlei. Rupsese nişte miei. Se pregătea să-i sfîşie pe alţii. Era întuneric beznă. Tîndală are însă nişte ochi ca de pisică. Şi vede lupul. Cum îl vede, îi şopteşte stăpî-nului:

— Asculţi?
— Ce s-ascult, măi ?

Tîndală, în gîndul lui, îşi spune: „A venit vremea să-i fac de petrecanie tîlharului!”
Da’ cu glas tare îi rosteşte:

— Stăpîne, lasă-le, zău, păcatului de oi. Văz un mînz colo-n fundul tîrlei. Să-l prin-dem. Are preţ bun.
— Să-l prindem! se bucură tîlharul.
— Eu mă duc mai la deal — vorbeşte încetişor Tîndală — şi gonesc mînzul. Iar dumneata să-i ieşi în cale, gata să-l prinzi în braţe. Şi să-l luăm.

— Aşa fac, măi!
Zis şi făcut. Se suie grabnic sluga pe-un deal. Şi începe să dea cu bota în trunchiuri de copaci, să ţipe:
— Huo!… Huo!… Huo!… Huo!…
Lupul se sperie şi-o ia la goană. Stăpînul îl aşteaptă. Cînd se repede lupul, acesta: ţuşt, în faţă. Îl prinde drept în braţe. Pe urmă… Cred că nu mai e nevoie să povestesc ce s-a întîmplat cu primarul şi lupul

Care pe care s-a mîncat. Vă daţi şi voi cu socoteala!
Atîta vă pot încredinţa că: din noaptea aceea, satul a scăpat de tîlhar…

 

Carti, Cultura, Recomand

Povestea ” Fata babei și fata moșneagului ” de Ion Creangă , convertită la modernism

carti,povesti,story,books,old story,basme

“Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului.

Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei.

Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea. Ș-apoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau.

Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.”

Când se duceau amândouă fetele în club, seara, fata moșneagului nu se încurca cu una-cu două, ci turna pe gât câte-o tejghea plină de shoturi într-o noapte, pe când fata babei deabia țuicănea și ea dintr-un pahar toată noaptea.

Apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârleaz și-i zicea fetei moșului să-și ciuruie ea fustele mai întâi că va sări și ea… și dusă se făcea.

“Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră vițeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste.

Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău… că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de la casă;

Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uită în coarnele ei, și ce-i spunea ea, sfânt era.” Fiind foarte amărât de câte-i spunea baba, chemă fata și-i zise:

– Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculți, că ești rea de gură și înnărăvită și că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu… c-o fi Anglia, Italia, Germania, vezi și tu cum au mai făcut și altele.

Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!… dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni sau Fifty Shades îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi.

Atunci, biata fată, necăjită și cu lacrimi în ochi, plecă de acasă în lumea largă.

Și merse ea cât merse pe-un drum, până ce, din întâmplare, îi ieși înainte un Computer, prăfuit, murdar și neîngrijit. Și cum văzu pe fată, îi zise:

– Fată frumoasă și harnică, fie-ți milă de mine și mă grijește, că ți-oi prinde și eu bine vrodată!

Atunci, fetei i se făcu milă și luând computerul în brațe, se apucă de videochat.

– Ciao bella, fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă, că ți-oi prinde și eu bine vrodată! aude ea, din nou, o voce tremurândă a unui biet Moș, așezat ca un sfânt lângă   Fontana.

După ceva vreme, plecă mai departe și iaca ce vede în depărtare: un păr încâlcit și năclăit de parcă ziceai că e cățaua lu’ nea Ion din vale. Așa i se făcu milă de sosia lui Bob Marley, că-l și ajută să-și aranjeze claia de păr fumegândă.

Apoi se mai  întâlni și cu un Pește frumos și deștept, pe care îl ajută să-și găsească balta.

Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci. Dar nu-și pierdu nădejdea și merse tot înainte până ce dădu de un cartier frumos, luminat cu felinare  roșii, cu vitrine mari și curate în care se oglindeau niște păpuși care păreau adevărate.

amsterdam,red,free,erotic,moulin rouge

Când se-apropie de o vitrină ca să se dumirească mai bine, numai iaca, o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zise:

-Da’, ce cauți prin aceste locuri, copilă și cine ești?

