Browsing Tag

bicicleta

Cultura, Poezii

Povață : – Nu umbla cu bot de rață , pune mâna și învață !

sexy,bike,girl,skirt,woman,bicycle,future

În “-re” minor!

Văzui azi niște fecioare pe biciclete călare
Aranjate, fandosite, sexy și provocatoare
Pentr-o vârstă nu prea mare!
Și mă fulgeră ideea, nostradamică teroare,
Cum că peste câțiva ani, biclele vor fi uitare
Silicoane, “feicuri gen” or să aibe în dotare
Si-apoi ce vor călări, va fi fără de valoare!

Lifestyle, Sport, Travel

S-a deschis sezonul bicicletelor pe 2019 ! Primele plimbări cu bicicleta prin natură

bicicleta,bike,mtb,bicycle,nature,woman             

Prima ieșire de pe anul 2019 a fost în ziua de Dragobete. Evenimentul fiind stabilit cu câteva zile înainte să se pogoare peste noi acea “furie albă” de zăpadă, care ne-a cam încurcat planurile.

Dar și pentru că, noi nu ne lăsăm  prea ușor intimidați(nu dăm înapoi) și nu ne temem de “vreme rea” sau “timp nefavorabil” , cu ceva curaj și haine potrivite  am deschis sezonul de pedalat!

La plecare, am avut de înfruntat o temperatură de -4 grade și chiar un pic mai friguț după ce am ieșit din sate, undeva pe dealuri și văi, iar soarele n-a vrut chip să-și arate dinții măcar.

Cu toate astea, noi ne-am bucurat de ieșire, de căldura focului pe care l-am făcut în mijlocul naturii, am râs și-am povestit, ne-am dezmorțit picioarele și ne-am tăbăcit fundurile după atâta vreme de nepedalat.

Cea de-a doua ieșire a fost deabia la începutul lui martie, o tură mai lungă decât prima, dar tot lejeră, cu un pedalat ușor și relaxant din Tg-jiu -Vaidei cu retur pe Rugi-Turcinești.

 food,good food,delicious,recipes,retete,culinar,mancare,trixbike,bicicleta,bike

Aici ne-am reîntâlnit cu Costel , vedeta noastră canină, care ne întâmpină de fiecare dată când mergem prin zonă. Și nu degeaba ne însoțește el pe tot drumul, știe el că primește nu neapărat ceva pentru burtă, cât acea afecțiune din partea tuturora, mângâieri, poze și “băgări în seamă” .

A treia ieșire a fost pe 10 martie, o zi minunată cu soare plin, energie pozitivă, o tură un pic mai turată, cu mai multă veselie și lăsată cu un cules de urzici proaspăt ieșite la lumină!

Evenimentul l-am numit “Pe Arșeni cu TrixBike” , cu multe poze pe parcursul turei, veselie și bună-dispoziție împreună cu prietenii, bicicletele și natura.

A, și să nu uit de plăcintele de la Sadu! La întoarcere, se face oprire la barul de lângă plăcintărie, numai că acum am aflat că s-a transformat din bar în restaurant. Deci, data viitoare, când vom mai trece pe acolo, vom face și o degustare la mâncarea care-o să ne facă cu ochiul(sau cu burta) de-acolo.

Pe 17 martie, a 4-a ieșire, a fost tura specială pe care o facem de cel puțin o dată pe an.  Așa cum am și denumit evenimentul “Razna la Crasna” , un eveniment la care ținem de fiecare dată să pregătim și o tradițională rețetă “a la Trix” , un preludiu culinar înainte de a ne da la vale cu plăcere.

Și ultima de până acum, duminica trecută, a fost și cea mai extremă tură, de asta am și denumit evenimentul “BikExtrem de la șes la munte”.

