Browsing Tag

cycloterapie

Cultura, Lifestyle, Poezii, Sport

Claxonul, caracterul și bicicleta. Biciclistul văzut de șoferi și lumea văzută de pe bicicletă

bicycle, sport, nature

Când sunt pe bicicletă văd altfel lumea și observ mai multe detalii pe care, altfel, nu am cum să le surprind.

Și mă surprind
vestitorii primăverii
ce-au ieșit de prin zăpezi:
răhăței, gunoaie multe
gropi, spărturi și drumuri proaste
nori de praf , mașini bengoase
șoferițe, șoferei
claxonând ca niște zmei
văzând pe biclă femei.

Nu știu ce e în creierul unor șoferi, cât de excitant li se pare lor momentul ăla când văd o femeie pe bicicletă.
Mie mi se întâmplă de fiecare dată când ies cu bicla, chiar dacă sunt în mijlocul grupului, să fiu claxonată de cel puțin un șofer “mascul feroce”.
Și nu claxonează pentru că încalc eu vreo regulă, merg aiurea sau încurc cu ceva-cumva pe careva.
Există și un limbaj al claxonului, n-ai cum să nu recunoști ce-a vrut să zică șoferul prin felul în care “te sună” .

Cel mai tare mă enervează claxonul șoferului de tir. Ăștia, au un fel de-a te suna exact în momentul în care ajung în spatele tău.
Și dacă au geamul deschis , mai trag și câte-o strigătură “de dulce”.

Claxonul “omului de peșteră” e cel mai lung, strident și repetitiv. Nu știu de unde au ieșit șoferii ăștia , care încă n-au înțeles că drumul public nu este făcut doar pentru mașinile lor. Și sună ca tâmpiții, de parcă ți-ar zice: “ce căutați, mă, pe drum? dați-vă la o parte, nu vedeți că trec eu?”

Claxonul “babei comuniste” e lung, apăsat cu forța, mai din depărtare. Și nu uită să mai sune încă o dată când face depășirea. Nu care-cumva copiii ăștia (de 20-35-40-55 de ani), să sară în fața mașinii.

Claxonul “prietenos” e cel mai frumos. Un claxon scurt, ușor , mai din depărtare, care nu scoate din sărite. Și fără să-l văd, știu că șoferul este un om educat, posibil și posesor de bicicletă.
Depășirea o face exemplar, e răbdător, ne zâmbește și salută.

Claxonul “be-em-vist sh” e oarecum brutal, n-apuci să-l auzi bine, c-a și trecut pe lângă tine.

Claxonul “botoxatei finanțate” (sugătoare de portofel) nu prea există, ele știu că au prioritate în orice situație!
E posibil ca “să-ți sune ție ceasul” mai degrabă, decât soneria unor astfel de “duamne”.

Cam la fel e și cu claxonul “milițienilor biznismeni” . Uneori claxonează foarte strident, alteori ba… în funcție de cum vrea “jmenu” lui. Oricum, poa’ să dea și peste tine, că-și permite…

Claxonul “prietenilor” e scurt, de efect și multiplu, ține pe tot parcursul depășirii , șoferul zâmbește, salută și cu mâna și cu gura.

 

Peace&Love! Si nu uitați: folosit defectuos, claxonu-i periculos: poa’ să dea cu tine jos!

Amintiri, Ganduri Cuantice, Reflectii, Sport

Terapii alternative, aspirina săracului sau leacuri băbești

healing, aromatherapy

Uff, mă doare capu’ … Să iau o pastilă sau mai stau un pic, să văd, poate-mi trece.
Nu mi-s pro pastile, întotdeauna am avut probleme cu înghițitul lor. Fie ea cât de mică, tot simt că-mi rămâne în gât, agățată nu știu cum și dau cu apă și tot degeaba. Asta, în fericitul caz în care am reușit s-o înghit.
O adevărată peripeție!
O, da , dl. Freud… din copilărie mi se trage problema asta, știu. Când îmi punea mama o pastilă într-o mână și cana cu ceai în cealaltă , stam și meditam vreo 5-10 minute, apoi, ziceam că ar fi mai bine dacă pastila ar fi pisată și pusă în lingură… dacă aș pune un strop de ceai cald peste, s-ar topi mai bine…. sau mai bine ar fi dacă aș pune pastila în ceai, s-ar dilua mai bine și mi-ar fi mai ușor s-o beau… din nou meditam … până când se răcea și mama ceaiului și pastila tot acolo.

În schimb, preferam frecția cu gaz sau spirt, cărămida caldă pusă pe spate sau ciorapul fierbinte cu sare de sac , ceaiul și băile fierbinți, cartofi feliați așezați pe un fular și legați la gât, mâncam păsat fierbinte cu untură, usturoi în urechi… aaa și mai făceam ceva pentru nasul înfundat: puneam făina de porumb pe plita mașinii și când ieșea fum, îl trăgeam pe nas – ustura ca naiba, dar își făcea efectul 🙂
Dar ce fac acum , că nu mă lăsă capu’ asta, mă doare mai tare și n-aș vrea să iau pastile…
Ia să caut eu pe google, să văd , ce metode alternative îmi oferă.

meditation, health,yoga, spirituality

Terapii alternative” :
Qigong
Acupunctura
Ayurveda
Aromoterapia
Argiloterapia
Apiterapia
Cromoterapia
Crenoterapia
Dietoterapia
Homeopatie
Helioterapia
Fitoterapia
Reiki
Reflexoterapia
Aromaterapie

crystals, therapy, healing, energy
Terapia cu cristale
Terapia Bowen
Terapia prin tapotare – EFT
Entomoterapia
Gemoterapia
Meloterapia
Osteoterapia
Terapia Theta
Talazoterapia
Terapia cu lipitori
Terapia polaritatii
Terapie cuantica 

massage therapy, health, wellness,treatments
Terapie cranio-sacrala
Terapia reconectarii
Sacroterapia
Silvoterapia
Fitoterapie
Masaj

…………………………………..

Cred că mai sunt și altele , doar că eu m-am oprit aici , după ce am spicuit câte un pic din fiecare.

“Nu eu te-am vindecat, ci credința ta ! Trebuie să conștientizezi că TU ești cel ce te vei vindeca, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin intermediul medicului, terapeutului, preotului – oamenii ce-ți vor apărea în calea ta spre vindecare.”

Și, cam ăsta-i rezumatul conținutului a tuturor terapiilor minune.
Mai rău mă doare capu’ … mulțumesc celor care au inventat aspirina efervescentă și bicicleta! Numai bune de luat ca “aperitiv”, plus una-două bucăți de “aspirina săracului“(în funcție de energia rămasă) și gata!

 

Peace&Love! Și nu uitați de Cycloterapie – cea mai de efect terapie!