-Cine să fiu mătușă… Ia, o fată săracă din România, pot zice; numai Cel-de-Sus știe câte-am tras și câte-am îndurat până am nimerit aici, la casa dumitale.

Stăpân caut și umblând din loc în loc, m-am rătăcit, așa că rogu-te, fie-ți milă și sălășuiește-mă și pe mine în astă noapte.

-Sărmana fată! zise bătrâna. Ai nimerit tocmai în  Olanda, iar aici e Amsterdamul. Dar slujește tu la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea.

– Bine măicuță, dar nu știu ce trebi am să fac!

-Ia să-mi lăi copilașii, care dorm acum, și să-i hrănești dis-de dimineață , până mă întorc eu de la biserică.

După cum plecă bătrâna, fata se și apucă de treabă, mai întâi se aranjă oleacă, se diretică și ieșii afară ca să-i strige pe copii.

-Copii, copii, copii! Veniți la mama sa vă lăie!

Și când se uita fata, ce să vadă? Strada se umplu cu tot soiul de jivine mici și mari, albe , galbene și negre; unele cu chelie și burta umflată, altele cu păr lung și barbă de căpcăun, unele zbârcite și învechite de timp, alcool și diverse fumuri, altele atât de scârboase încât ți se făcea rău numai când te uitai la ele.

Însă, tare în credință și cu nădejdea la D-zeu, fata nu se sperie, ci le ia pe câte una și le lăie și le îngrijește cât nu se poate mai bine.

Când a venit baba de la biserică și a văzut că toate trebile au fost bine făcute, s-a umplut de bucurie și i-a zis fetei să se suie în pod și să-și aleagă de acolo o ladă, care-a vrea ea și să și-o ia ca drept simbrie.

Zis și făcut, fata își alese lada cea mai veche și urâtă, pentru că știa ea ce știa.

Misiunea fu îndeplinită și cu ceva parale în buzunar, fata se hotărî să se întoarcă la casa părintească, tot pe drumul pe unde venise.

Când, pe drum, iaca și Peștele o aștepta cu o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, în semn de mulțumire.

Apoi, merse mai departe și dădu de sosia lui Bob Marley. Își aplecă dredurile către ea și-i zise să-și ia de acolo câte cuie îi poftește inima.

Mai departe, ajunse și la Fontana, unde fu răsplătită cu toată averea moșului pe care-l îngrijise, lăsată prin testament după moartea acestuia.

În final, ajunse și în țară, iar Computerul grijit de dânsa o aștepta cu un  card plin , cu pin cu tot.

Mulțumită de atâta răsplată, fata îl luă și plecă acasă, cu mult mai vioaie.

comoara,bogatii,treasure,bijuterii,gold,aur,diamante,diamond,greed

Văzând atâtea bogății și averi la fata moșului, baba a rămas opărită și nu știa ce să mai facă de ciudă. Fata babei și-a luat inima în dinți și a zis:

-Las’ ,mama, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc și eu mai multe!

Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. Merge și ea cât merge , tot pe acest drum, pe unde fusese fata moșului; se întâlnește și ea cu Computerul, cu Sosia lui Bob Marley, Mosu de la Fontana, cu Peștele; dar ea le răspundea cu ciudă și bătaie de joc:

-Da’ cum nu?! Că nu mi-oi feșteli eu mânuțele tătucuței și a mămucuței! Că eu sunt o fată inteligență, deșteaptă și frumoasă, nu vedeți?! Eu vreau să devin o fată independentă și liberă, nu mă pretez eu la așa munci și scârboșenii! Să vă fie rușine!

O lăsară în pace și-și văzu de drum până ajunse la vitrinele roșiatice din Amsterdam. Dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește.

În loc să facă și ea cum a făcut fata moșului cu copiii, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și durere.

Apoi s-a urcat și ea în pod să-și aleagă o ladă care-i place și o tuli îndărăt către casa părintească și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu-i fure careva lada.