Aici am avut de înfruntat un push-bike extrem, lung și dificil care ne-a cam pus psihicul la încercare. Îmi simțeam inima’n gât, mâinile parcă mi se lungiseră tot împingând ba de ghidonul biclei, ba de tija de șa, ba ridicând-o pe deasupra vreunui pietroi sau lemn căzut.

flowers,nature,bike,spring,outdoor,mtb,travel,forest,ghiocei,snowdrops,flori,primavara,bicicleta,sport

Dar mereu am fost recompensați cu câte-o magie minunată a naturii care ne-a șters parcă toate sudorile și greutățile suportate, transformându-le într-o mirare a frumuseții, o încântare a privirii, o mângâiere a sufletului și-un râs serotonic urmat de o bine-meritată odihnă în mijlocul florilor de primăvară care, parcă se adunaseră acolo cu toatele dinadins pentru noi.

Și după toate prin câte am trecut , peripeții, greutăți și surprize atât plăcute cât și neplăcute – pentru că odată ce am ajuns “în vârf” ne-am dat seama că acolo e încă iarna(iar zăpădăăă) – a venit și momentul să ne dăm la vale.

Huh, deși cam bănuiam noi, așa a și fost – multe bucăți  de drum cu multe obstacole. Porțiuni acoperite cu zăpadă moale și mare, numai bună de făcut baie în șoșoni, copaci căzuți în mijlocul drumului, crengi și crenguțe care se agățau mai mereu între spițe, bolovani dislocați frumos aranjați cât să dai în cap dacă nu erai atent și încercai să prinzi ceva viteză și nu în ultimul rând, tranșee adânci făcute de ape , de scurgerea zăpezii la vale.

Deci, am verificat și am văzut că sezonul pentru mountain bike (mtb) mai trebuie așteptat un picuț până se topesc toate zăpezile alea pufoase, așa că, atenție dragi mtb-iști să nu vă entuziasmați prea devreme cu ieșirile la munte, mai avem doar olecuță de așteptat.

În fiecare săptămână  urmez o terapie cu bicicleta, cea mai sigură terapie împotriva stresului, depresiei, plictiselii și a prostiei, o terapie mai eficientă decât toate celelalte terapii și cuantică de’ar fi !

 

Peace&Love și pedălari plăcute!

Food, Lifestyle, Sport

Dacă îmi spuneți ce fel de ciocolată vă place, vă spun ce fel de oameni sunteți !

sunrice, chocolate, rice, sweet, cacao

Nu mă prea dau eu în vânt după dulce sau ciocolată. Nu simt nevoia și nu am pofte cum văd și aud la alții.
Dar și când descopăr vreun produs care în sfârșit, îmi place și mie, nu ezit să cumpăr mai multe bucăți deodată.
Am început să consum mai mult dulce de când am învățat să merg pe bicicletă, dar niciodată n-am reușit să înfulec o ciocolată întreagă.
Îmi place să iau un pătrățel, să-l țin pe limbă până începe să se topească, apoi îl frec ușor de cerul gurii și-l plimb lasciv dintr-o parte în alta a gurii, până se termină… ciocolata.
Îmi place ciocolata amăruie cu multă cacao, ciocolata cu lapte și migdale dar nu-mi place ciocolata cu creme sau umpluturi de fructe, alcool.
Mai degrabă fructe învelite în ciocolată, arahide și migdale trase prin ciocolată și mai nou, ciocolată cu orez expandat.
Și, cum nimic pe lumea asta nu rămâne necercetat, trebuia să se studieze și legătura dintre ciocolata preferată și personalitate.

Murray Langham, un psihoterapeut din Noua Zeelandă, ne spune ce fel de personalitate ai în funcție de ciocolata preferată.
Și anume, cei cărora le place mai mult:

  • ciocolata neagră – sunt capabili să rezolve toate problemele în mod pragmatic;
  • ciocolata cu lapte – sunt sensibili și romantici;
  • ciocolata albă – au un simț înnăscut de corectitudine;

Cei cărora le plac toate tipurile de ciocolată sunt persoane flexibile care se adaptează ușor oricând și oriunde la orice situație.

De asemenea, s-a constatat că există o legătură între temperamentul nostru și preferința pentru un anume tip de ciocolată.

chocolate,chocolate therapy,fruit, sweet

Cei cărora le place :

  • ciocolata sau bomboanele de ciocolată cu umplutură de cireșe – sunt entuziaști, plini de energie și au poftă de viață;
  •  ciocolata cu mentă – sunt persoane cu mintea deschisă, care consideră că viața este plină de posibilități și își construiesc temeinic viitorul;
  •  ciocolata cu portocale –  sunt persoane atente în viață, cu cei din jur și își propun obiective înalte pe care le ating cu rezultate extraordinare;
  •  ciocolata sau bomboanele umplute cu cafea – sunt puternice, nerăbdătoare și încrezătoare în forțele proprii;
  •  ciocolata cu caramel – sunt persoane harnice, muncitoare și sunt iubitoare de  animale și natură;
  • ciocolata cu alune – îndrăgesc natura și călătoriile;
  • ciocolata cu arahide – sunt firi active, sunt dornici de drumeții, sunt sportivi și îndrăgesc natura;
  •  ciocolata cu migdale – sunt ambițioși și inteligenți;
  • ciocolata cu nucă de cocos –  sunt creativi, au imaginație bogată, simț artistic dezvoltat, buni povestitori, și sunt mari bucătari;
  • ciocolata cu cremă de căpșuni – adoră să fie în centrul atenției. Sunt firi blânde, iubitoare, romantice, pline de compasiune, altruiste și chiar dacă sunt obosite vor găsi mereu timp pentru a-i înțelege și a-i ajuta pe alții;
  • ciocolata cu lapte – sunt romantici și sensibili;
  • ciocolata albă – au un simț înnăscut de corectitudine.

Cei cărora le plac toate tipurile de ciocolată sunt persoane care se adaptează ușor, oricând și oriunde la orice situație, flexibile .

Sweet&Love și mâncați ciocolata preferată-n pace!

Cultura, Lifestyle, Poezii, Sport

Claxonul, caracterul și bicicleta. Biciclistul văzut de șoferi și lumea văzută de pe bicicletă

bicycle, sport, nature

Când sunt pe bicicletă văd altfel lumea și observ mai multe detalii pe care, altfel, nu am cum să le surprind.

Și mă surprind
vestitorii primăverii
ce-au ieșit de prin zăpezi:
răhăței, gunoaie multe
gropi, spărturi și drumuri proaste
nori de praf , mașini bengoase
șoferițe, șoferei
claxonând ca niște zmei
văzând pe biclă femei.

Nu știu ce e în creierul unor șoferi, cât de excitant li se pare lor momentul ăla când văd o femeie pe bicicletă.
Mie mi se întâmplă de fiecare dată când ies cu bicla, chiar dacă sunt în mijlocul grupului, să fiu claxonată de cel puțin un șofer “mascul feroce”.
Și nu claxonează pentru că încalc eu vreo regulă, merg aiurea sau încurc cu ceva-cumva pe careva.
Există și un limbaj al claxonului, n-ai cum să nu recunoști ce-a vrut să zică șoferul prin felul în care “te sună” .

Cel mai tare mă enervează claxonul șoferului de tir. Ăștia, au un fel de-a te suna exact în momentul în care ajung în spatele tău.
Și dacă au geamul deschis , mai trag și câte-o strigătură “de dulce”.

Claxonul “omului de peșteră” e cel mai lung, strident și repetitiv. Nu știu de unde au ieșit șoferii ăștia , care încă n-au înțeles că drumul public nu este făcut doar pentru mașinile lor. Și sună ca tâmpiții, de parcă ți-ar zice: “ce căutați, mă, pe drum? dați-vă la o parte, nu vedeți că trec eu?”

Claxonul “babei comuniste” e lung, apăsat cu forța, mai din depărtare. Și nu uită să mai sune încă o dată când face depășirea. Nu care-cumva copiii ăștia (de 20-35-40-55 de ani), să sară în fața mașinii.

Claxonul “prietenos” e cel mai frumos. Un claxon scurt, ușor , mai din depărtare, care nu scoate din sărite. Și fără să-l văd, știu că șoferul este un om educat, posibil și posesor de bicicletă.
Depășirea o face exemplar, e răbdător, ne zâmbește și salută.

