Browsing Tag

paparuda

Ganduri Cuantice, Reflectii

Interviu despre Ploaie, Paparudă și Misterul Magiei

rain,ploaie,apa,water,drops

Cum ți-e ploaia
bună, rea?!
Ți-e nebună
sau ți-e grea?

Îmi place ploaia, mirosul ei vrăjit, să stau și să-i ascult magia sunetului, s-o privesc cu nesaț minute-n șir fără să mă gândesc la ceva anume,  mă relaxează și-mi excită simțurile până la melancolie, mă ajută să reflectez mai ușor asupra vieții și existenței în sine, îmi deschide poarta care duce către tărâmurile fermecate ale imaginației, către povesti fascinante încă nerostite și seducătoare cântece de iubire, îmi  spală…. Stop romantism, Hop –  revenim la realitate.

Culmea frigidității:  să te scalzi în apele romantismului și să nu te uzi !

Și uite cât de rapid am sărit din butoiul cu melancolie, pesemne că nu doresc să cunosc pe propria-mi piele sindromul broaștei fierte.

-Pluviofil/-ă ?

-Nu. Pentru că ar însemna să iubesc ploaia până la îndrăgostire. Cam asta înțeleg eu că ar fi definiția unui pluviophil. Iar eu am momente când mă plictisește sau chiar mă enervează când cade necontenit și nu se mai oprește zile la rând. Nu-mi place excesul de nici un fel, mai ales în iubire, da.

-Care dintre expresiile: “ce ești așa plouat” , “îți plouă-n gură“, “te plouă cu bani” și “te faci ca plouă” crezi că ți s-ar potrivi mai bine?

-“Între două nu te plouă” !

-S-au scris multe poezii și  cântece cu și despre ploaie. Care poezie sau cântec te-au marcat în vreun fel?

-Păi, când vine vorba de ploaie, îmi amintesc mai mereu de Bacovia cu”plouă, plouă, plouă/vreme de beție…“(poezia “Rar”); “și dacă ploaia s-ar opri..” a lui Cargo  sau de  “November rain”.

-Cu ce rimează cuvintele “ploaie” și “rain“. Spune-le rapid cum îți vin în minte!

-“ploaie” cu “oaie” și  “rain” cu “brain“.

-Ce-ți place să faci când afară plouă?

-Să citesc sau dacă-s obosită, să dorm. Dar dacă-s prea odihnită nu-mi place să număr banii…

-Crezi sau nu în  “Paparuda” , acel vechi obicei din mitologia românească prin care se chema ploaia pe vreme de secetă ?!

-Intrăm acum într-un domeniu alunecos, în lumea sprirituală în care “Puterea credinței” își spune cuvântul.

Am participat de câteva ori, pe când eram copil, la un asemenea ritual magic de invocare a ploii și, culmea e , ca de fiecare dată a și funcționat vraja. Totul ținea de credință, de starea de spirit al fiecărui participant al Paparudei și nu în ultimul rând, al tuturor sătenilor. Era un fel de “indian style” , în care toată lumea cânta , țopăia, râdea. Cu cât mai mare târăboiul, zarva, cu atât mai bine pentru ritual. Cel care “se făcea” în Paparudă, era bine acoperit cu boj(singura plantă permisă), încât să nu se vadă cine era pe dedesupt, ca să nu influențeze în niciun fel starea de spirit al celor care aruncau cu gălețile cu apă peste el. Și se arunca la apă cu multă sete, nu glumă!

Dintotdeauna m-a fascinat mitologia, metafizica, psihologia și tot ce ține de latura umană, de trup și suflet. Și-mi vin în minte poveștile istorice ale lui Herodot despre Zamolxis și daci până la “Taofizica” lui Fritjof Capra și chiar la Masaru Emoto cu “Mesajele ascunse din apă” . Îmi place să studiez, să analizez și să fac o punte de legătură între tot ceea ce există atât material cât și spiritual.

Mă gândesc și la dr.Ruiz Frank, care spunea că apa de pe planeta noastră provine din spațiul cosmic.
NASA a observat numeroase obiecte asemănătoare unor bulgări de zăpadă care cad pe Pământ din spaţiul cosmic. Aceşti bulgări au un diametru de câţiva metri şi cad zilnic pe Pământ într-un număr de câteva mii. Atunci când ajung în apropierea solului, ei se evaporă şi se transformă în nori.

Apoi fac o trecere către Nikola Tesla, cu al lui citat: “dacă vrei să aflii secretele universului, gândeşte-te în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie.”  și o legătură cu citatul lui Masaru Emoto: “Toate lucrurile se află în vibraţie şi fiecare vibrează la propria frecvenţă. ”

Ajung și la Rupert Sheldrake cu a lui “rezonanță morfică” ,”câmp morfic” și la Carl Jung  cu a lui sincronicitate.
Jung a descoperit că unii eschimoși aveau vise cu șerpi sau păianjeni, deși aceștia nu există în cercul polar și nici nu existau alte surse de unde să afle despre existența lor.
De fapt, nici eschimoșii în cauză nu știau ce visează, dar când desenau imaginile respective, cineva putea recunoaște imediat despre ce era vorba. Astfel, Jung a postulat ideea unui subconștient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puțin cuplat, și prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoștințe, arhetipuri și obiceiuri. Acest subconștient colectiv corespunde parțial câmpurilor morfice din teoria morfogenetică.”

Viețile noastre se datorează mișcării unei energii nevăzute” – spunea Sheldrake, așa că n-am cum să nu mă gândesc la Einstein cu a lui teorie: E=mc2 și presupunerea că “c”-ul nu reprezintă viteza luminii la pătrat , ci Conștiința!

Trec în evidență și pe Dumitru Constantin Dulcan cu “Inteligența materiei” și “Mintea de dincolo“.

Și nu în ultimul rând, mă gândesc și la ce spunea un șef de trib indian(pieile roșii) într-o scrisoare adresată președintelui SUA prin 1894 , despre apă: “apa scânteitoare care se prăvălește în râuri și pârâiașe nu este numai apă, ea este sângele strămoșilor noștri.”

Despic firu’n patru și mă întreb: Dacă apa este sângele strămoșilor noștri, ploaia ce este?

Apa acoperă 70.9 % din suprafața Pământului.
Organismul uman conţine până la 70% apă.

Energia vibrațională umană, cuvintele, ideile și muzica influențează structura moleculară a apei, pentru că  apa e receptivă la toate gândurile și emoțiile noastre.(aluzie la “Paparuda”)

Și dacă informația receptată de apă se transmite mai departe prin rezonanță, atunci pot să spun că intuiția vine din vibrații?

Și ultima întrebare care mă fascinează, pe moment:
-Ce se întâmplă cu apa din corpul uman atunci când acesta moare?