Și când ajunge la Computer, frumoase bijuterii din aur, bitcoini, diamante strălucitoare și teancuri de euroi și dolari stăteau așezate pe dânsul.

Dar când dădu să se apropie ca să ia dintr-ânsele, veni repede Peștele care-o arse iute și iaca, nu mai putu să mai  ia nimic.

În sfârșit, după atâta chin și suferință, ajunge acasă la mă-sa dar și aici nu le-a ticnit bogăția.

Căci, deschizând cu nerăbdare lada, văzu o mulțime de balauri și dragoni pictați pe interiorul capacului , iar în goliciunea ei, undeva mai jos, stătea gravat cu litere mari:

Made în China” !!!

Și uite așa, fata moșului a rămas liniștită și aranjată pe viață , ca femeie de afaceri respectabilă și de succes, cu nenumărate bogății, case luxoase și mașini bengoase .

Pe când, fata babei a trebuit să se milogească la niște cămătari de un împrumut mare de bani, pe care l-a cheltuit pe haine frumoase, operații estetice, silicoane prin sâni și coapse, unghiuțe, genuțe și alte falsuri gen , cu scopul de a pune  și ea mâna pe  un moș bogat.

 

 

The End!

 

 

 

Carti, Cultura, Ganduri Cuantice, Notite, Recomand, Reflectii

Incredibila asemănare dintre Calul Troian și Catedrala Mântuirii Neamului, m-a lăsat mască!

cal troian,horse,troia,homer

Orbiți de strălucirea unui nou șiretlic , ne dăm foc singuri la  zdrențuroasele aripi care ne-au mai rămas!

Să ne reîntoarcem la Homer, la ale lui poeme eroice “Iliada” și “Odiseea” .

“Trecuseră aproape zece ani, muriseră cei mai de seamă luptători din ambele tabere, dar războiul pentru frumoasă şi bogată cetate Troia nu se mai sfârşea…
Văzând Ulise că nici după zece ani aheii nu izbutiseră să treacă de zidurile Troiei, născoci un vicleşug.
Puse meşteri pricepuţi să întocmească un cal uriaş de lemn, apoi îl umplu cu soldaţi şi îl lăsă noaptea la porţile cetăţii.
În zori, aheii se prefăcură că se întorc la ei acasă, dădură foc corturilor, se urcară pe corăbii şi plecară de la ţărm.
Troienii băgară calul în cetate şi se puseră pe băut, bucuroşi că au scăpat de urgia războiului. Pe când zăceau beţi, noaptea, un grec furişat dinainte în cetate deschise uşa tăinuită din burta calului.
Oştenii ahei săriră afară şi deschiseră porţile cetăţii, pe care intrară oştile plecate cu corăbiile şi revenite la ţărm.
În noaptea aceea Troia fu arsă până în temelii, iar troienii care scăpară de la moarte deveniră sclavi.”

Nu trebuie decât să citești, să urmărești firul acțiunii, intriga și-apoi să-ți faci o părere personală.

catedrala mantuirii neamului, biserica,romania

Oricine poate să facă o analiză simplă își va da seama de câte asemănări există între acele “povestioare”  și realitatea noastră , de azi, în România.

O bombă cu telecomandă, dar cine are acces la buton și când va exploda, numai “al de sus” o știe!

Să învățăm să gândim , e singura noastră apărare!

Exercițiu de gândire :

Se dau două proverbe românești. Citiți-le cu atenție și apoi reflectați!

  •  “cainii latra, ursul trece.”
  •  “Nu toţi cei care latră sunt câini, şi nici toţi cei care vorbesc, oameni.”

 

Peace&Love, oameni buni… gândiți!

Carti, Cultura, Notite, Recomand, Reflectii

Citești și te îngrozești! Coincidențe, adevăr sau prostii?!

power,world,putere,greed,lume,popor,pamant,earth

Pun aici câteva fragmente , care mie mi-au părut a fi destul de interesante, din cartea : “Protocoalele Înțelepților Sionului” – în traducerea lui Ioan Moța.

