Carti, Citate, Cultura, Recomand

Ce citesc azi: “Gog” de Giovanni Papini

gog,giovanni,papini,milionar,extravagant,goggins

Îl avem și noi pe “Gogu” , varianta românească, dar nu se compară cu “Gog” al lui Papini.

Dacă Gogu, al nostru, e văzut ca și un personaj prost și bătut în cap, ei bine, Gog se află la polul opus – un milionar excentric și capricios.

„Adevăratul său nume era, se pare, Goggins, dar din tinereţe i se spusese totdeauna Gog şi acest diminutiv îi plăcu, pentru că îl înconjura cu un fel de aureolă biblică şi fabuloasă: Gog, rege în Magog.”

“Până acum, eu am fost sclavul banului; de acum înainte, banul trebuie să fie servitorul meu.  Nu vreau să aştept, cum fac semenii mei, să cad în mintea copiilor, spre a descoperi lumea şi a mă bucura de viaţă.”

Un buchet de povestioare care mai de care, unele mai năstrușnice, altele chiar profetice, care ascund subtil și cu  măiestrie  adevăruri mari, de actualitate și în ziua de azi.

“Religia nouă şi definitivă, pe care eu o propun oamenilor, este Egolatria. Fiecare se va adora  pe sine. Fiecare va avea Dumnezeul său personal: pe sine însuşi.”

„Gloria e un certificat de neputinţă. Şi mai mult, e o închisoare. Vrei sau nu, eşti supus unei supravegheri speciale. Nu poţi închiria o casă sau intra într-o cafenea sau pleca într-o călătorie, fără ca mii de persoane să nu ştie imediat, să nu prevestească imediat, să nu tipărească. Ceea ce e mai rău, e că celebritatea te dă pe mâna hoţilor cinstiţi. Toţi vor ceva, toţi pretind ceva, toţi îţi iau în mod efectiv ceva. Dintr-o sută de scrisori pe care le primesc, cel puţin nouăzeci sunt scrise pentru a cerşi.”   („O vizită la Knut Hamsun”)

“Luna aceasta am cumpărat o Republică. Capriciu costisitor și care nu va avea urmări. E o dorință pe care o aveam de mult timp și am vrut să mă scap de ea. A fi stăpân al unei țări îmi închipuiam că-mi va da mai multe satisfacții” (“Cumpărarea Republicii”).

„Am încercat opiul: mă face idiot. Toate alcoolurile mă transformă într-un nebun respingător. Cocaina: abrutizează şi scurtează viaţa. Haşişul şi eterul sunt bune pentru micii decadenţi întârziaţi. Dansul e o dobitocie care te face să transpiri. Jocul, după ce am pierdut două sau trei milioane, mă dezgustă: e o emoţie prea comună şi prea costisitoare. În music-halluri nu se văd decât obişnuitele grupuri de girls, toate boite, toate dezbărcate, toate odioase, toate la fel. Cinematograful e o ruşine rezervată claselor populare. Viteza, în automobil sau în aeroplan, la început mă distrează, dar pe urmă mi se pare ridicolă: nu vezi nimic şi ajungi abrutizat într-un loc pe care arzi de nerăbdare să-l părăseşti. Teatrul e o distracţie pentru cei vechi sau pentru snobi putregăiţi de estetică. La concerte se pot auzi câteodată piese care te fac să uiţi de tine însuţi – rezultat apreciabil, desigur – dat trebuie să auzi atâtea şi în mijlocul unei astfel de turme omeneşti care pozează ipocrit în extaz, în timp ce se gândeşte la cine ştie ce inepţie sau murdărie, încât devine un chin.” (pag. 98)

 

Peace&Love și citiți ca să vă dumiriți!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply