Carti, Cultura, Recomand

Povestea ” Fata babei și fata moșneagului ” de Ion Creangă , convertită la modernism

carti,povesti,story,books,old story,basme

“Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului.

Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei.

Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea. Ș-apoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau.

Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.”

Când se duceau amândouă fetele în club, seara, fata moșneagului nu se încurca cu una-cu două, ci turna pe gât câte-o tejghea plină de shoturi într-o noapte, pe când fata babei deabia țuicănea și ea dintr-un pahar toată noaptea.

Apoi, când veneau amândouă fetele acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârleaz și-i zicea fetei moșului să-și ciuruie ea fustele mai întâi că va sări și ea… și dusă se făcea.

“Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră vițeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste.

Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău… că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de la casă;

Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uită în coarnele ei, și ce-i spunea ea, sfânt era.” Fiind foarte amărât de câte-i spunea baba, chemă fata și-i zise:

– Draga tatei, iaca ce-mi tot spune mă-ta de tine: că n-o asculți, că ești rea de gură și înnărăvită și că nu este de chip să mai stai la casa mea; de-aceea du-te și tu încotro te-a îndrepta Dumnezeu… c-o fi Anglia, Italia, Germania, vezi și tu cum au mai făcut și altele.

Dar te sfătuiesc, ca un tată ce-ți sunt, că, orișiunde te-i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a mai fost și mila părintească la mijloc!… dar prin străini, Dumnezeu știe peste ce soi de sămânță de oameni sau Fifty Shades îi da; și nu ți-or putea răbda câte ți-am răbdat noi.

Atunci, biata fată, necăjită și cu lacrimi în ochi, plecă de acasă în lumea largă.

Și merse ea cât merse pe-un drum, până ce, din întâmplare, îi ieși înainte un Computer, prăfuit, murdar și neîngrijit. Și cum văzu pe fată, îi zise:

– Fată frumoasă și harnică, fie-ți milă de mine și mă grijește, că ți-oi prinde și eu bine vrodată!

Atunci, fetei i se făcu milă și luând computerul în brațe, se apucă de videochat.

– Ciao bella, fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă, că ți-oi prinde și eu bine vrodată! aude ea, din nou, o voce tremurândă a unui biet Moș, așezat ca un sfânt lângă   Fontana.

După ceva vreme, plecă mai departe și iaca ce vede în depărtare: un păr încâlcit și năclăit de parcă ziceai că e cățaua lu’ nea Ion din vale. Așa i se făcu milă de sosia lui Bob Marley, că-l și ajută să-și aranjeze claia de păr fumegândă.

Apoi se mai  întâlni și cu un Pește frumos și deștept, pe care îl ajută să-și găsească balta.

Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci. Dar nu-și pierdu nădejdea și merse tot înainte până ce dădu de un cartier frumos, luminat cu felinare  roșii, cu vitrine mari și curate în care se oglindeau niște păpuși care păreau adevărate.

amsterdam,red,free,erotic,moulin rouge

Când se-apropie de o vitrină ca să se dumirească mai bine, numai iaca, o babă întâmpină pe fată cu blândețe și-i zise:

-Da’, ce cauți prin aceste locuri, copilă și cine ești?

-Cine să fiu mătușă… Ia, o fată săracă din România, pot zice; numai Cel-de-Sus știe câte-am tras și câte-am îndurat până am nimerit aici, la casa dumitale.

Stăpân caut și umblând din loc în loc, m-am rătăcit, așa că rogu-te, fie-ți milă și sălășuiește-mă și pe mine în astă noapte.

-Sărmana fată! zise bătrâna. Ai nimerit tocmai în  Olanda, iar aici e Amsterdamul. Dar slujește tu la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la casa mea.

– Bine măicuță, dar nu știu ce trebi am să fac!

-Ia să-mi lăi copilașii, care dorm acum, și să-i hrănești dis-de dimineață , până mă întorc eu de la biserică.

După cum plecă bătrâna, fata se și apucă de treabă, mai întâi se aranjă oleacă, se diretică și ieșii afară ca să-i strige pe copii.

-Copii, copii, copii! Veniți la mama sa vă lăie!

Și când se uita fata, ce să vadă? Strada se umplu cu tot soiul de jivine mici și mari, albe , galbene și negre; unele cu chelie și burta umflată, altele cu păr lung și barbă de căpcăun, unele zbârcite și învechite de timp, alcool și diverse fumuri, altele atât de scârboase încât ți se făcea rău numai când te uitai la ele.

Însă, tare în credință și cu nădejdea la D-zeu, fata nu se sperie, ci le ia pe câte una și le lăie și le îngrijește cât nu se poate mai bine.

Când a venit baba de la biserică și a văzut că toate trebile au fost bine făcute, s-a umplut de bucurie și i-a zis fetei să se suie în pod și să-și aleagă de acolo o ladă, care-a vrea ea și să și-o ia ca drept simbrie.

Zis și făcut, fata își alese lada cea mai veche și urâtă, pentru că știa ea ce știa.

Misiunea fu îndeplinită și cu ceva parale în buzunar, fata se hotărî să se întoarcă la casa părintească, tot pe drumul pe unde venise.

Când, pe drum, iaca și Peștele o aștepta cu o salbă de galbeni pe care a dat-o fetei, în semn de mulțumire.

Apoi, merse mai departe și dădu de sosia lui Bob Marley. Își aplecă dredurile către ea și-i zise să-și ia de acolo câte cuie îi poftește inima.

Mai departe, ajunse și la Fontana, unde fu răsplătită cu toată averea moșului pe care-l îngrijise, lăsată prin testament după moartea acestuia.

În final, ajunse și în țară, iar Computerul grijit de dânsa o aștepta cu un  card plin , cu pin cu tot.

Mulțumită de atâta răsplată, fata îl luă și plecă acasă, cu mult mai vioaie.

comoara,bogatii,treasure,bijuterii,gold,aur,diamante,diamond,greed

Văzând atâtea bogății și averi la fata moșului, baba a rămas opărită și nu știa ce să mai facă de ciudă. Fata babei și-a luat inima în dinți și a zis:

-Las’ ,mama, că nu-i prădată lumea de bogății; mă duc să-ți aduc și eu mai multe!

Și cum zice, pornește cu ciudă, trăsnind și plesnind. Merge și ea cât merge , tot pe acest drum, pe unde fusese fata moșului; se întâlnește și ea cu Computerul, cu Sosia lui Bob Marley, Mosu de la Fontana, cu Peștele; dar ea le răspundea cu ciudă și bătaie de joc:

-Da’ cum nu?! Că nu mi-oi feșteli eu mânuțele tătucuței și a mămucuței! Că eu sunt o fată inteligență, deșteaptă și frumoasă, nu vedeți?! Eu vreau să devin o fată independentă și liberă, nu mă pretez eu la așa munci și scârboșenii! Să vă fie rușine!

O lăsară în pace și-și văzu de drum până ajunse la vitrinele roșiatice din Amsterdam. Dar și aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie și prostește.

În loc să facă și ea cum a făcut fata moșului cu copiii, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și durere.

Apoi s-a urcat și ea în pod să-și aleagă o ladă care-i place și o tuli îndărăt către casa părintească și mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu-i fure careva lada.

Și când ajunge la Computer, frumoase bijuterii din aur, bitcoini, diamante strălucitoare și teancuri de euroi și dolari stăteau așezate pe dânsul.

Dar când dădu să se apropie ca să ia dintr-ânsele, veni repede Peștele care-o arse iute și iaca, nu mai putu să mai  ia nimic.

În sfârșit, după atâta chin și suferință, ajunge acasă la mă-sa dar și aici nu le-a ticnit bogăția.

Căci, deschizând cu nerăbdare lada, văzu o mulțime de balauri și dragoni pictați pe interiorul capacului , iar în goliciunea ei, undeva mai jos, stătea gravat cu litere mari:

Made în China” !!!

Și uite așa, fata moșului a rămas liniștită și aranjată pe viață , ca femeie de afaceri respectabilă și de succes, cu nenumărate bogății, case luxoase și mașini bengoase .

Pe când, fata babei a trebuit să se milogească la niște cămătari de un împrumut mare de bani, pe care l-a cheltuit pe haine frumoase, operații estetice, silicoane prin sâni și coapse, unghiuțe, genuțe și alte falsuri gen , cu scopul de a pune  și ea mâna pe  un moș bogat.

 

 

The End!

 

 

 

You Might Also Like