“Fiecare întâmplare şi faptă are şi ea un adevăr: deprinde-te a-l culege.” (Nicolae Iorga)

Și nu pentru că aș vrea să fac vreo propagandă antisemită ci, pentru că simt că adevărul e pe undeva la mijloc.

“Pentru a nimici industria creştinilor vom mări speculaţia, gustul luxului, al acelui lux inutil care înghite totul.

“Vom face să se mărească salariile, care totuşi nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom face să apară în acelaşi timp şi o scumpire a bunurilor de primă necesitate, datorită (vom spune noi) decăderii agriculturii şi a crescătorilor de vite.”

greed,power,money,putere,lacomie,bani,stapan

Și aici știm cu toții despre scumpirea de ouă, treaba cu porcii și chiar a grâului.

“Mai mult chiar, vom submina cu dibăcie şi în profunzime temeliile producţiei, obişnuind pe muncitori cu anarhia şi cu băuturile spirtoase, în vreme ce vom lua toate măsurile cu putinţă pentru a îndepărta de pe pământurile şi întreprinderile lor pe creştinii inteligenţi.”

“Am înşelat, demoralizat, năucit şi corupt tineretul creştin printr-o educaţie greoaie şi inutilă bazată peînvăţăminte şi teorii pe care noi demult le ştim că sunt false, fiind născocite şi răspândite chiar de către noi.”

O știm prea bine cu toții, ceea ce se întâmplă cu școlile din ziua de azi, cât de drag le mai e tinerilor la școală.

“…noi avem, în ţările din Occident, o armă atât de îngrozitoare, încât chiar şi cele mai îndrăzneţe suflete vor tremura înaintea ei: metrourile, care vor fi introduse până atunci în toate capitalele, care împreună cu tunelele lor vor fi folosite de noi pentru a azvârli astfel în aer toate organizaţiile şi toate sediile duşmanilor noştri din toate ţările lumii.”

world,popor,stat,natiune,lume

“…guvernele şi popoarele nu văd decât aparenţa, înfăţişarea de la suprafaţă a lucrurilor. Cum ar putea ele să descurce înţelesul ascuns al lucrurilor şi situaţiilor când reprezentanţii lor se gândesc mai mult la petreceri înainte de orice? Este foarte important pentru politica noastră să cunoaştem acest amănunt. Ne va fi de folos când vom trece la discuţia diviziunii puterii, a libertăţii cuvântului, a presei, a libertăţii de conştiinţă, a dreptului de asociere, a egalităţii înaintea legii, a inviolabilităţii proprietăţii şi a locuinţei, a impozitului şi, în sfârşit, la discuţia retrospectivă a legilor.”

“Poporul credul şi prost are o deosebită şi o mare stimă pentru geniile politice şi răspunde tuturor actelor de violenţă ale acestora prin cuvinte: “E ticălos, grozav de ticălos, dar cât de dibaci! Iată aici este numai un joc abil, dar cât de viclean este jucat, cât este de obraznic!”

Da, știm… drag ne-a fost să cunoaștem…

“Noi socotim că este necesar să atragem toate naţiunile la zidirea unui noi edificiu fundamental al cărui plan îl avem acum gata. Iată de ce trebuie ca, înainte de toate, să dăm dovadă de această îndrăzneală şi de această putere a minţii care, prin persoana influentă a actorilor noştri, va sfărâma în scurt timp toate piedicile din calea noastră. Când undeva vom fi dat, atunci când este cazul, lovitura noastră de Stat, vom spune şi vom repeta popoarelor: “totul merge îngrozitor de rău, toţi au suferit mai mult decât poate răbda un om. Noi vom îndepărta acum pricinile suferinţelor voastre, adică naţionalităţile, graniţele şi diversitatea banilor. Bineînţeles că sunteţi liberi de a ne jura sau nu credinţă, însă puteţi voi oare face aceasta pe bunădreptate, dacă o faceţi înainte de a fi văzut ceea ce vă oferim noi?” Atunci ei ne vor slăvi şi ne vor purta întriumf într-o însufleţire înnebunită de nădejdi. Votul public, din care am făcut arma ridicării noastre la putereşi cu care i-am obişnuit pe oameni prin diferite uniuni şi tovărăşii (până şi unităţile cele mai mici ale membrilor omenirii), îşi va juca o ultimă dată rolul, pentru a exprima dorinţa întregii omeniri de a necunoaşte mai de aproape înainte de a ne judeca.”

