Ganduri Cuantice, Reflectii, Vise

Despre pământ și țărani, oameni răi și revolte!

conducatori

Aseară l-am visat pe Horea. Ei, care Horea?! Vasile Ursu Nicola, cel care alături de Cloșca și Crișan a pornit răscoala țăranilor din 1784.

Trei creste de munte sub formă de piramidă, lipite una de alta și pe cea din mijloc se vedea sculptat la dimensiuni imense , capul semeț al lui Horea. Atitudinea lui care emana atâta putere, forță, încredere și demnitate, m-a făcut să mă opresc din zbor și să-l privesc cu admirație pentru câteva secunde. Ceva gen “Monumentul Național Muntele Rushmore” .

Apoi mi-am continuat zborul lin și-am început să explorez niște catacombe misterioase…

 

Niciodată nu mi-a plăcut istoria, și asta din cauza profei de istorie din perioada gimnaziului. O profă’ care își bătea elevii la cap atât la propriu cât și la figurat. Personal, avea o altă problemă cu mine, nu pentru că nu aș fi învățat la materia ei. Să povestesc un pic:

Cum se făcea, că avea o bucățică de pământ , cred că de cam 4 metri lățime , din care doar 2 metri erau ai ei și restul ai altcuiva. Limba asta de pământ era așezată fix între 2 case, una fiind a profului de mate’ – cu care m-am înțeles extraordinar de bine și cealaltă casă era cea în care locuiam eu cu familia mea.

Ei, bine, toate bune și frumoase până la momentul în care se nimerea ca vreo zburătoare din curtea noastră să treacă granița taman în grădinuța ei cu porumb, și alte verdețuri. S-a mai întâmplat câteodată, ca unul dintre porcii noștri să jime pe sub gard și să dea atacul la verdeață, exact când venea ea de la școală. Că frecventa cu mult mai des grădina decât școala. Când pleca la școală -vizita grădina, când se întorcea de la școală – din nou; își trimitea iscoadele(soțul și cei 2 copii) să verifice terenul de mai multe ori pe zi. Cred că făcuse o pasiune pentru bucata aia de pământ pe care nu vroia s-o înstrăineze sub nicio formă nici nouă și nici altcuiva. Măcar de era un pământ bun de lucru , o înțelegeam poate, dar săracu’ pământ era umbrit de case și pe-o parte și pe alta iar la mijloc făcuseră o potecă pe rol de despărțitor între cele 2 petecuțe. Câtă răutate, domn’le!

 

Și aici vroiam să ajung: la răutate!

 

“La ora opt şi jumătate, în ziua de 28 februarie 1785, Horea şi Cloşca au fost duşi la locul execuţiei, fiecare fiind transportat pe câte un car şi însoţit de câte un preot ortodox. Erau escortaţi de un escadron de husari din regimentul de Toscana, în ţinută de paradă, de trei sute de infanterişti din regimentul Orosz, la care se adăuga un număr neprecizat de haiduci (oameni ai administraţiei de stat). Mulţimea ţăranilor adunată pentru asistarea la execuţie trebuie să fi depăşit cinci mii de persoane, la care se adaugă populaţia oraşului venită să vadă supliciul, şi funcţionarii şi nobilimea.

Locul de execuţie era pregătit la sud de cetatea Alba Iulia, spre Partoş, pe un mic deal de deasupra viilor.

Husarii şi infanteriştii au făcut un careu în jurul eşafodului, iar sentinţa a fost citită în faţa mulţimii de Friedrich Freiherr von Eckhard, membru al comisiei de anchetă, în limbile maghiară, germană şi română.

Horea şi Cloşca au fost luaţi de călăul oraşului Alba Iulia, Grancea Rokoczi, şi de ucenicii acestuia. Primul a fost legat de patul de lemn, special, în formă de X, Cloşca. Execuţia lui a ţinut aproape o oră, el primind aproximativ douăzeci de lovituri de roată, după care a murit în urma acestei torturi. În acest timp Horea a fost ţinut de ajutoarele călăului, ca să asiste la execuţia tovarăşului său. Cadavrul lui Cloşca a fost dat la o parte şi în locul acestuia a fost legat Horea. Execuţia lui a ţinut mai puţin, după ce a primit câteva lovituri care i-au frânt picioarele, la ordinul lui Friedrich Eckhard, călăul i-a aplicat totuşi lovitura de graţie peste piept. După moartea lui Horea, trupul său şi a lui Cloşca au fost tăiate în bucăţi, iar inimile şi intestinele îngropate la locul execuţiei. Nu se ştie unde au fost trimise părţile trupurilor lor.

Părţi din trupurile lui Horea şi Cloşca au fost expuse de autorităţile austriece în diferite locuri publice din satele din Transilvania, drept avertisment pentru iobagii români. Tradiţia populară spune că mâna dreaptă a lui Horea a fost expusă la Ţebea, judeţul Hunedoara, mai apoi ea fiind îngropată sub Gorunul lui Horea.” ( fragment preluat din http://enciclopediaromaniei.ro)

You Might Also Like