Browsing Tag

libertate

Citate, Cultura, Poezii

Totul despre Starea de Greață a României: cauze, simptome și tratament cu George Pruteanu!

wolf,lup,libertate,freedom,liber,life,family,education,spirit
“La noi, dar şi aiurea, în lume, se produce “sudamericanizarea” culturii. O mână tot mai restrânsă de oameni au parte de fineţurile ei, în timp ce marile mulţimi sunt ţinute în sărăcie spirituală tot mai accentuată şi îndreptate pervers spre “divertismentul” grobian, spre frivolitatea nulă a aşa-zisei “distracţii” (entertainment), spre deşănţat şi lubric.”

[DEȘĂNȚÁT, -Ă, deșănțați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Dezordonat, destrăbălat (în vorbă, în obiceiuri sau în port), dezmățat. ◊ (Substantivat) Ea știe numai de o deșănțată, nebuna aceea de Suzana, care ne-a făcut neamul de rîs. CAMIL PETRESCU, T. I 157. ♦ (Despre lucruri și acțiuni) Care iese din limitele bunei-cuviințe, nerușinat, cinic. Bălmăji pe nas popește… un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. 2. (Despre lucruri) Ciudat, bizar, straniu, nelalocul lui, deșucheat. Zvonul… era însă așa de deșănțat, încît nici un cap cuminte nu voia să-i deie crezare. SADOVEANU, Z. C. 337. Sfîrșind această deșănțată cuvîntare, merse în mijlocul bisericii. NEGRUZZI, S. I 149.

LÚBRIC, -Ă, lubrici, -ce, adj. Excesiv de senzual; libidinos. ♦ Care ațâță senzualitatea; excitant, lasciv; obscen. – Din fr. lubrique, lat. lubricus.]

“Cultura elitei o duce bine, dar cultura de masă s-a degradat înfiorător, infestată de grosolănie, sexualitate de mahala, umor grobian, “j”mecherie, agramatism, ignoranţă. În casele de cultură sunt cazinouri, în căminele culturale – crâşme. Cărţile sunt de 7 ori mai scumpe decât în 1989. Televiziunile oferă 0,01% cultură. Se urmăreşte, parcă, îndobitocirea acestui neam. Asta e situaţia. ”

“Felul de a fi al tinerilor de azi e un amestec pe care l-au format: 70% televiziunile, 20% anturajul, 10% familia şi şcoala. Cu asta am spus şi ce e de îndreptat.”!!!

“Ar trebui ca Statul, prin toate mijloacele de care dispune, să instituie un cult al culturii şi al bunei-cuviinţe, un cult al civilităţii şi al bunelor moravuri.” -februarie 2004

Lupul şi câinelepoezie scrisă de marele poet, dramaturg şi prozator francez Jean de La Fontainetradusă de George Pruteanu

Un lup numai piele şi os,
se-ntâlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată –
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.

-Depinde numai de tine
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu’ vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.

Păi, şi ce-aş avea de făcut anume?
– Mai nimic: latri la lume –
la cerşetori, la şleahta răpănoasă,
da’ niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpâna,
iar stăpânului, să-i lingi mâna,
iar în schimb, el îţi dă oase,
împieliţate, frumoase,
başca zgrepţănări drăgăstoase.

Lupul deja se visa boier
şi era într-al nouălea cer,
când, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gâtul câinelui, o rosătură.

– Auzi, dulăule, da’ ce-i cu urma aia lată?
– Bah, o nimica toată!
– Nimica-nimica, da’ de unde vine?
– E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
– O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!

– Ei bine, da, e de la zgardă,
de la lanţul cu care sunt legat.
– Legat? Cum adică?
Nu poţi să fugi în lung şi-n lat?
– Păi, nu prea… Dar ce contează!
– Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-aşa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paişpe să mă rup!

Zicând astea, jupânul lup
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă – şi fuge şi-acum.”