Claxonul “be-em-vist sh” e oarecum brutal, n-apuci să-l auzi bine, c-a și trecut pe lângă tine.

Claxonul “botoxatei finanțate” (sugătoare de portofel) nu prea există, ele știu că au prioritate în orice situație!
E posibil ca “să-ți sune ție ceasul” mai degrabă, decât soneria unor astfel de “duamne”.

Cam la fel e și cu claxonul “milițienilor biznismeni” . Uneori claxonează foarte strident, alteori ba… în funcție de cum vrea “jmenu” lui. Oricum, poa’ să dea și peste tine, că-și permite…

Claxonul “prietenilor” e scurt, de efect și multiplu, ține pe tot parcursul depășirii , șoferul zâmbește, salută și cu mâna și cu gura.

 

Peace&Love! Si nu uitați: folosit defectuos, claxonu-i periculos: poa’ să dea cu tine jos!

Lifestyle, Sport

Prima mea experiență dintr-un concurs MTB

Mi-aduc aminte de prima mea experiență dintr-un concurs mountain bike.

Concursul din 24 oct. 2015 de la Baru, Hunedoara cu un traseu de 24 km, diferența de nivel aprox. 1000m, pe un drum neasfaltat- pădure- până în golul alpin și cu o super-tehnică coborâre.

– Ce m-a determinat sau cine m-a pus pe mine să mă bag la un concurs?

– Ei, bine… în primul rând, din “fair play” pentru prietenii sportivi din Hunedoara , Sanmontan și nu numai.

Dacă mie mi-a plăcut când ei au venit la concursul organizat de noi, TrixBike, cu ceva vreme mai înainte, de ce să fiu egoistă și să nu răspund afirmativ invitației lor?!

Cam asta a fost ideea. Oricum, habar nu aveam cât de greu o să fie, nu aveam niciun indiciu: nu cunoșteam traseul concursului și nici emoțiile de dinaintea unui concurs.

Dar dacă am confirmat participarea, trebuia să mă duc… fie ce-o fi, dau înainte; vedea-voi eu, până la urmă , cum și ce va fi! 🙂

Trezirea de dimineață a fost cea mai grea încercare. N-am apucat să dorm decât vreo 3 ore , și alea “trase de păr” , pentru că sunt “pasăre de noapte” și somnul mi-l fac ziua, exact perioada de desfășurare a concursului era timpul meu de somn normal.

Apoi , drumul până la Baru, cu multe opriri la semafoarele de pe Defileul Jiului(era în construcție).

Ce să mai zic de alimentație: cum să mănânci la ora aia, când corpul meu îmi cerea odihnă și nu papară concentrată pentru concurs.

În fine, ajunsă la eveniment, m-am înviorat bine datorită gradelor scăzute din zona , am salutat-pupat-îmbrățișat pe toți cei dragi întâlniți acolo, m-am înscris rapid și gata….direct la linia de start!

Am observat cum mulți dintre concurenți arătau bine antrenați și păreau că știu în ce se bagă. Și-am simțit emoțiile…nu ale mele ci, a celor din jurul meu :))

Eu, oricum, n-aveam prea multe emoții ci, numai gânduri precum astea:

  • Aoleu, în ce mă băgai!
  • Numai să nu cad….să nu mă împiedic acum, la start, de vreunu’ sau să dea altu’n mine…
  • Cum o fi traseul?!
  • De-aș reuși să nu rămân prea mult în urmă, să nu fiu ultima…

Și-anceput și dă-i pedale! Mi-amintesc foarte bine fazele de cățărare, când m-am dat jos de pe bicla, când nu mai puteam nici să respir – dar aminte să mai și înghit apă… momentele de luptă cu depășirea limitelor.

Și pentru că eram aproape epuizată și neexperimentată , normal că am și forțat nota pe coborâre : “i-am dat-o” , cum ar spune cineva.

Nu mi-a fost căzutul , cât ridicatul!