Știe careva, am auzit pe undeva de construirea unui super edificiu în România?  Catedrala Mântuirii Neamului, cumva?!

catedrala mantuirii neamului,chatedral,church,biserica,romania

“Dacă stricăm complet o anumită parte a maşinii Statului, aceasta va cădea bolnavă, şi la fel ca în cazul corpului omenesc mai devreme sau mai târziu Statul va muri.”

“Din liberalism s-au născut guvernele constituţionale care au înlocuit, pe seama credulităţii creştinilor, autocraţia salvatoare cu Constituţia care, după cum ştiţi, nu este altceva decât o şcoală de discordii, de neînţelegeri, de discuţii, de deosebiri de vederi şi de frământări sterpeale partidelor. Într-un cuvânt aceasta este şcoala a tot ce face ca un Stat să îşi piardă individualitatea şi personalitatea. Atât tribuna cât şi presa a condamnat pe conducători la inactivitate şi la slăbiciune. Ea a făcut astfel din ei nişte elemente puţin necesare, nefolositoare. Prin aceasta se explică uşurinţa cu care se va realiza răsturnarea lor. Epoca republicană a devenit atunci posibilă, fiindcă am înlocuit pe guvernator cu o caricatură a guvernului, cu un preşedinte luat din mulţime, din mijlocul creaturilor noastre, al sclavilor noştri. Aici seaflă fundamentul minei săpate de către noi sub poporul creştinilor, sau mai bine zis sub popoarele creştinilor.

Vreun STrump, o Veorică, ceva?!

“…trebuie să tulburăm în asemenea mod neîntrerupt, în toate ţările, legăturile dintre popor şi guvern pentru a ajunge să obosim întreaga lume prin dezbinare, duşmănie, ură şi chiar prin martiraj, foamete, răspândirea bolilor, pentru ca creştinii să nu vadă altă scăpare decât aceea de a recurge la suveranitatea noastră absolută şi întreagă.”

party,petrecere,drink,alcool,bautura

“…îi vom opri eficient de la gândire prin petreceri şi sport, prin jocuri, prin desfătări vicioase, prin înlănţuiri de patimi şi prin case de toleranţă publice. Îndată vom pune apoi prin presă concursuri banale de arte şi tot felul de sporturi. Aceste preocupări de masă vor îndepărta pentru totdeauna spiritele de la chestiunile elevate unde am avea mult de luptat cu ele. Oamenii, dezobişnuindu-se din ce în ce mai mult să gândească spontan şi independent numai prin ei înşişi vor ajunge să vorbească datorită propagandei noastre tocmai aşa cum gândim noi. Datorită superficialităţii şi a lenii lor de a gândi noi vom fi singurii care vom da impulsuri şi îndrumări cugetării.”

Ooo, daa…party, party!

“Vom șterge din memoria umanităţii toate informaţiile referitoare la faptele secolelor trecute care nu ne avantajează.
Tot atunci vom face astfel încât vom desfiinţa în întregime orice formă de învăţământ liber.
Sistemul de reprimare sistematică a gândirii binefăcătoare, creatoare, libere este de pe acum în vigoare în cadrul sistemului educaţional bazat din ce în ce mai mult pe folosirea persuasivă a imaginilor care va trebui să transforme cât mai repede oamenii în nişte animale supuse.”

education,educatie,confuzie,dezbinare

“Printr-o educaţie împănată de principii şi teorii aberante, pe care noi le considerăm ca fiind false, dar pe care chiar noi le-aminspirat, am izbutit să rătăcim aproape în totalitate tineretul creştin şi am ajuns să-l prostim şi să-l demoralizăm”. “Petreceri abrutizante cu mult alcool şi droguri, jocuri de noroc, localuri de dans care stresează şi tulbură mintea, mode paranoice fără gust, briliante false – toate acestea şi multe altele, care”înfloresc” năucind puţina minte ce a mai rămas la unii exercită o presiune insidioasă nevăzută asupra poporului şi totodată înghit aproape toate sursele de venituri.”