“Pledez pentru igienă. Şi grosul societăţii româneşti contemporane e compus din oameni cu un bun-simţ al igienei moral-mentale. Nu vreau ca minoritatea grobiană să aibă putinţa de a influenţa.” Pruteanu

P.S. Citim și-apoi gândim!

Citate, Cultura, Featured, Notite

“Un om demn îl recunoaște pe celălalt așa cum jigodiile se recunosc între ele” – Dan Puric, despre Demnitate !

Fragment dintr-un interviu cu un fost ofițer KGB care a evadat prin anii ’87, făcut de CNN:

“-Care este primul lucru pe care îl făceați ca să cuceriți un popor?

Întâi îi demoralizam!

Cât durează?

Zece, cincisprezece ani, apoi urmează instabilitatea, iar apoi criza economică.”

Pentru a cuceri un popor, nu îți trebuie armată. Taie rădăcinile și cerul!” – citat dintr-un vechi manual al artei războiului chinez, care este valabil și în ziua de azi!

Adică, ca să ataci demnitatea unui om trebuie să îi iei Rădăcinile, trecutul istoric cu tot ce-a fost în el și Speranța(nădejdea).

Omul care este liber, este DEMN. El privește cerul, este racordat la Dumnezeu, care este o taină, nu știi de când te naști până mori ce se întâmplă cu sufletul. Sufletul omului este un act de DEMNITATE. Nu ți-l poate lua nimeni. Tocmai acest lucru a fost atacat.”

Încă de pe vremea lui Stalin, studenții învățau despre psihopolitică, adică despre cum să stăpânești un popor.

Prin degradare continuă, prin tortură, prin șantaj și prin anularea CREDINȚEI. Pentru că omul care CREDE, are CURAJ. El știe că există viața de dincolo. Ia-i credința și fă-l animal, pentru că animalului îi e frică de om.”

Și aici vreau să specific că nu e vorba numai de credința religioasă, ci de credință la modul general, despre puterea credinței în sine!

Una din rădăcinile noastre este acel popor despre care se știe foarte puțin, dar pe care îl avem în sânge. Poporul dac. Lor nu le era frică. Cel mai mare adversar al Imperiului Roman au fost dacii. Erau neînfricați. Acum vă voi spune cum se taie această rădăcină.”

Pomponius Mela, geograf latin, spunea despre daci: “ad mortem paratissimi” = mereu gata de moarte și atunci când luptau erau de nebiruit!

Un om demn este un om LIBER. Demnitatea nu are legătură cu trufia sau cu mândria. Cel mai mare păcat este iubirea de sine, narcisismul, în schimb cel mai bine este să iubești în tine chipul lui Dumnezeu. Un om demn îți schimbă pulsul. Un om demn îl recunoaște pe celălalt așa cum jigodiile se recunosc între ele. În România este cultul jigodiilor. Ce vedeți la TV face parte din program. Face parte din atacul asupra demnității.”

 

Cultura, Featured, Poezii

Furaciosul cel mai mare

Dar-ar boala-n ei de bani
ca ne-aduc numai dusmani,
numai boli si suferinta
ne-au lasat far’ de credinta.

Blestemati sa fiti voi, bani,
ne-ati furat sute de ani
din a noastra viata pura
si-ati facut-o piatra dura
numa’ buna de aruncat
intr-un rai de mult uitat.

Ce e raiul, ce e iadul
ce e omul, ce e banul
ce e viata, fericirea,
blestemul si nemurirea…

Banu-i hotul cel mai mare
ce-mi fura cu nerusinare
bucati mari din timpul meu…

Fura si din libertate
si se face ca mi-e frate
cand nevoile mi-l cer…

Mi-a furat prietenii,
cantece si poezii
mi-a furat si doruri multe
si cateva vise marunte…

Mi-a furat si-mi va fura
cata viata voi avea,
de asta imi sunt convinsa…
insa nu ma las  invinsa!