A trebuit să cad, că de aia stătea bolovanu’n drum…mă aștepta pe mine să pun frână după derapaj. Nu trebuia să pun frână! da, știu acum :))

Așa că, m-am ridicat “a-la-rapid” și-am continuat cursa…mă cam ținea piciorul drept , dar na’ , nici nu m-am uitat să văd cum sau cât de grav m-am lovit.

Mi-am belit genunchii: la unu’ m-am ales cu multe negrituri și la celălalt cu “un crater de 5 copci” + niște “scurgeri de ulei” pe la mâna dreapta (nimic grav ) și-un plimbat cu “lilo-lilo” până la urgențe.

Apoi a urmat petrecerea de după concurs cu un picior în bandaj , fără dureri(m-am mirat: chiar nicio durere), cu mult râs și voie bună alături de prieteni.

 

Morală:  Ai mai mult curaj atunci când nu știi, decât când știi!

Food, Lifestyle, Sport

Sport și mâncare. Mănânci și nu te îngrași deloc

Friiig, domn’le, fu … frig fu azi!

Îmi fu o țâră de împregetă , da’ mă încumetai să ies, până la urmă.

Dar și cum proverbul o zice : “Nu există vreme proastă, doar haine proaste” , ținurăm cont să ne îmbrăcăm pe măsura frigului și-o luarăm la pedală.

 

Ajunși la destinație, ne apucarăm să facem focul și să ne-aducem aminte de vremurile copilăriei din sezonul friguros, când stăteam la gura sobii și mâncam:

  •  turtă și zăbic din turtă;
  • păsat cu untură – excelent tratament pentru răceală și dureri în gât;
  • boabe fierte , începând cu “lunea ciorilor” ne apucam să curățăm porumb românesc: drugi cu boabe albe mari și sticloase;
  • nuci date prin sare și prăjite pe plita mașinii;
  • poame;
  • azmă caldă mânjită cu miere….

Acum să pun și câteva poze cu ce ne ospătarăm în tura de azi 🙂

Food, Lifestyle

Good food. Cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o anul trecut

Cea mai buna mancare ever!!!

Sa te cari cu ingredientele si vasele pentru foc in spinare , pe bicicleta…. pe un traseu destul de greu , cu multe urcari spre munte , nu-i chiar usor.

Dar satisfactia maxima de la final isi merita si ultima picatura de transpiratie si cel dintai  gafait! 🙂

Noi , echipa TrixBike, ne tinem de astfel de nebunii …si ne place!

Aici, in poze, se reflecta imaginea unui fel de mancare unic pe lume.

Cele mai tari combinatii “cu de toate” , ca ne permitem, nu?!

Dupa o astfel de tura in natura nu mai e nevoie sa te gandesti la dieta si silueta, caci n-ar avea niciun rost.

Consumam calorii la greu, apoi ne desfatam cu un super-preparat de nerepetat , pentru ca niciodata nu stim cu exactitate ce si cate ingrediente se mai ascund prin bagajele celorlalti. Fiecare contribuie cu cate ceva:  pregatirea ingredientelor, aducerea  lemnelor  pentru foc, glume si poante pentru mentinerea veseliei si nu in ultimul rand – curatenia de pe urma.

 

 

 

Lifestyle, Sport

Mersul pe bicicletă, nu numai că e la modă(trendy), dar e și o adevărată terapie pentru trup și suflet

Se anunta zi placuta pentru maine deci, va fi zi de pedalat!

Au trecut 5 ani de cand am invatat sa merg pe bicicleta si de fiecare data cand ies la pedalat ma simt ca exist, ca respir, ca râd si ma bucur de natura si de oamenii ce ma inconjoara.

Sentimente, emotii si amintiri stranse de-a lungul timpului le-am pus in rama sufletului cu mare drag. Si ca sa-mi fie mai la-ndemana trairea, mi-am facut mai multe poze cu scopul de a le revedea  ca sa-mi ridice moralul in zilele cu mai putine zambete.

Mersul pe bicicleta ma ajuta enorm din multe puncte de vedere. Si cine nu stie asta , sigur nu merge pe bicla.

Peace&Love ! Si faceti sport! 🙂