 

Este exact ceea ce se întâmplă în ziua de azi. Iar cartea nu este scrisă de ieri. Ar trebui să ne dea de gândit. Dacă mai aveți timp și poftă de cugetări , dacă nu – sunt alții care o fac deja pentru toți.

Vă mai recomand să citiți și “România ca o pradă” , de Radu Theodoru.

 

Peace&Love, citiți și cugetați!

Carti, Citate, Cultura, Recomand

Ce citesc azi: “Gog” de Giovanni Papini

gog,giovanni,papini,milionar,extravagant,goggins

Îl avem și noi pe “Gogu” , varianta românească, dar nu se compară cu “Gog” al lui Papini.

Dacă Gogu, al nostru, e văzut ca și un personaj prost și bătut în cap, ei bine, Gog se află la polul opus – un milionar excentric și capricios.

„Adevăratul său nume era, se pare, Goggins, dar din tinereţe i se spusese totdeauna Gog şi acest diminutiv îi plăcu, pentru că îl înconjura cu un fel de aureolă biblică şi fabuloasă: Gog, rege în Magog.”

“Până acum, eu am fost sclavul banului; de acum înainte, banul trebuie să fie servitorul meu.  Nu vreau să aştept, cum fac semenii mei, să cad în mintea copiilor, spre a descoperi lumea şi a mă bucura de viaţă.”

Un buchet de povestioare care mai de care, unele mai năstrușnice, altele chiar profetice, care ascund subtil și cu  măiestrie  adevăruri mari, de actualitate și în ziua de azi.

“Religia nouă şi definitivă, pe care eu o propun oamenilor, este Egolatria. Fiecare se va adora  pe sine. Fiecare va avea Dumnezeul său personal: pe sine însuşi.”

„Gloria e un certificat de neputinţă. Şi mai mult, e o închisoare. Vrei sau nu, eşti supus unei supravegheri speciale. Nu poţi închiria o casă sau intra într-o cafenea sau pleca într-o călătorie, fără ca mii de persoane să nu ştie imediat, să nu prevestească imediat, să nu tipărească. Ceea ce e mai rău, e că celebritatea te dă pe mâna hoţilor cinstiţi. Toţi vor ceva, toţi pretind ceva, toţi îţi iau în mod efectiv ceva. Dintr-o sută de scrisori pe care le primesc, cel puţin nouăzeci sunt scrise pentru a cerşi.”   („O vizită la Knut Hamsun”)

“Luna aceasta am cumpărat o Republică. Capriciu costisitor și care nu va avea urmări. E o dorință pe care o aveam de mult timp și am vrut să mă scap de ea. A fi stăpân al unei țări îmi închipuiam că-mi va da mai multe satisfacții” (“Cumpărarea Republicii”).

„Am încercat opiul: mă face idiot. Toate alcoolurile mă transformă într-un nebun respingător. Cocaina: abrutizează şi scurtează viaţa. Haşişul şi eterul sunt bune pentru micii decadenţi întârziaţi. Dansul e o dobitocie care te face să transpiri. Jocul, după ce am pierdut două sau trei milioane, mă dezgustă: e o emoţie prea comună şi prea costisitoare. În music-halluri nu se văd decât obişnuitele grupuri de girls, toate boite, toate dezbărcate, toate odioase, toate la fel. Cinematograful e o ruşine rezervată claselor populare. Viteza, în automobil sau în aeroplan, la început mă distrează, dar pe urmă mi se pare ridicolă: nu vezi nimic şi ajungi abrutizat într-un loc pe care arzi de nerăbdare să-l părăseşti. Teatrul e o distracţie pentru cei vechi sau pentru snobi putregăiţi de estetică. La concerte se pot auzi câteodată piese care te fac să uiţi de tine însuţi – rezultat apreciabil, desigur – dat trebuie să auzi atâtea şi în mijlocul unei astfel de turme omeneşti care pozează ipocrit în extaz, în timp ce se gândeşte la cine ştie ce inepţie sau murdărie, încât devine un chin.” (pag. 98)

 

Peace&Love și citiți ca să vă dumiriți!

