Browsing Tag

papini

Carti, Citate, Cultura, Recomand

Ce citesc azi: “Gog” de Giovanni Papini

gog,giovanni,papini,milionar,extravagant,goggins

Îl avem și noi pe “Gogu” , varianta românească, dar nu se compară cu “Gog” al lui Papini.

Dacă Gogu, al nostru, e văzut ca și un personaj prost și bătut în cap, ei bine, Gog se află la polul opus – un milionar excentric și capricios.

„Adevăratul său nume era, se pare, Goggins, dar din tinereţe i se spusese totdeauna Gog şi acest diminutiv îi plăcu, pentru că îl înconjura cu un fel de aureolă biblică şi fabuloasă: Gog, rege în Magog.”

“Până acum, eu am fost sclavul banului; de acum înainte, banul trebuie să fie servitorul meu.  Nu vreau să aştept, cum fac semenii mei, să cad în mintea copiilor, spre a descoperi lumea şi a mă bucura de viaţă.”

Un buchet de povestioare care mai de care, unele mai năstrușnice, altele chiar profetice, care ascund subtil și cu  măiestrie  adevăruri mari, de actualitate și în ziua de azi.

“Religia nouă şi definitivă, pe care eu o propun oamenilor, este Egolatria. Fiecare se va adora  pe sine. Fiecare va avea Dumnezeul său personal: pe sine însuşi.”

„Gloria e un certificat de neputinţă. Şi mai mult, e o închisoare. Vrei sau nu, eşti supus unei supravegheri speciale. Nu poţi închiria o casă sau intra într-o cafenea sau pleca într-o călătorie, fără ca mii de persoane să nu ştie imediat, să nu prevestească imediat, să nu tipărească. Ceea ce e mai rău, e că celebritatea te dă pe mâna hoţilor cinstiţi. Toţi vor ceva, toţi pretind ceva, toţi îţi iau în mod efectiv ceva. Dintr-o sută de scrisori pe care le primesc, cel puţin nouăzeci sunt scrise pentru a cerşi.”   („O vizită la Knut Hamsun”)

“Luna aceasta am cumpărat o Republică. Capriciu costisitor și care nu va avea urmări. E o dorință pe care o aveam de mult timp și am vrut să mă scap de ea. A fi stăpân al unei țări îmi închipuiam că-mi va da mai multe satisfacții” (“Cumpărarea Republicii”).

„Am încercat opiul: mă face idiot. Toate alcoolurile mă transformă într-un nebun respingător. Cocaina: abrutizează şi scurtează viaţa. Haşişul şi eterul sunt bune pentru micii decadenţi întârziaţi. Dansul e o dobitocie care te face să transpiri. Jocul, după ce am pierdut două sau trei milioane, mă dezgustă: e o emoţie prea comună şi prea costisitoare. În music-halluri nu se văd decât obişnuitele grupuri de girls, toate boite, toate dezbărcate, toate odioase, toate la fel. Cinematograful e o ruşine rezervată claselor populare. Viteza, în automobil sau în aeroplan, la început mă distrează, dar pe urmă mi se pare ridicolă: nu vezi nimic şi ajungi abrutizat într-un loc pe care arzi de nerăbdare să-l părăseşti. Teatrul e o distracţie pentru cei vechi sau pentru snobi putregăiţi de estetică. La concerte se pot auzi câteodată piese care te fac să uiţi de tine însuţi – rezultat apreciabil, desigur – dat trebuie să auzi atâtea şi în mijlocul unei astfel de turme omeneşti care pozează ipocrit în extaz, în timp ce se gândeşte la cine ştie ce inepţie sau murdărie, încât devine un chin.” (pag. 98)

 

Peace&Love și citiți ca să vă dumiriți!

Carti, Cultura, Ganduri Cuantice, Recomand, Reflectii

Recomand cartea lui Giovanni Papini , “Un om sfîrșit”

papini, giovanni, carti, anticariat,colectie

Îmi place să citesc cărți, dar nu chiar tot timpul.

Pe vremuri, învățasem  și “să dau în cărți” și să “citesc viitorul“,  să citesc fețele oamenilor.

Studiasem eu niște cărți găsite cu greu, dar foarte incitante, cu multe secrete dezvăluite. Ce să mai, un adevărat deliciu!
Mereu am fost fascinată de gândirea oamenilor mari. Și cum poți să-ți dai seama când un om este mare decât după ce bietul de el s-a sfârșit, a încheiat socoteala cu viața și povestea lui s-a încheiat.

Deabia atunci tragi linie și începi să-l judeci în funcție de vorbele spuse , de acțiunile lui trecute, cu tot istoricul vieții lui… aduni toate poveștile despre și cu el și apoi le împarți, le pui sub radical, le cerni și le strecori, le pui sub microscopul sufletului tău și-apoi, îți dai seama că n-au mai rămas decât vreo câteva cuvinte de spus: “a fost un om mare“!

În cărțile vechi zace spiritul oamenilor … al celor care le-au scris dar și al celor care le-au citit! – ăsta e un adevăr pe care l-am descoperit nu o dată ci, de mai multe ori.

Îmi face o deosebită plăcere să cumpăr cărți de la anticariat, cărți vechi și foarte vechi.

Știu că în spatele fiecărei cărți stă câte o poveste încă nescrisă, povestea celui care a cumpărat cartea.

Îmi pot imagina ce fel de om a fost acela în funcție de felul cum arată acum cartea. Dacă a fost îngrijită, dacă a fost citită și felul în care a fost citită, dacă are pagini îndoite și alte semne, cât de subliniată e cartea, cu creionul sau pixul, ce cuvinte(fraze și idei) s-au subliniat, pot afla chiar și numele cumpărătorului sau numele celui care i-a fost făcută cadou.

De multe ori găsesc cărțile “gata citite” și mă opresc un pic aici ca să spun un banc:

“De ce le place oltenilor să cumpere cărți de la anticariat: Pentru că sunt deja gata citite! “

Dar am găsit și cărți necitite, cu paginile lipite “din fabrică” !

carti, anticariat, istorie

Și pentru astea mi-am cumpărat cuțitaș special pentru desfăcutul/tăiatul paginilor, ca să-mi satisfac curiozitatea de a vedea cu ochii mei ce ascund acele pagini.

Misterul, bată-l vina! Curiozitatea de a explora emoțiile și sentimentele oamenilor mari, de a descoperi cum și ce gândeau în acele vremuri, dacă nu cumva, prin poveștile lor dăm de vreun secret al vieții, o rețetă pentru fericire și nemurire…

Voi continua să cumpăr cărți vechi și de la anticariate dar și de la colțul străzii sau de prin târgurile de vechituri.

Mă excită ideea de a descoperi povești nescrise care-mi pun la bătaie propria-mi imaginație!

 

Peace&Love cu povești nescrise!