Carti, Cultura, Ganduri Cuantice, Recomand, Reflectii

Recomand cartea lui Giovanni Papini , “Un om sfîrșit”

papini, giovanni, carti, anticariat,colectie

Îmi place să citesc cărți, dar nu chiar tot timpul.

Pe vremuri, învățasem  și “să dau în cărți” și să “citesc viitorul“,  să citesc fețele oamenilor.

Studiasem eu niște cărți găsite cu greu, dar foarte incitante, cu multe secrete dezvăluite. Ce să mai, un adevărat deliciu!
Mereu am fost fascinată de gândirea oamenilor mari. Și cum poți să-ți dai seama când un om este mare decât după ce bietul de el s-a sfârșit, a încheiat socoteala cu viața și povestea lui s-a încheiat.

Deabia atunci tragi linie și începi să-l judeci în funcție de vorbele spuse , de acțiunile lui trecute, cu tot istoricul vieții lui… aduni toate poveștile despre și cu el și apoi le împarți, le pui sub radical, le cerni și le strecori, le pui sub microscopul sufletului tău și-apoi, îți dai seama că n-au mai rămas decât vreo câteva cuvinte de spus: “a fost un om mare“!

În cărțile vechi zace spiritul oamenilor … al celor care le-au scris dar și al celor care le-au citit! – ăsta e un adevăr pe care l-am descoperit nu o dată ci, de mai multe ori.

Îmi face o deosebită plăcere să cumpăr cărți de la anticariat, cărți vechi și foarte vechi.

Știu că în spatele fiecărei cărți stă câte o poveste încă nescrisă, povestea celui care a cumpărat cartea.

Îmi pot imagina ce fel de om a fost acela în funcție de felul cum arată acum cartea. Dacă a fost îngrijită, dacă a fost citită și felul în care a fost citită, dacă are pagini îndoite și alte semne, cât de subliniată e cartea, cu creionul sau pixul, ce cuvinte(fraze și idei) s-au subliniat, pot afla chiar și numele cumpărătorului sau numele celui care i-a fost făcută cadou.

De multe ori găsesc cărțile “gata citite” și mă opresc un pic aici ca să spun un banc:

“De ce le place oltenilor să cumpere cărți de la anticariat: Pentru că sunt deja gata citite! “

Dar am găsit și cărți necitite, cu paginile lipite “din fabrică” !

carti, anticariat, istorie

Și pentru astea mi-am cumpărat cuțitaș special pentru desfăcutul/tăiatul paginilor, ca să-mi satisfac curiozitatea de a vedea cu ochii mei ce ascund acele pagini.

Misterul, bată-l vina! Curiozitatea de a explora emoțiile și sentimentele oamenilor mari, de a descoperi cum și ce gândeau în acele vremuri, dacă nu cumva, prin poveștile lor dăm de vreun secret al vieții, o rețetă pentru fericire și nemurire…

Voi continua să cumpăr cărți vechi și de la anticariate dar și de la colțul străzii sau de prin târgurile de vechituri.

Mă excită ideea de a descoperi povești nescrise care-mi pun la bătaie propria-mi imaginație!

 

Peace&Love cu povești nescrise!

Carti, Recomand

Panait Istrati. Citate adevărate despre lume și oameni

Mi-a plăcut şi-mi place încă, Panait Istrati!

“Suntem plămădiţi din ţărână şi aşa rămânem. Şi eu sunt plămădit din ţărână şi iubesc, ca orice om normal, bunurile materiale.
Dar stropul de eternitate, care se află  în fiinţa mea, este mai puternic decât pofta după un grajd frumos.
Prea puţin se cunoaşte în ce măsură am fost unul dintre adevăraţii revoltaţi ai secolului meu, —omului care, de copil, a ghicit instinctiv crima de-a te supune la mentalitatea tradiţională: aceea a familiei, a societăţii şi apoi a idealului de turmă.”  (citat din cartea: “Cum am devenit scriitor”)